Managementul defectuos al spațiilor verzi ucide arborii și pune în pericol sănătatea publică. Soluții practice și imediate pentru oprirea masacrului vegetației arboricole și protejarea sănătății publice – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)  

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Suntem prima generație care simte dezastrul propriilor schimbări climatice iar nepoții noștri s-ar putea să fie ultima dacă nu se vor face schimbările necesare.” (N. Grigorie Lăcrița)

O agonie nevăzută–Un masacru silvicol silențios la nivel mondial

„Eșecul ar trebui să ne fie profesor, nu gropar.” (John C. Maxwell)

Omenirea asistă astăzi, într-o stare de pasivitate și neputință greu de înțeles, la un masacru silvicol silențios care distruge sistematic plămânii verzi ai planetei. În păduri, parcuri urbane și grădini botanice de pe întreg mapamondul, milioane de arbori maturi și tineri mor sufocați sub privirile indiferente ale administrațiilor publice. Cauza acestei catastrofe ecologice nu o reprezintă vreo boală exotică ori un dăunător microscopic de neoprit, ci o plantă banală, lăsată să se propage invaziv din cauza lipsei totale de viziune, pregătire și management ecologic a celor care gestionează spațiile verzi.

Reflectând profund asupra acestui fenomen global, devine evident că degradarea biologică ireversibilă a arborilor prin sufocare nu este o problemă locală, ci o criză de utilitate publică la nivel internațional. De la lizierele sălbatice ale marilor continente și până în parcurile istorice din Europa și America de Nord, nepăsarea umană a transformat o plantă de decor într-un flagel global. Am parcurs sute de kilometri pe drumurile Muntelui Athos și am observat că acest fenomen nu iartă nici cele mai ocrotite și nici cele mai Sfinte regiuni ale lumii. Acesta nu este un simplu articol teoretic, redactat de dragul rigorii academice. Este un rechizitoriu ferm, un manifest jurnalistic și o somație publică adresată autorităților din întreaga lume.

Nu putem vorbi despre oraşe sănătoase atâta timp cât legislaţia permite, prin omisiune, distrugerea arborilor din parcuri şi din spaţiile verzi. Fiecare copac abandonat în ghearele iederii reprezintă o pierdere ecologică ireparabilă, un prejudiciu financiar direct adus bugetelor publice și, mult mai grav, un pericol iminent care afectează direct sănătatea publică și siguranța fizică a cetățenilor.

Mecanismul distrugerii–Cum devine iedera un ucigaș biologic de arbori

„Cele mai importante soluţii pentru un succes major sunt: mai întâi, să fii la locul potrivit la momentul potrivit şi apoi, să faci ceva în acest sens.” (Ray Kroc)

Ghidurile internaționale de arboricultură urbană stipulează clar un adevăr pe care managerii de spații verzi îl ignoră sistematic: „Iedera lăsată pe trunchiul arborilor izolați reduce speranța de viață a acestora cu până la 70% din cauza greutății și a privării severe de lumină.” Deși în stadii incipiente, strict controlate, iedera poate îndeplini funcții estetice pe ziduri sau fațade, lăsarea ei liberă pe trunchiurile copacilor declanșează un proces de degradare biologică ireversibilă, structurat pe patru niveluri distructive:

• Blocarea fotosintezei (Moartea prin înfometare). Iedera nu este o plantă parazită în sensul clasic (nu extrage direct seva din vasele arborelui), însă urcă agresiv pe scoarță cu o viteză uluitoare de 30-60 cm pe an, invadând coronamentul. Acolo își dezvoltă un frunziș dens, peren, care acoperă complet aparatul foliar al copacului-gazdă. Lipsit de radiația solară indispensabilă, procesul de fotosinteză al arborelui se oprește, iar crengile acestuia se usucă treptat până la moartea completă.
• Efectul de corset rigid (Strangularea vasculară). Pe măsură ce tulpinile iederei se îngroașă, ele se lignifică și devin structuri extrem de rigide, inflexibile, în jurul trunchiului. În momentul în care arborele încearcă să se dezvolte natural în diametru, această rețea rigidă strivește liberul (vasele liberiene din scoarță), blocând definitiv circulația sevei elaborate de la frunze către rădăcini.
• Pericolul mecanic (Bomba cu ceas din parcuri). O masă matură de iederă adaugă sute de kilograme de biomasă suplimentară în coronamentul unui copac. În timpul furtunilor, al vijeliilor sau al ninsorilor abundente, frunzișul ei peren acționează ca o veritabilă pânză de vapor în bătaia vântului. Rezultatul este ruperea catastrofală a crengilor mari sau prăbușirea totală a arborilor—mulți dintre ei exemplare seculare—peste alei, bănci, autoturisme sau pietoni.
• Deșertificarea la nivelul solului. Covoarele masive de iederă dezvoltate la baza arborilor confiscă apa și nutrienții esențiali din straturile superficiale ale solului. Acest lucru înfometează sistemul radicular al copacilor și blochează complet regenerarea naturală a oricărei alte specii vegetale sau flore autohtone.

