Acasă Supliment Cultural Mareele și activitatea vulcanică pe tărâmul grecesc (Corespondență de la Dr....

Mareele și activitatea vulcanică pe tărâmul grecesc (Corespondență de la Dr. Anna–Nora Rotaru–Papadimitriou, Grecia–Atena)

De câteva zile, paralel cu cutremurile de pământ din nordul Greciei, cu epicentrul în Elassona  de pe 3 Martie 2021, de 6,3 pe scara Richter, de 5,9 urmate de multe altele în decursul zilelor următoare, cu intensitate variabilă, transmise și-n țările balcanice dar și-nspre sudul țării, în Atena, are loc un fenomen foarte rar, ciudat, ca apele să se retragă lăsând țărmurile dezgolite pe-o destul de mare suprafață, scotând la iveală intinderi mari de litoral, peisaje marine exotice!

Pe coasta Salonicului, nivelul apelor a scăzut semnificativ. Chiar mai evident și în același timp frapant este fenomenul lagunei Kalochori, unde marea a fost trasă în interior pe mulți zeci de metri, astfel că bărcile, care acum câteva zile erau în apă să fie blocate pe uscat. De mai bine de o săptămână marea a fost trasă la câțiva metri spre Rafina și Artemis, chiar și-n regiunea de sud a Atenei, pe țărmul numit Kavouri Beach, scoțând la iveală de sub ape o trecătoare de nisip ce duce spre-o mică insulă nu departe de mal, normal acoperită de apă, insuliță cu o clădire ruinată, ce m-a inspirat când am realizat una din picturile mele, ce-o voi posta mai jos!

Există rapoarte toată săptămâna de la Kavala la Sifnos, de la țărmul din nordul și centrul Mării Egee, până la Creta și alte insule din jur. La fel se întâmplă și pe coastele mării Adriatice dar și-n Veneția, unde apele au scăzut atât de mult, încăt canalele au secat rămânând gondolele ancorate pe uscat. Curios este însă că și pe țărmurile oceanului Atlantic, se întâmplă același fenomen de retragere ale apelor, rămănând dezgolite suprafețe întinse de tărm. În ce privește țărmurile din jurul Greciei, se observă intens acest fenomen, ca fiind unul rar, greu putându-se întâlni să scadă nivelul apelor chiar cu zeci de metri lărgind litoralul și cu 1-1,5 m nivelul apei în doar căteva ore în porturi, împiedicând astfel vapoarele să intre în port.

O întrebare interesantă și-un răspuns ar fi să ne reamintim ce este mareea, fluxul și refluxul, când și cum se întâmplă. Este unul dintre cele mai misterioase și impresionante fenomene pe care le observăm în apele Pământului. Mareea este termenul pe care îl folosim pentru creșterea și scăderea nivelului mării în raport cu suprafața pământului, creată de atracția gravitațională a lunii și a soarelui. Cu toate acestea, mareele pot apărea și în lacurile mari, chiar și-n interiorul scoarței solide a Pământului. Odată cu creșterea nivelului apei periodic în lacuri și mări, se produc inundațiile și cu scăderea lui, mareele scăzute (reflux sau maree scăzută).

Acest fenomen cunoscut încă din antichitate, a fost interpretat pentru prima dată de Newton în cartea „Principiile matematice ale filosofiei fizice” (Philosophiae Naturalis Principia Mathematica) având un mod simplu de a explica teoria sa, cum că se datorează atracției gravitaționale atât a Lunii, cât și a Soarelui asupra oceanelor Pământului. 

Filozofia, știința, religia și politica – Isaac Newton (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Explicația fenomenului mareelor, pe lângă interesul său pur natural, a jucat un rol crucial în istoria atracției gravitaționale. S-a descoperit coincidența perioadei mareelor ​​cu cea a Lunii, existența mareelor ​​mari în timpul lunii pline și a lunii noi și întârzierea zilnică a mareelor ​​(aproximativ 50 de minute), care a corespuns exact întârzierii Lunii. De-a lungul timpului, au fost propuse diverse interpretări ale fenomenului.

