În 1977, în timpul Războiul Rece, submarinul de atac cu propulsie nucleară HMS Swiftsure (S-126) al Marinei Regale a Regatului Unit s-a strecurat chiar în inima unui exercițiu de amploare al Flotei de Nord sovietice din marea Barents. Submarinul britanic a pătruns nedetectat printre sonarele de escortă(scanare stratificată) ale distrugătoarelor și fregatelor și s-a apropiat cu meticulozitate de portavionul rus Kiev. Submarinul a înregistrat semnăturile acustice ale sistemului de propulsie al portavionului (informații acustice extrem de valoroase pentru apărarea flancului de nord al NATO) și a făcut fotografii subacvatice carenei și elicelor portavionului sovietic cu ajutorul periscopul (incredibil de aproape). Ca exemplu de operațiune secretă perfectă, Marina sovietică nu avea absolut nicio idee despre prezența submarinului de atac NATO și despre cantitatea de date valoroase pe care a putut să o colecteze.
Submarinul Swifsure a fost construit pe baza experienței acumulate anterior, de britanici și aliați, în exploatarea unor clase de submarine nucleare de atac. Acesta îngloba tehnologii noi care îi măreau capacitatea de luptă, supraviețuire în mediu ostil și o amprentă acustică redusă față de generațiile anterioare de submarine. Flancul de nord al NATO se confrunta cu treceri ale puternicelor submarine nucleare sovietice în Atlanticul de nord. A necesitat o reacție imediată.
Vânătorul Swifsure, date tehnice
Dotat cu un singur reactor nuclear PWR Mk 1 și un generator diesel auxiliar Paxman Ventura, submarinele din această clasă erau înarmate cu cinci tuburi lans-torpilă de 533 mm capabile să lanseze reactor nuclear PWR Mk 1 și mai târziu Spearfish și mine navale Stonefish/Sea Urchin. Rachetele antinavă UGM-84 Harpoon și rachetele de atac terestre UGM-109E Tomahawk (TLAM-E) Blocul IV au fost adăugate ulterior în arsenal. Clasele anterioare de SSN British Valiant și Churchill au inclus mașini montate pe sisteme „flotante” de cauciuc/tampoane pentru a izola sursele mecanice și electrice de zgomot și vibrații din carenă și pentru a reduce zgomotul radiat general al submarinului. Avea trei moduri de propulsie diferite—Ridicat, Moderat și Scăzut. Pentru viteze foarte scăzute, sau „lente”, a fost folosit un motor electric și a fost folosit și un mic motor retractabil în cazul pierderii propulsiei principale. A fost primul submarin britanic care îngloba un sistem de propulsie cu pompe de apă, care sunt mult mai silențioase decât o elice clasică indiferent de designul acesteia. Dezavantajul propulsiei cu pompe de apă este complexitatea acestui sistem, scump, greu de întreținut.
Ținta Portavionul Kiev (proaspăt intrat în dotarea flotei sovietice)
Kievul a fost nava principală a clasei sale, cunoscută în Uniunea Sovietică sub numele de Proiectul 1143 Krechet (girșoim), care a primit codul NATO clasa Kiev. Chila acestei nave de război a fost pusă pe 21 ianuarie 1970, la șantierul naval al Mării Negre din Nikolayev, în vârful sudic al peninsulei Mykolaiv, în RSS Ucraineană. Nava aproape finalizată a fost lansată pe 26 decembrie 1972 pentru echipare și a fost pusă în funcțiune oficial pe 28 decembrie 1975.
Designul clasei de la Kiev a fost o surpriză pentru mulți observatori occidentali. Un hibrid între o navă pentru decolare și aterizare verticală (VTOL) și o navă port-elicopter și un crucișător cu rachete ghidate! Elementele specifice acestei clase de portavioane au fost puntea de zbor înclinată pe babord, o insulă masivă(corpul sau suprastructura in care există puntea de comandă pentru aviație și puntea navigației) pe partea tribord și un spațiu dedicat pe prova cu patru lansatoare gemene uriașe pentru enorma rachetă antinavă P-500 Bazalt (SS-N-12 Sandbox-aveau asigurate și opt rachete pentru reîncărcare/rezervă). Pentru apărarea antiaeriană, au existat două lansatoare duble pentru rachetele sol-aer M-11 Shtorm (SA-N-3 Goblet) și alte două lansatoare duble pentru apărarea punctuală Osa-M (SA-N-4 Gecko). Pentru amenințările submarine, Kievul avea ambarcat două lansatoare pentru rachete antisubmarin RPK-1 Vikhr (SUW-N-1/FRAS-1) și două lansatoare de rachete RBU-6000 Smerch-2. Fără catapultă(cum au portavioanele americane), Kievul a operat doar avioane de luptă Yak-38 Forger și elicoptere Ka-25 Hormone compatibile cu VTOL. Două lifturi erau folosite să ridice aeronavele din hangar pe puntea de zbor!.