Fauna ascunsă–Vectorii biologici de sub covoarele de iederă din parcurile publice

„Nu este un semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă.” (Jiddu Krishnamurti)

Covorul dens, stratificat și permanent umed de iederă care acoperă solul parcurilor și bazele arborilor creează condiții microclimatice ideale pentru proliferarea multor specii de viețuitoare. Acest habitat specific, ferit de razele directe ale soarelui și de intemperii, este utilizat în mod strategic de diverse animale, transformând spațiile de recreere urbană în focare biologice active:

• Șobolanii (în special Șobolanul cenușiu–Rattus norvegicus). Pentru rozătoarele urbane, iedera reprezintă paravanul ideal. Ei folosesc acest covor vegetal ca pe o rețea de „autostrăzii” mascate, deplasându-se complet nevăzuți de la zonele de hrănire (aleile parcurilor, bănci, coșuri de gunoi, terase, resturi menajere etc.) către adăposturi. Își sapă vizuinile direct în solul moale de sub iederă, preferând baza arborilor bătrâni, unde pământul este mai ușor de excavat și stabilizat de sistemul radicular. În plus, iedera reține deșeurile alimentare aruncate de oameni, insectele și melcii, oferindu-le o dietă abundentă.
• Șoarecii (în special Șoarecele de câmp–Apodemus sylvaticus). Fiind extrem de vulnerabili în spații deschise în fața păsărilor răpitoare de noapte (bufnițe) sau a ciorilor, șoarecii găsesc în iederă un scut vizual total. Își construiesc cuiburi sferice din iarbă uscată și frunze direct sub stratul dens de iederă sau în crăpăturile zidurilor acoperite de plantă, utilizând micro-tunelele formate natural între tulpinile lianei pentru a colecta semințe și fructe căzute fără a ieși vreodată la suprafață.
• Șopârlele (în special Șopârla cenușie–Lacerta agilis și Șopârla de ziduri – Podarcis muralis). Zonele în care iedera îmbracă parțial pietre, borduri sau baze de beton sunt biotopuri ideale pentru reptile. Acestea utilizează structura pentru termoreglare, alternând rapid între umbra deasă a plantelor și zonele însorite. Iedera, atrăgând sute de specii de insecte, funcționează ca un fond de vânătoare perfect unde șopârlele stau la pândă. Toamna, solul protejat de stratul izolator vegetal le oferă un loc sigur, ferit de îngheț, pentru hibernare.
• Șerpii (în specialȘarpele de casă–Natrix natrix și Șarpele de râu–Natrix tessellata). Aceștia sunt atrași în desișul iederei direct de prezența abundentă a prăzilor (șoareci, șopârle, batracieni), covorul vegetal permițându-le să vâneze prin ambuscadă, perfect camuflați, și să se odihnească fără a fi deranjați de oameni sau de câini.
• Aricii (Erinaceus roumanicus). Găsesc sub iedera de la sol un adăpost excelent împotriva prădătorilor și un loc optim pentru cuibărit și hibernare, beneficiind de abundența de nevertebrate (râme, melci, gândaci) care constituie hrana lor de bază.