Platon credea că mareele se datorau oscilațiilor unui fluid conținut în peșterile subterane și astfel se manifesta la suprafața mărilor și-a oceanelor un fel de respirație a Pământului.

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Socrate, Platon (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Pytheas, Massaliotis, Seleucus și Poseidon, care au fost primii care au descoperit relația dintre maree și Lună, s-au ocupat de acest fenomen. Mai târziu, teoriile s-au bazat pe atracția asemănătoare cu a unui magnet crezându-se astfel, că fiecare planetă își atrage corpurile corespunzătoare în măsura în care, dacă un obiect ar fi pe suprafața Pământului ar urca de la sine către Lună. S-a estimat că atracția mării de Lună arată caracterul lunar al apei. Kepler adaugă acestei idei de atracție o expansiune a oceanelor sub influența Soarelui. Galileo a dorit să folosească mareele ca dovadă a dublei mișcări a Pământului.

René Descartes, în propria sa reprezentare a lumii, a considerat în cele din urmă că Pământul aluneca în jurul Soarelui printr-un vârtej uriaș de materie invizibilă și a găsit în această perspectivă o altă explicație pentru maree: trecerea Lunii pe o zonă a comprimat această materie care, la rândul ei, a exercitat presiune asupra oceanului. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste teorii nu a explicat fenomenul în mod satisfăcător. În special, nimeni nu a putut explica existența a două maree pe zi. Chiar Aristotel nu reușise să găsească o soluție.

O legendă-glumă spune, că Aristotel s-a aruncat în mare de pe stâncile Eviei din disperare că nu putea explica fenomenul mareelor! În cele din urmă lui Newton îi datorăm interpretarea fenomenului și-anume, datorită atracției gravitaționale exercitate de Lună și Soare asupra oceanelor Pământului. Soarele, deși este un corp cu masă masivă, exercită mai puțină gravitație (aproximativ 46% în comparație cu  Luna) datorită distanței sale mari.

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Aristotel (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Toate bune, dar în cazul de față, cum să ne explicăm retragerea așa de rapidă și așa de extinsă a apelor, ca fiind acum un fenomen masiv, ieșit din comun? Seismologul și profesorul de Management al Dezastrelor Naturale, Efthymis Lekkas a conectat fenomenul retragerii apelor mării în toată țara în viitoarele cutremure de pământ. Potrivit profesorului, „când se observă astfel de fenomene, acestea se datorează de obicei condițiilor meteorologice, cum ar fi vânturile din sud sau, pot fi datorate întâlnirii unor planete care atrag masele marine”, a spus el. După cum a subliniat dânsul, dacă fenomenul scăderii nivelului mării se află într-o singură zonă, atunci „poate fi un fenomen înainte de cutremur”. El menționează totuși, că nu este un flux obișnuit ceea ce se întâmplă și că ceea ce va veni va fi ceva foarte mare și asta e foarte neliniștitor!

