Un concept des invocat pentru a descrie anumite comportamente distructive din interiorul grupurilor sociale este „mentalitatea crabului” (crab mentality). Metafora vine dintr-o observație simplă: dacă pui mai mulți crabi într-o găleată, niciunul nu reușește să iasă. De fiecare dată când unul încearcă să urce pe margine, ceilalți îl trag înapoi. Această imagine simplă ilustrează perfect o atitudine prezentă în multe comunități–mentalitatea crabului: tendința de a trage în jos pe oricine încearcă să se ridice, respectiv oameni care au succes datorită competențelor și talentului lor, nu datorită bogăției, a originii lor, a relațiilor de familie, a privilegiilor oferite de clasă, sau a altor elemente care influențează statutul social sau influența politică.
În loc să încerce și ei să iasă, fac eforturi de a-l împiedica pe celălalt să reușească. În societate, acest fenomen subtil, dar profund dăunător, blochează progresul și subminează solidaritatea. Este o dinamică a eșecului colectiv, în care resentimentul și invidia domină în locul unității și sprijinului reciproc. Rădăcina acestei atitudini se află adesea în frustrări personale și lipsa de încredere în propriile șanse. Într-o societate unde resursele par limitate, iar succesul e perceput ca „noroc” sau „pilă”, nu ca rezultat al muncii și perseverenței, se instalează suspiciunea. Dacă altul reușește, înseamnă că „a avut pe cineva”, „noroc chior” sau „a călcat pe cadavre”. Astfel, în loc de admirație sau curiozitate, succesul atrage resentimente.
Mentalitatea crabului are efecte distructive. Talentele sunt sufocate de presiunea socială. Inițiativele dispar în fața criticilor neconstructive. Mulți renunță la visuri sau pleacă în alte țări unde efortul lor este apreciat. Comunitățile se plafonează, iar progresul e lent, pentru că oamenii sunt ocupați să se saboteze unii pe alții în loc să colaboreze. În esență, mentalitatea crabului nu face decât să perpetueze insuccesul colectiv și mediocritatea. A ne bucura sincer de reușita altuia nu ar trebui percepută ca o slăbiciune, ci ca un semn de maturitate și forță interioară.
În societate, această mentalitate se manifestă prin atitudini de genul: „Dacă eu nu pot, nici tu nu trebuie să poți.” Vedem acest lucru în comunități mici sau mari, în mediul profesional, în cercuri sociale, uneori chiar și în familie. O persoană care îndrăznește să iasă din tipare, să aibă succes sau să evolueze este adesea criticată, minimalizată sau trasă înapoi prin bârfă, sabotaj sau ironii. Această atitudine subminează progresul colectiv. În loc să celebrăm succesul cuiva ca dovadă că și alții pot reuși, îl privim ca pe o amenințare. În loc să creștem împreună, ne tragem unii pe alții înapoi. Astfel, se instalează un climat de suficiență, frică de schimbare și lipsă de încredere. Combaterea mentalității crabului presupune o schimbare de perspectivă: să înlocuim invidia cu admirația, competiția cu colaborarea, comparația cu inspirația. O societate sănătoasă încurajează și sprijină pe cei care reușesc, transformând succesul individual în motor de inspirație colectivă.
Care ar fi cauzele psihosociale ale mentalității crabului? Această atitudine apare în medii în care valorizarea succesului este distorsionată. Când oamenii nu simt că efortul le este recunoscut, iar succesul este perceput ca fiind rezultatul relațiilor, hoțiilor sau norocului, se dezvoltă un climat de neîncredere. Lipsa unor modele pozitive, comparațiile toxice și cultura rușinii contribuie la această mentalitate, în care succesul altuia este perceput ca o amenințare, nu ca o inspirație.
Mentalitatea de crab sau „teoria crabului” – un comportament social ciudat, dar în expansiune
În viața noastră de zi cu zi, la locul de muncă, în școli, în comunități sau online vedem deseori persoane care se distanțează de cei ce reușesc sau îi critică fără motiv. care sabotează ideile colegilor lor, care nu-și susțin membrii talentați, care preferă să tragă în jos decât să încurajeze. să vadă pe alții eșuând decât reușind. Mentalitatea crabului se manifestă și prin bârfă, minimizarea meritelor, comentarii jignitoare, sabotaj pasiv-agresiv, lipsă de sprijin sau refuzul colaborării. Această mentalitate afectează grav încrederea, inițiativa și cooperarea, frânează inovația, leadershipul autentic, solidaritatea socială și progresul economic. Cei care ar putea aduce valoare aleg să tacă, din teamă sau oboseală psihologică. Se pierd idei, proiecte și potențial. Pe termen lung, o societate dominată de acest spirit rămâne blocată într-o luptă internă sterilă, în loc să își unească forțele pentru binele comun.
Cum s-ar putea rupe acest cerc? Transformarea începe cu conștientizare și educație. Promovarea cooperării, empatiei și spiritului civic trebuie să fie o prioritate. Organizațiile pot crea culturi în care reușita unuia este aplaudată, nu invidiată. Inițiativele de mentorat, dialogul deschis și modele de succes sănătoase pot schimba treptat această mentalitate. Fiecare dintre noi are o alegere: tragem în jos sau sprijinim. Putem deveni schimbarea pe care o așteptăm. Susținându-ne și încurajându-ne unii pe alții, ne eliberăm de invidie și construim împreună. E timpul să ieșim din „găleată” și să ne dăm voie să urcăm, împreună.
Corespondență de la Amiral Lord Sir Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele Lord Sir prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] Mentalitatea Crabului (Crab Mentality) – Obstacolul Invizibil al Progresului (Corespondenţă de l… […]
[…] Mentalitatea Crabului (Crab Mentality) – Obstacolul Invizibil al Progresului (Corespondenţă de l… […]
[…] Mentalitatea Crabului (Crab Mentality) – Obstacolul Invizibil al Progresului (Corespondenţă de l… […]
[…] Mentalitatea Crabului (Crab Mentality) – Obstacolul Invizibil al Progresului (Corespondenţă de l… […]