Impactul sanitar global–Cum afectează sănătatea publică viețuitoarele adăpostite de iederă

„Sănătatea poporului să fie legea supremă.” („Salus populi suprema lex esto.”)–Cicero (De Legibus)

Proximitatea directă a acestor populații animale față de zonele de promenadă, bănci, alei și locuri de joacă pentru copii generează o serie de riscuri epidemiologice și de igienă publică majore. Uciderea arborilor de către iederă nu este doar o pierdere de peisaj, ci un atac direct la adresa siguranței sanitare a populației mondiale:

• Șobolanii și șoarecii (Risc biologic major). Reprezintă principalul pericol epidemic din zonele verzi urbane. Ei sunt vectori direcți sau indirecți (prin intermediul ectoparaziților precum puricii și căpușele) pentru patologii severe: a) Vectori de boli grave–Transmit leptospiroza prin intermediul urinei care contaminează aleile, băncile pe care se așază copiii și bătrânii etc. De asemenea, pot transmite hantavirusuri, salmoneloză și tularemie; Răspândirea paraziților–Găzduiesc purici și căpușe care migrează cu ușurință pe oameni sau pe animalele de companie (câini plimbați în lesă sau liberi), multiplicând exponențial incidența transmiterii Bolii Lyme sau a meningoencefalitei de căpușă.
• Căpușele (Ixodida) și păianjenii (Araneae). Umiditatea constantă, lipsa radiațiilor solare directe și adăpostul oferit de covorul de iederă creează un microclimat perfect pentru dezvoltarea artropodelor parazite.
• Căpușele. Reprezintă un pericol ascuns extrem de agresiv pentru vizitatorii parcurilor. Căpușele se poziționează pe firele superioare de iederă, așteptând o gazdă cu sânge cald (om sau animal). Sunt vectori direcți pentru Borrelioză (Boala Lyme) și Babesioză (patologie extrem de severă).
• Păianjenii. Deși majoritatea speciilor provoacă doar iritații locale minore prin mușcătură, desișul necontrolat favorizează proliferarea lor numerică (excepțiile intens veninoase precum Văduva Neagră nefiind totuși specifice mediului urban amenajat).
• Culicidele (Țânțarii). Frunzișul dens al iederei, care reține roua și apa din precipitații timp îndelungat, oferă un refugiu diurn perfect pentru țânțari, protejându-i de deshidratare și facilitând transmiterea unor virusuri periculoase (precum virusul West Nile).
• Impactul psihologic și riscul veterinar. Impactul psihologic (Panicofobie)–Întâlnirea bruscă cu un șarpe sau cu un șobolan care se retrage sub o pânză de iederă de lângă o alee provoacă stări intense de anxietate, atacuri de panică sau accidente indirecte (auto-accidentări prin cădere sau fugă dezordonată a părinților și copiilor);  Risc veterinar–Câinii curioși care explorează vegetația densă de iederă pot suferi mușcături defensive din partea reptilelor sau pot fi atacați de coloniile de purici și căpușe adăpostite acolo, ducând paraziții direct în locuințele oamenilor.

Radiografia nepăsării–De la Muntele Athos la Grădinile Botanice din România

„Lumea va fi distrusă nu de cei care fac rău,  ci de aceia care privesc cum se face răul și refuză să intervină.” (Albert Einstein)

Am parcurs sute de kilometri pe drumurile Sfântului Munte Athos și am văzut ce înseamnă sălbăticia ecologică necontrolată: liziere întregi de pădure seculară transformate în schelete uscate, complet înghițite și devorate de mantia verde a iederei invazive. Dacă în inima unei sălbăticii virgine un asemenea proces poate fi considerat parțial integrat în ciclul natural al descompunerii, apariția și tolerarea acestui fenomen în spațiile antropice, destinate recreerii, culturii și educației, este o eroare absolut intolerabilă. În majoritatea grădinilor botanice, a parcurilor dendrologice istorice, a pădurilor periurbane și a tuturor arealelor verzi amenajate, se poate identifica și documenta pe teren un tipar repetitiv, identic și implacabil al distrugerii peisagistice și biologice, structurat în patru stadii clare:

• Stadiul I–Infiltrarea silențioasă (Atacul de la bază)

Iedera pornește ca o prezență discretă la baza trunchiului, adesea tolerată sau chiar admirată de personalul de întreținere sub pretextul unui fals „efect estetic romantic”. În această fază incipientă, planta își dezvoltă rețeaua de rădăcini adventive pe scoarță, pregătindu-și asaltul vertical, în timp ce la sol începe deja să sufoce flora spontană.

• Stadiul II–Ascensiunea și strangularea (Corsetul biologic)

Liana urcă agresiv pe trunchi, atingând rapid înălțimea primelor ramuri. Tulpinile iederei încep să se îngroașe și să se lignifice, transformându-se într-un corset rigid. În această etapă, presiunea exercitată asupra scoarței începe să suprime vasele conductoare liberiene, diminuând capacitatea arborelui de a-și hrăni eficient sistemul radicular.