Există 5 vulcani activi în Grecia și toate aceste centre vulcanice sunt situate într-un „arc” imaginar care începe din Corint și se termină în Nisyros. Exploziile Etnei continuă ! Canalele Veneției sunt goale ! Au existat două cutremure mari în Tesalia-Elassona zilele astea și continuă încă, 90 de fisuri terestre formându-se din unele chiar țâșnind apă din adâncul pământului ! Foarte recent s-au prăbușit fără explicație pereții istmului din Corint ! Jumătatea Greciei tremură, cutremure pretutindeni și-n lume, de diferite mărimi! Planeta e intr-o continuă activitate, foarte probabilă o rearanjare ale plăcilor tectonice, ceea ce pune pe gânduri ! Santorini, insula aceasta splendidă, din sudul Egeei, cu o mare activitate vulcanica din vremi preistorice, ce-ar fi legată chiar de disparitia Atlantidei după unii cercetători, este unul dintre cele 5 centre vulcanice care alcătuiesc arcul vulcanic sudic. În 1600 î.Hr., când vulcanul Santorini a erupt, apele din Creta au fost trase și Civilizația Minoică a fost distrusă. Imaginea imenselor roci vulcanice, acest „strat” roșu de pe roca vulcanică creează o viziune unică pe Pământ. Milos este aproape în întregime o insulă de origine vulcanică. Vulcanul Fyriplaka, are un crater impresionant cu un diametru de 1700 metri și o înălțime de aproximativ 220 metri. Este foarte bine conservat și este situat în partea centrală și sudică a insulei. De asemenea, vulcanul Trachilas, din care se păstrează doar o mică parte. Vulcanul din Methana a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri, activitatea sa vulcanică fiind cunoscută din perioada 276 – 239 î.Hr. din scrierile făcute de binecunoscuții istorici antici ai vremii ca Strabon, Pausania și Ovidiu. Lângă satul Kameni Chora din Methana se află cel mai faimos crater din cele 30 de cratere ale vulcanului Methana. Vulcanul din Methana aparține arcului vulcanic din sudul Mării Egee. În zona Agioi Theodoroi de la granița Atticei cu Corintul, există un vulcan fără crater care menține și astăzi o activitate post-vulcanică intensă. Sousaki este capătul nordic al „arcului” vulcanic. Acesta este situat la o altitudine de 180 de metri deasupra nivelului mării. Vulcanul din Nisyros este unul dintre vulcanii activi din țara, este situat în satul Nikeia și este cea mai importantă atracție a insulei. Are în total cinci cratere cu cel mai mare  „Stefanos”, cu 260 de metri în diametru și 30 de metri adâncime. Cele cinci cratere ale vulcanului formează platoul Lakki, care a fost creat de erupția vulcanului în 1552. Deci după cum se observă, Grecia este o țară cu mare potențial și mare activitate seismogenă !    

Revenind la fenomenul mareei scăzute, acesta se consideră neobișnuit în zonele din toată Grecia. Cunoscutul cercetător Thanasis Vembos scrie: „Veți fi văzut vestea neobișnuitei maree joase nu numai în mările grecești, ci și în Veneția și în alte părți ale Mediteranei. În urmă cu 62 de ani, ceva similar s-a întâmplat nu numai în mările noastre, ci și în alte părți ale Mediteranei în aceeași perioadă, sfârșitul lunii februarie – începutul lunii martie 1959 “.

Mareea, de data asta însă, s-a retras mai mult decât în ​​vremurile anterioare apărând imense plaje de nisip, unele de zeci de metri lățime. Alți specialiști consideră că nu ar fi un fenomen pre-seismic ci un fenomen planetar – meteorologic datorat alinierii planetelor în acest moment al echinocțiului de primăvară, în timp ce atrage apa oceanului care este concentrată în zona ecuatorială. În combinație cu presiunile atmosferice ridicate care se observă în acest moment, dă ca rezultat retragerea mării. Noi, nespecialiștii, ascultăm când pe unii, când pe ceilalți și, cu siguranță, viitorul ne va arăta cine și cum are dreptate în teoriile lui fiind înșine îndemnați de zicala „ce ți-e scris, pe frunte ți-i pus ”, așa că… singuri vom răspunde în final teoriilor, prin cele ce-or urma…

Alte articole ale autoarei Anna-Nora Rotaru în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției

Iată și două picturi ale autorei: „Maree-cu barca Speranta“, respectiv, „Undeva, cândva, odată”  (ambele picturi fiind incluse împreuna cu altele, în vol meu de poeme si picturi „Ut pictura poesis),  inspirată chiar de insula aceea mică de pe plaja Kavouri Beach, la care momentan poti ajunge pășind!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.