Acasă Recenzii filme/carti Michael Haneke despre arta, generaţii şi totalitarism, primele filme (producţie Austria) si...

Michael Haneke despre arta, generaţii şi totalitarism, primele filme (producţie Austria) si coproducţii (Austria-Franţa-Germania). Coproducţii de Michael Haneke vorbite în limba română

Două dintre filmele lui Michael Haneke care depăşesc perfecţiunea, intrând în istoria filmului, sunt şi cele mai criptice, solicitând vizionări repetate pentru cinefilii pasionaţi de găsirea mesajelor şi a simbolurilor în aceste aparente (doar aparente) filme de investigaţie a unor mistere. Răbdarea, analiza şi documentarea vor oferi răsplata pe măsură a eforturilor.

Caché /Ascuns (2005)

Coproducţie Franţa-Austria-Germania-Italia-SUA. Vorbit în franceză

A fost declarat cel mai bun film din 2000-2009 de către revista The Times. Este unul dintre cele mai premiate filme ale sale. Povestea celor două familii este o metaforă pentru relaţiile tensionate între Franţa şi populaţiile din nordul Africii şi, prin extensie, între creştini şi musulmani. După părerea mea, este cel mai bun film politic al acestui secol. De asemenea, filmul subliniază în mod subtil mecanismul psihologic al terorii şi cum se propagă aceasta la nivel de societate, printr-o cultură a fricii şi a lipsei de înţelegere faţă de celălalt. Ca să înţelegeţi filmul, vă recomand să staţi cu ochii lipiţi de ecran la cel puţin trei vizionări succesive. Cheia se află chiar în ultimul cadru. Dacă tot nu înţelegeţi filmul, căutaţi analize cinematografice avansate. Veţi descoperi că sunt sute de oameni pasionaţi de analiza filmului Caché pe internet. Punctajul meu: 10/10

Das weiße Band – Eine deutsche Kindergeschichte /Panglica albă (2009)

Coproducţie Germania-Austria-Franţa-Italia. Vorbit în germană, italiană şi poloneză.

Pame D’Or la Cannes. 48 de premii şi 27 de nominalizări, inclusiv Oscar, Globul de Aur, Cannes, BAFTA, Academia Europeană de Film şi Toronto.

Acţiunea se petrece într-un sătuc din nordul Germaniei înainte de izbucnirea primului război mondial. O forţă ascunsă, nevăzută şi nedescoperită comite fapte oribile. Dinamica micii comunităţi este aruncată în aer, iar oamenii încep să se suspecteze unii pe alţii. Filmul este o critică dură la adresa regimurilor dictatoriale şi autorul face o referinţă indirectă la SUA de astăzi. Interpretări excelente din partea tuturor actorilor, fără excepţie.

Punctajul meu: 10/10

Michael Haneke despre artă: coproducţii Austria-Franţa-Germania

Închei aici seria de articole dedicată operei lui Michael Haneke  cu două filme legate de artă. Primul este un film care în aparenţă este legat de eutanasie, dar în realitate este un film despre artă şi comunicarea între generaţii. A doua recomandare de astăzi pare a fi un film despre artă, dar este un film despre incapacitatea oamenilor de a comunica autentic şi a forma relaţii într-o masă a singurătăţii.

Amour (2012)

Coproducţie Franţa-Austria-Germania. Vorbit în franceză şi engleză.