• Stadiul III–Invazia coronamentului și privarea de lumină (Sufocarea)

Iedera pătrunde masiv în coroana arborelui, dezvoltând un frunziș peren dens care concurează direct și elimină aparatul foliar al gazdei. Ramurile inferioare și medii ale copacului, private complet de radiația solară, se usucă și mor. Arborele își pierde treptat capacitatea de fotosinteză, intrând într-un declin biologic ireversibil.

• Stadiul IV–Colapsul structural și moartea clinică (Bomba ecologică)

Coronamentul este complet colonizat și înlocuit de biomasa iederei, care adaugă o greutate uriașă de sute de kilograme. Arborele devine un „monument verde” fals—un schelet complet mort la interior, susținut artificial doar de lianele care l-au ucis. La prima vijelie sau ninsoare abundentă, exemplarul se prăbușește, punând în pericol siguranța vizitatorilor. Încercând inițierea unor discuții tehnice cu personalul de conducere al unor astfel de instituții de profil, am constatat o ignoranță crasă. Persoane plătite din bani publici pentru a proteja patrimoniul dendrologic nu dețin nici cele mai elementare noțiuni despre dinamica invazivă a acestei liane. Acești responsabili sunt complet lipsiți de soluții practice pentru salvarea copacilor de la uscare și nu dețin cunoștințe privind modul în care viețuitoarele adăpostite sub covorul de iederă afectează grav sănătatea publică. O astfel de atitudine nu reprezintă doar o simplă incompetență, ci constituie o neglijență în serviciu cu efecte ecologice ireversibile.

Soluții practice și imediate–Salvarea prin tehnica „ferestrei” chimice selective

„Cine nu împiedică fapta rea, atunci când poate, acela îndeamnă la ea.” (Seneca, Troades, 290)

Pentru a salva parcurile și pădurile noastre, autoritățile nu au nevoie de bugete astronomice, de utilaje de ultimă generație sau de studii de fezabilitate întinse pe ani de zile. Au nevoie doar de acțiune corectă, fermă și promptă, prin aplicarea de metode verificate pe plan internațional:

• Planul de Intervenție Chimică Sistemică (Pentru arbori maturi). Îndepărtarea mecanică prin smulgerea violentă a corzilor de iederă de pe trunchi este total contraindicată. Această procedură brută distruge scoarța fină a copacului, smulge straturile de suber și creează răni deschise, care devin porți perfecte de intrare pentru fungi, bacterii și boli fitopatologice letale. Soluția corectă, ecologică și sigură este aplicarea erbicidelor specifice prin tehnica „ferestrei”.
• Metodologia de aplicare („Fereastra de salvare”). Cu ajutorul unei pompe de stropit, se pulverizează cu precizie un erbicid pe bază de triclopir (specific pentru plante lemnoase) sau glifosat peste aparatul foliar al iederei, exclusiv de la nivelul solului și până la o înălțime de aproximativ un metru de la bază (în zona inferioară a trunchiului). Iedera de la bază va absorbi substanța prin frunze și o va transmite către propria rădăcină. Masa vegetală de iederă rămasă suspendată în coronament, fiind tăiată biochimic de la bază, se va usca singură în mod natural și va cădea treptat în bucăți, fără a afecta integritatea fizică a copacului.

• Principiul selectivității biologice a tratamentului. Este de o importanță capitală de reținut, din punct de vedere științific, că substanțele erbicide menționate acționează exclusiv prin contact foliar, atacând și distrugând doar țesuturile verzi, asimilatoare (frunzele tinere și active ale iederei). Scoarța suberificată (învelișul celular mort, îngroșat și lemnos) al arborilor, pomilor sau arbuștilor maturi funcționează ca un scut natural complet impermeabil. Deoarece trunchiul matur al unui copac nu posedă aparat foliar capabil de fotosinteză în zona de aplicare, substanța chimică nu are cum să pătrundă în sistemul vascular al arborelui-gazdă, garantând siguranța sa biologică totală în timpul procedurii.
• Momentul ideal (Fereastra climatică strategică). Iarna timpurie sau perioadele de repaus vegetativ reprezintă momentele perfecte pentru aplicare, din două motive strategice:
• Repausul gazdei. Arborii foioși se află în repaus vegetativ complet și nu absorb substanțele din mediu, în timp ce iedera, fiind o plantă perenă și persistent verde, rămâne metabolic activă chiar și la temperaturi scăzute, transportând chimia direct la rădăcina sa pentru a o devitaliza.
• Siguranța publică. Fluxul de cetățeni prin parcuri în perioadele reci este minim, permițând o securizare riguroasă și o marcare facilă a zonelor de lucru, eliminând complet orice disconfort public.
• Durata procesului. Fenomenul complet de uscare, necrozare și devitalizare totală a iederei tratate durează între 20 și 25 de zile.