Din numărul mare de sisteme electronice instalate la Kiev, suita sonare este cea mai relevantă pentru povestea noastră. Acesta cuprindea un sonar de joasă frecvență (LF) MG-342 Orion (Horse Jaw) montat pe carenă, un sonar de frecvență medie (MF) MG-335 Platina (Bull Nose) și un variabil MG-325 Vega (Coada de iapă) remorcat. -sonar de adâncime (VDS). Practic acest portavion trebuia să detecteze orice amenințare subacvatică ce se apropie din adâncuri spre el
Contextul „vânătorii” de informații
Exercițiul SEVER-77 (Nord-1977) efectuat în perioada 14-22 aprilie 1977. Nava principală și comandantă a exercițiului a fost Kiev, care era încă considerată a fi o navă nouă, fiind pusă în funcțiune cu doar doi ani înainte; iar echipajul stăpânea toate sistemele complexe de la bord. Escorta interioară și exterioară a portavionului a fost formată din crucișătoarele cu rachete ghidate de clasă Proiect 1134A Berkut-A (Kresta II) Amiral Nakhimov, Mareșal Timoșenko și Amiralul Isakov și distrugătorul de clasă Project 61 (Kashin) Smyshleny. Cea mai mare parte a exercițiului s-a efectuat în „apele de origine” ale Flotei de Nord ale Mării Barents, iar flota, însoțită de tancuri de bunkeraj(tancuri petroliere militare care transportă combustibili și lubrifianți și au capacitatea de a transborda combustibil navelor flotei în marș fără sa fie necesară oprirea într-un port sau la un punct fix pentru realimentare). Au ieșit în apele agitate ale Marii Norvegiei să practice procedurile de reaprovizionare pe mare.
Vânătoarea (șoarecele și pisica)
La scurt timp după ce a descoperit navele de suprafață sovietice active în exercițiu, căpitanul John Speller comandantul submarinului Swifsure, a primit ordin să înregistreze semnătura acustică a Kievului și să colecteze alte informații. Deoarece fiecare navă are propria sa semnătură sonoră specifică, care poate fi recunoscută de un operator sonar instruit, semnătura Kievului a fost o informație foarte importantă care ar permite Marinei Regale și aliaților săi în viitor să recunoască portavionul mult mai rapid și mai clar. Căpitanul i-a ordonat lui Swiftsure să se apropie de Kiev încet și cu atenție dinspre pupa (partea din spate a navei), ascunzându-se în urma masivă și profitând din plin de punctul mort al sistemelor sonar ale portavionului. Punctul mort–numit și „aria deflectoare” este o zonă care se extinde în spatele navei, unde sonarul montat la prova(partea din față a navei)nu are acoperire. Submarinele și navele de suprafață folosesc adesea sonare remorcate (TSA) și sonar cu adâncime variabilă (VDS) pentru a acoperi acest punct orb și pentru a asculta navele inamice care se apropie de ele dinspre pupa. Kievul era echipat cu VDS, dar în comparație cu un TSA mai complex, era în esență doar un senzor remorcat, care le permitea operatorilor sonarului să asculte sunete suspecte sub termoclină-stratul de tranziție dintre apa amestecată mai caldă de la suprafață și apa mai rece și mai adâncă de dedesubt. Un TSA conține o serie de hidrofoane care se extind, dacă este necesar, prin mai multe termocline, oferind astfel o monitorizare a situației mult mai bună.
Căpitanul lui Swiftsure și-a acordat timpul necesar pentru a planifica cu atenție abordarea, reglând viteza submarinului cu a portavionului, rămânând totodată nedetectat de Kiev și de escortele sale puternice. Să te ridici atât de aproape de corpul masiv al inamicului a necesitat nervi de oțel, coordonare și concentrare a fiecărui om de la bordul Swiftsure. Faza de apropiere a durat câteva ore epuizante și a trebuit să se desfășoare fără greșeală – descoperirea unui submarin al Marinei Regale într-o poziție atât de apropiată de o navă capitală sovietică ar declanșa cu siguranță un incident major. După ce a petrecut ore întregi pândind în adâncuri și și-a corectat cu atenție poziția față de portavionul de deasupra, Swiftsure a început încet ascensiunea cu periscopul ridicat pentru a monitoriza procedura. În cele din urmă, echipajul a putut să vadă elicele masive ale portavionului-periscopul se afla acum la doar câțiva metri de suprafața oceanului și la doar 10-12 picioare de carena Kievului(3-3,6 metri de partea de jos/burta navei Kiev).