Oscar. Palme D’Or. Globul de Aur. BAFTA. Cesar. Goya. În total, 77 de premii şi 67 de nominalizări. Din care 46 de premii pentru cel mai bun film sau cel mai bun film străin. Nominalizat între cele mai bune 100 de filme ale secolului. Unul din cele mai bune filme făcute vreodată despre artă şi misiunea ei. Şi despre libertate. Punct. Apartamentul personajelor principale funcţionează ca un microcosmos în care acestea se izolează şi, încet, dar sigur, îşi pierd minţile. Filmul este o critică profundă la adresa artei de consum, care cosmetizează lucrurile, prezentându-le într-o lumină strălucitoare, dar înşelătoare. Finalul este halucinant, zguduitor şi vă testează abilitatea de cinefili atenţi la imaginile propuse până în acel punct. Filmul mai este şi o cronică despre cum fiecare din noi ne încuiem în propriile minţi şi ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu conştiinţa şi cu libertatea (scena prinderii porumbelului este pur şi simplu antologică). „Amour” este şi extensia, la o scară mai largă, a mesajului din ambele „Funny Games”.

Punctajul meu: 10/10

La pianiste/Pianista (2001)

Coproducţie Austria-Franţa-Germania. Vorbit în franceză şi germană.

Unul dintre cele mai bune filme psihologice europene din acest secol. Un film greu despre masochism, perversiuni, mutilare şi închiderea în sine. Sub lupa severă a lui Haneke, spectatorul este martor la o perspectivă tragică asupra consecinţelor erotismului folosit ca forţă distrugătoare, care separă şi închide în loc să atragă şi să deschidă. Un film despre patologia psiho-sexuală a vremurilor noastre, care te pune serios pe gânduri cu privire la sensul în care se îndreaptă societatea occidentală. Isabelle Huppert face unul din cele mai bune roluri ale carierei sale.

Punctajul meu: 8/10

 

Primele filme ale lui Michael Haneke  (producţie Austria)

Scriam în articolul trecut despre importanţa lui Michael Haneke în contextul coproducţiilor europene, drept contrapunct la cinematograful Hollywoodian. Astăzi vă propun o serie de articole care să vă familiarizeze, încetul cu încetul, cu opera maestrului.

Vă invit să le vizionaţi pe fiecare dintre ele şi să le studiaţi cu atenţie. Aceste filme vă vor oferi un regal artistic care vor întrece orice aşteptări şi vă vor oferi câteva din cele mai importante provocări intelectuale şi emoţionale din ultima vreme.

Începem cu primele două filme concepute pentru cinema, producţie austriacă.

Der siebente Kontinent / Al şaptelea continent (1989)

Producţie Austria. Vorbit în germană, franceză şi engleză.

Bazat pe o poveste adevărată, reconstituită cu minuţiozitate, pornind de la un articol din presa vieneză. O critică dură la adresa materialismului societăţii occidentale şi încă şi mai dură asupra extremismului la care acesta poate împinge. Destinaţia îngrozitoare, terifiantă şi implacabilă a personajelor se construieşte treptat. Al şaptelea continent este o metaforă pentru fantasma unei evadări imposibile, a unei călătorii fără întoarcere, într-o altă dimensiune. Tototdată, filmul de debut pe marile ecrane al lui Haneke.

Punctajul meu: 8/10

Benny’s Video /Caseta lui Benny (1992)

Coproducţie Austria-Elveţia. Vorbit în germană, engleză, arabă şi franceză.

Un adolescent fascinat de uciderea porcilor comite o faptă abominabilă prin care îşi distruge familia. Un subgen al horrorului, numit horror-of-personality Inspirată de poveşti adevărate, de groază, din ziare, această producţie aruncă o nouă privire asupra unei false inocenţe şi a unei prezumţii de nevinovăţie. Una din capodoperele cinematografice timpurii ale maestrului Haneke.

Punctajul meu: 8/10

Coproducţii de Michael Haneke vorbite în limba română

Michael Haneke, “conştiinţa Europei”, este un autor internaţional. Filmele sale transcend barierele spaţiului şi timpului şi reinventează limbajul cinematografic. Trei dintre filmele sale sunt paţial vorbite în română, iar unul dintre acestea este chiar coproducţie cu România. Dacă iniţial, Haneke a pornit ca un regizor austriac (iată două din cele mai bune filme ale sale realizate în propria ţară la începuturile carierei cinematografice), el s-a impus ca un maestru al cinematografului de artă european.