Rețeta Ecologică de Contact–Combaterea non-toxică a covoarelor de la sol

„Practica este cel mai bun profesor.” (Publilius Syrus)

Acolo unde iedera a invadat complet solul parcurilor, sufocând flora spontană și tinzând să atace baza copacilor tineri, se poate utiliza un amestec natural, ecologic și extrem de ieftin, care evită complet utilizarea substanțelor de sinteză industrială în proximitatea zonelor de joacă:

• Formula chimică naturală. Cca 4 litri de oțet (de preferat de mere, pentru o aciditate organică sporită și un pH scăzut); 1 lingură de sare de masă (clorură de sodiu—pentru declanșarea rapidă a șocului osmotic și a deshidratării celulare); 2 linguri de detergent lichid de vase (cu rol de agent de umectare, asigurând fixarea, spargerea tensiunii superficiale și aderența soluției pe frunza ceroasă și impermeabilă a iederei).
• Rezultatul și mod de aplicare. Soluția omogenizată se pulverizează cu precizie strictă (sistem spot-spray) exclusiv pe frunzele verzi ale iederei de la sol. În doar 48 de ore, frunzele devin maronii ca urmare a distrugerii membranei celulare, iar în maximum 5 zile planta este complet moartă. Atenție deosebită: Aplicarea se va face cu maximă rigurozitate pe aparatul foliar al lianei, având grijă să nu se suprasatureze solul cu sare în zona de proiecție a rădăcinilor mari ale arborilor din jur, pentru a preveni salinizarea locală a pământului.

Concluzie—O chemare urgentă la responsabilitate administrativă și legală

„A gândi este ușor, a acționa este dificil, iar a-ți transpune gândurile în fapte este cel mai dificil lucru.” (Johann Wolfgang Von Goethe)

În toate țările dezvoltate se acordă o atenție deosebită administrării optime a spațiilor verzi, o prioritate majoră fiind asigurarea stării de sănătate a vegetației arboricole,  fiind emise legi în acest sens. La nivel european s-a emis „Pactul Verde European” și „Strategia UE privind Biodiversitatea pentru 2030”. prin care se impun standarde stricte de calitate a mediului, adaptare la schimbările climatice și accesibilitate.În România, cadrul legislativ principal este asigurat de „Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor”, în aplicarea căreia s-a emis „Ordinul nr. 1549 din  4 decembrie 2008 privind aprobarea Normelor tehnice pentru elaborarea Registrului local al spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor”. Pădurile situate în jurul orașelor, parcurile și grădinile publice din orice țară nu sunt simple decoruri artificiale, ci veritabilii plămâni verzi ai comunităților locale, piloni de bază ai microclimatului urban. Un arbore matur are nevoie de zeci sau chiar sute de ani pentru a ajunge la apogeul său ecologic și peisagistic, însă poate fi ucis cu ușurință de iederă și de ignoranța umană în doar câțiva ani de abandon. Oricât de mari ar fi eforturile financiare pentru pansamente superficiale–cum ar fi amenajarea unor borduri noi, aducerea de decorațiuni efemere sau flori sezoniere–, totul devine complet inutil în fața unui dezastru biologic cauzat de iederă de asemenea proporții.

Când cetățenii se plimbă prin parcuri și observă cum numeroși copaci falnici s-au uscat deja, devenind carcase lemnoase acoperite de iederă, iar mulți alții sunt în agonie, aceștia rămân cu un gust amar și cu o profundă repulsie față de autoritățile publice. Această imagine a paraginii biologice, ascunsă sub decorațiuni superficiale, demonstrează atât o lipsă totală de respect pentru comunitate și pentru viitorul verde al mai multor generații, cât și ignorarea legislației care reglementează acest domeniu. Se impune ca organele cu responsabilități pe această linie să iasă imediat din starea de pasivitate față de situația gravă de sănătate în care se află mari părți din vegetația arboricolă. Ignorarea acestui semnal de alarmă echivalează cu o complicitate directă la distrugerea patrimoniului natural și la periclitarea gravă a sănătății publice!