Să te afli atât de aproape de o navă capitală în mișcare care are un deplasament în jur de 42.000 de tone cu un submarin care avea un deplasament de 4.500 de tone și care avea un reactor nuclear la bord a fost extrem de periculos. O schimbare bruscă a cursului de către portavion ar fi putut cauza o coliziune și ar fi expus submarinul aproape la suprafață la elicopterele sau aeronavele ASW (aeronave de luptă anti-submarin) care patrulează. Swiftsure, însă, a rămas nedetectat și a început să înregistreze datele acustice. Pe lângă aceste informații, submarinul a putut să facă și fotografii de prim-plan ale formei carenei, cârmei și elicelor Kievului – date neprețuite care le-au permis experților Marinei Regale și occidentali să analizeze mai bine performanța portavionului. După ce au fost strânse toate înregistrările și fotografiile importante, Swiftsure a început să se scufunde încet înapoi în adâncuri, lăsând nava capitală a Flotei Nordului și pe temutele ei escorte să nu știe că tocmai fuseseră spionați cu măiestrie și pe ascuns. Povestea lui Swiftsure și Kiev în SEVER-77 este doar una dintre multele operațiuni secrete similare conduse atât de marinele occidentale, cât și de cele sovietice. Astăzi, desigur, puterile navale din întreaga lume continuă să colecteze în secret informații extrem de sensibile folosind cele mai recente și mai capabile resurse, dar aceste evenimente vor rămâne probabil clasificate pentru mulți ani de acum înainte. Concluzie(o puteți creioana și singuri): Mereu NATO a fost peste armata URSS/Rusia! Asta urmează să se vadă și în Ukraina. Puternic sprijinită de aliați va învinge in cele din urmă armata rusă!
Semne
Războiul a ajuns într-un punct critic. De aici încolo armata rusă trebuie pur și simplu îngropată. Dacă până acum, deși Rusia era superioară la toate capitolele, Ukraina a reușit să îi țină piept și chiar sa câștige bătălii, a venit timpul ca Ukraina să învingă Rusia. Când rușii au cam ajuns la fundul sacului:
- în ceea ce privește aprovizionarea cu muniție
- și mai ales furnizarea de blindate noi sau revitalizate
- cu stocurile de rachete moderne aproape epuizat și folosind rachete vechi din anii ’60
- când mercenarii Wagner au pierdut peste 60-70% dintre luptători și nu mai au cu cine ii înlocui
- când industria lor dă rateuri
- când Rusia este măcinată de sabotaje
- când au început rușii să se agite pentru că au realizat cât de mulți soldați au murit pe front
- când toate speranțele rușilor că Germania nu își va da acordul pentru livrarea de tancuri Leopard 2…britanicii fac pasul!
Pe lângă ajutoarele promise de SUA, Germania și Franța: 50 M2Bradley, 40 MLI Marder, 30 AMX-10RC…britanicii trimit în Ukraina 14 tancuri Challenger2 și 30 de obuziere motopropulsate AS90 de calibrul 155 mm. Practic acum, cu ajutorul blindatelor occidentale Ukraina va împinge frontul spre granița cu Rusia…și cred că Polonia, balticii și scandinavii, posibil și Spania, să nu țină cont de Germania, și vor trimite 100-120 de e tancuri Leopard-2 in Ucraina. Balanța va înclina clar în favoarea Ukrainei!
Postum Scriptum. Personal cred că urmează și avioanele MiG-29 poloneze modificate să poată lansa muniții ghidate laser cum ar fi bombele de 227 kilograme GBU-12 Paveway II (americane), rachete ATACMS, cel mai probabil toate tipurile de rachete antitanc europene vor ajunge in Ucraina în cantități suficiente încât să toace blindatele rusești.
Marea Britanie pentru Ukraina! Noul pachet militar pentru Ukraina, ce urmează să vină din Marea Britanie, conține:
- 14 de (+2) Challenger 2 MBT -tancuri
- 30 de AS90 SPGs -obuziere
- 100 de (new) AFVs, including Bulldogs-mașini de luptă ale infanteriei
- 100,000 de artillery shells-proiectile de artilerie
- 100 de missiles of different types (GMRLS, Starstreaks) -rachete
The Economist-War is dangerous, but Ukraine needs to finish the job. It should be given the tools it needs! Asta da gândire pragmatică! Cam asta e dictonul care trebuie să ghideze politicienii europeni indeciși dacă să trimită sau nu tancuri Ukrainei! Până și publicațiile economice încurajează politicienii occidentali să trimita tancuri Ukrainei(și alte echipamente.militare performante) ca acest război să se termine! Războiul ar mai dura maxim 3-4 luni!
- 10-16 de ATACMS
- 50 de A-10 Warthog
- 200 de Leopard2 sau ABRAMS sau Challenger2
- 300 de 155 mm obuziere tractate sau motopropulsate + 1000-1500 tone de muniție clasica de 155 mm
Cosmin Bălănean (Analist conceptual, expert civil în istorie militară comparată și în implicarea militară a civililor)
Notă. Otopeni, jud. Ilfov: Aeronave militare de supraveghere şi recunoaştere AWACS (Airborne Warning and Control System) din cadrul Forței Aeropurtate a NATO de Avertizare Timpurie și Control (NATO Airborne Early Warning & Control Force– NAEW&C) cu baza permanentă la Geilenkirchen, Germania, vor ateriza, între orele 13h00–13h30, în Baza 90 Transport Aerian din Otopeni, „Comandor aviator Gheorghe Bănciulescu” (Str. Zborului nr.1), în contextul aplicării măsurilor de întărire a posturii defensive a Alianței în regiunea Mării Negre. Aeronavele AWACS vor executa, în perioada următoare, zboruri de recunoaștere și supraveghere pe teritoriul Alianței
Articol asociat
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