Vă invit să le vizionaţi pe fiecare dintre ele şi să le studiaţi cu atenţie. Aceste filme vă vor oferi un regal artistic care vor întrece orice aşteptări şi vă vor oferi câteva din cele mai importante provocări intelectuale şi emoţionale din ultima vreme.

71 Fragmente einer Chronologie des Zufalls/71 de fragmente dintr-o cronologie a întâmplării (1994)

Coproducţie Austria – Germania. Vorbit în germană, română, engleză.

Un alt film inspirat dintr-un eveniment real, anunţat la ştiri: un măcel la o bancă. Filmul prezintă fragmente din viaţa celor care se găsesc în bancă. Toate aceste fragmente, aparent fără legătură, converg către final. În spatele fiecărei ştiri despre violenţă, se ascunde un complex de drame umane, de vieţi luate, date, distruse, schimbate pentru totdeauna. Efectul ştirilor televizate asupra spectatorilor îi transformă pe aceştia în maşini insensibile, ignorante în faţa suferinţei şi tragediei, până în clipa în care ei înşişi se confruntă în mod brusc, fulgerător, cu nebunia pe care societatea o ascunde sub covor cu atât de mult spor.

Punctajul meu: 7/10

Code inconnu: Récit incomplet de divers voyages /Cod necunoscut (2000)

Coproducţie Franţa-Germania-România. Vorbit în: franceză, malinka, română, germană, engleză, arabă, limbajul semnelor.

Un film extraordinar despre anticomunicare, despre modul în care oamenii folosesc limbajul ca pe un mod de a se bloca, de a se închide, în loc de a comunica. O provocare pentru omul contemporan de a redescoperi frumuseţea, tăcerea şi pe aproapele.

Un sub-plot memorabil tratează problematica ţiganilor români prinşi la cerşit în Franţa, trimişi înapoi într-o Românie ante-NATO şi ante-aderarea la UE. Aceasta este o dezvoltare a unei idei care există într-o manieră mai restrânsă în 71 Fragmente einer Chronologie des Zufalls.

Structura fragmentară a filmului este în mod intenţionat un puzzle incomplet, din care bucăţile care contează se găsesc în mâinile fiecărui spectator. Unul din cele mai greu de analizat filme ale lui Haneke şi, întâmplător, primul pe care l-am văzut. Am avut plăcerea să îl văd la cinema în România, la scurt timp după ce a fost lansat. Nu l-am mai revăzut de atunci, dar mi-a rămas viu în minte.

Punctajul meu: 7/10

Le temps du loup /Vremea lupilor (2003)

Coproducţie: Franţa-Austria-Germania. Vorbit în franceză şi română.

Un viitor neprecizat. Un război distrugător, care a şters civilizaţia din tărâmurile pe care Haneke ni le ilustrează. Grupuri de oameni care se organizează, se bat, se ceartă, se ajută sau se omoară între ei, încearcă să supravieţuiască vânând, furând şi împărţind proviziile.

Acesta este extremisul culturii terorii, care dezbină comunităţile din temeliile lor, pornind de la familie. Suma tuturor fricilor formulate în celelalte filme ale lui Haneke se dezlănţuie aici într-un carusel halucinant al degradării umanităţii. Modul în care înfăţişează trecerea brutală de la o societate de consum paşnică către o hoardă individualistă preocupată de supravieţuire este şocant. Principalele victime în acest film foarte grav şi pesimist sunt copiii.

Producţia este, în schimb, evident dezavantajată de lipsa unui buget hollywoodian, care ar fi putut transforma reprezentarea acestui scenariu într-o capodoperă. Filmul este, totodată, şi singurul fantastic realizat până acum de către Haneke, din cele pentru cinema.Iată mai jos o scenă din film, care ilustrează ideologia fascinsmului, apoi încă una, care ilustrează ideologia capitalismului sălbatic.

Punctajul meu: 7/10