„Cine are minte, să ia aminte!   Cine are urechi de auzit, să audă!”   Amin! (Sfânta Evanghelie după Matei 11:15; Sfânta Evanghelie după Luca 14:35)

Ministerul mediului, apelor și pădurilor–scrisoare deschisă

În atenția Domnului Ministru

Spre știință: 1. Garda Națională de Mediu, 2. Agenția Națională pentru Protecția Mediului, 3. Comisia pentru Mediu și Echilibru Ecologic din cadrul Parlamentului

Domnule Ministru,

Subsemnatul, conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița, scriitor, jurnalist și cadru didactic universitar, vă adresez acest manifest instituțional în numele rigorilor științifice și al datoriei civice, ca urmare a unor cercetări și observații sistematice realizate pe teren la nivel național și internațional. Omenirea, inclusiv societatea românească, asistă astăzi la un masacru silvicol silențios care distruge sistematic plămânii verzi ai așezărilor noastre. În păduri, parcuri publice și grădini botanice, milioane de arbori maturi și tineri mor sufocați sub privirile pasive ale autorităților cu obligații în rezolvarea acestei probleme. Cauza acestei catastrofe ecologice nu este un dăunător microscopic, ci lăsarea în paragină și propagarea invazivă a Iederei (Hedera helix), pe fondul lipsei totale de viziune și de management ecologic.

Solicitări urgente și măsuri imediate

Având în vedere că avem la dispoziție soluții practice, verificate și non-toxice, care nu necesită bugete astronomice, vă solicităm implementarea de urgență a unui Plan Național de Salvare Dendrologică, prin următoarele pârghii:

• 1. Ordin de Ministru privind Obligația de Întreținere. Introducerea în regulamentele de gestionare a spațiilor verzi a obligativității ca toate administrațiile domeniului public și instituțiile academice/botanice să curețe arborii de iederă parazitară în termen de 12 luni, sub sancțiunea unor amenzi drastice.
• 2. Standardizarea Fișei Postului și a Contractelor Publice. Niciun contract de peisagistică sau întreținere finanțat din bani publici să nu mai fie recepționat sau plătit dacă pe amplasament există arbori strangulați sau covoare de iederă care acoperă solul.
• 3. Aplicarea Tehnicii „Ferestrei Silvice Mecanice”. Instruirea personalului pentru executarea distrugerii iederii prin aplicare metodelor prezentate în materialul alăturat sau prin alte metode eficiente.

Domnule Ministru, lumea nu va fi distrusă de forțele naturii, ci de aceia care privesc cum se produce degradarea și refuză să intervină. Managementul spațiilor verzi din România trebuie reformat înainte ca nepăsarea administrativă să condamne la moarte ultimele exemplare de arbori seculari din orașele noastre. Aștept cu deosebit interes un răspuns oficial privind măsurile pe care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor le va adopta în urma acestei sesizări.

Cu deosebit respect, Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița (01.07.2026)

Prezentul material a fost transmis la următoarele adrese electronice:

• 1. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor: registratura@mmediu.ro;  Petiții/Sesizări: petitii@mmediu.ro; Relații cu Publicul: srp@mmediu.ro  
• 2. Garda Națională de Mediu: gardamediu@gnm.ro  
• 3. Agenția Națională pentru Protecția Mediului: office@anmap.gov.ro
• Comisia pentru Mediu și Echilibru Ecologic (Camera Deputaților): cp.mediu@cdep.ro 

Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie–Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile), Senior Editor JB, membru al UZPR Craiova  & Conf. dr. Pop Vasile Radu-Agrișu

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie–Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului

Nicolae Grigorie-Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1. 

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Șefului Postului de Poliție din Hărman Nicolae Agapie. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu circulă în comună, încă, în libertate (fără stăpân, fără lesă, fără zgardă etc) și face victime

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul de „complezență” („tipizat”) al Agentului șef principal Nicolae Agapie șeful Postului de Polițe din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Echipa de „șoc” a Agentului șef principal de Poliție Nicolae Agapie (cu agenții „speciali” implicați în dosar Tudor Iiulian & Oana Dorca) „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității”

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)