Monologuri în lumina reflectoarelor – Cronică literară asupra operei Iosefinei Schirger (Ottilia Ardeleanu, scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România – USR) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

Iosefina Schirger scrie de timpuriu poezii. Începe cu „Pânze de păianjen”, în 1997 (n. r. volumul de debut în poezie al autoarei Iosefina Schirger, publicat la Editura Mesagerul din Cluj-Napoca și prefațat de profesorul Mircea Diudea). Un volum care-mi amintește de lectura plăcută a romanului „Pânza de păianjen” a scriitoarei Cella Serghi. Între timp, ajungem la „Vorbiri la limită” (n. r. publicat la Editura ePublishers). 

Cartea reprezintă un ciclu de confesiuni lirice și analize profunde despre existență, iubire și trăiri umane. ca și când poeta s-ar afla undeva la o limită a cuvântului scris, la maturitate, la absolvirea tuturor examenelor lirice, la diploma de excelență pentru vorbirea impecabilă. Și asta mă îndreaptă cumva spre „Arta conversației” de Ileana Vulpescu. Cu adevărat, Vorbiri la limită este un serial de confesiuni, de abordări psihologice ale existenței și ale iubirii, este o analiză profundă și un șir de meditații asupra ființei și sentimentelor sale cele mai sincere și înălțătoare. Volumul de față apare în anul 2022 la editura ePublishers, București.

„Vorbiri la limită” – Interviul lui Ion Nălbitoru (membru al UZPR și LSR) cu Dr. Iosefina Schirger (poetă și prozatoare, membră a LSR) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Cu o prefață scrisă de Ionel Muscalu, Iosefina Schirger își începe maratonul confesiunilor cu acea „Colecție de zmeie”, în care cuvintele se întrec în pariuri și povești despre cum se poate ajunge cel mai sus. Ea însăși e un zmeu purtat de muză prin tot felul de timpuri. Poate în Olimp sau pe Calea Lactee, la marginile acestor lumi imaginare într-un fel în care numai sufletul avid de cunoaștere poate umbla, de capul lui, și poate transforma un univers al tuturor într-un univers al său care pare să înghită orice dorește, orice poftește, orice necunoscut care pare intens de trăit. Zmeii din fantezia autoarei pot fi dinozauri ori gânduri gigantice, orice îi satisface dorința de a se lupta cu propriile himere și de a învinge nălucile pe oriunde s-ar afla. Autoarea este absorbită de tot ce o înconjoară, iar atunci scrie despre detaliile aproprierii, depărtării, și totodată se înscrie filosofic pe o pistă a realului care se continuă cu irealul, se abandonează adesea în visuri care o desprind de realitate exact cum se risipește o păpădie suflată de vânt. Din când în când, mai amestecă prin fericire ca și cum ar trebui să o ridice în grad, să o aducă la temperatura de fierbere, cu alte cuvinte: „Cu lingura amestec prin a ta fericire. Am pe degete vânare de vânt, amăgire!”/pag. 12.

„Colecția de Zmeie” & Dilema lui Petru Ababii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ). Corespondență de la Iosefina Schirger (poetă și prozatoare) cu un comentariul al Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german din Boppard, Renania-Palatinat, de origine brașoveană, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului

Autoarea este convinsă că dincolo de orice vis e viața, aceea care trebuie, care merită trăită. Sigur că până la conștientizare există acel Făt-Frumos, invincibil. Sau Zmeul-zmeilor, atotputernic. Și mai ales, ideea de zbor, de a fi zburător! Ceea ce mă trimite chiar la Ion Heliade Rădulescu, la „balaurul de lumină cu coada-nflăcărată”, la sensul vieții: iubirea! Reproduc aici ultimele versuri din „Zburătorul”: „Să fugă fata mare de focul de iubit!//Că-ncepe de visează, și visu-n lipitură/Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu,/Și ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură,/Nici rugi nu te mai scapă, ferească Dumnezeu!”. Toată vorbirea aceasta este de fapt despre dor. Un sentiment greu de mărturisit, de descris, de omologat în alte limbi ale pământului! Zmeul cu șapte capete poate fi considerat săptămâna de creație: „E adevărat: oricare dintre cele șapte capete îți poate fi retezat! Ai să rămâi de jucărie, o caldă-rece amintire, vie, vibrantă o poezie!”/p. 15. O „meteahnă” poetică (spun eu) a Iosefinei este revenirea cu aceleași idei, transpuse altfel în cadrul poemelor sale monobloc. Repetiția, spre a rămâne întipărite un vers, o imagine, o metaforă, un crez, o întreagă poveste, este elementul de bază al scriiturii sale. Ai impresia că o iei din nou de la capăt, dar de fapt este o nouă planșă într-un joc al existenței ireale, aceea mai mult visate decât trăite. Este o revenire, o răsucire hiperbolică, o reinventare. Poate fi privirea prin mai multe oglinzi plasate aleatoriu într-un spațiu generos! Din lumea poveștilor, Iosefina coboară ca o cenușăreasă, uimește, apoi dispare subit, urmându-și propriile reguli, propriile (in)certitudini. Este curios cum magia dispare ca o ceață peste munți și suntem introduși în lumea tehnologică. Aiuristic traseu între cuceritorul din vis, zmeul paraleu ori Făt-Frumos, și „folderul” în care găsim o întreagă emoție în cuvinte împachetate modern cu zero și unu!

Sfârleaza e cu siguranță iubirea însăși, deducem din al doilea rând de vorbiri, Sfârleze:  „Ce lucruri mari îmi izbutesc: să pot iubi-n fiece zi, să scriu şi să trăiesc! Înfloresc pomi din hârtie, cerneală, migală…Eu, o nimica, o pieire, de am atâta măiestrie să mai ridic un zid zidire, e că am pus la temelie, desăvârșită, o iubire!”/pag. 19. Scrisul e totul. Ca un aparat care este supraîncărcat, sufletul poetei se descarcă în gânduri, amintiri, visări, viziuni și iubiri: „Dacă iubire nu ar fi, versificația cui ar folosi?”/p. 20. Universurile sale poetice se împletesc folositor cuvântului cu tot ce poate fi văzut și explicat științific, rezultând, de exemplu, un tablou din natură aproximat matematic: „Am obosit de la fluturi, de la lumină. Toate au fost praf de stele respirat! Spre cine de acum îmi voi întinde mâinile? Ca liniile ferate, apropiindu-se în nori, sunt cuvintele–cu o singură destinație: noi. Linia mea frântă, absentă, discretă, profundă, fără măsură de albă, de surdă!”/p. 22. Stilul confesiv atrage la lectură, deși parcursurile sunt labirintice și dau impresia rătăcirii printre cuvinte întortocheate, metafore alambicate și imagini stranii. Vorbirile Iosefinei Schirger sunt monologuri în lumina reflectoarelor propriului suflet. Există în acestea un dramatism ponderat, o accentuată tendință de a întreba și de a se întreba despre sine, despre sentimente și fapte ca și când nimeni și nimic nu o poate convinge de adevăr. Pare pe undeva un Toma necredinciosul. Desigur, întrebările sale duc și la concluzii pe care poeta le extrage. „Viaţa constă în a arde-n întrebări”, spunea Antonin Artaud, poet, dramaturg, eseist, actor și regizor francez, adept al suprarealismului.

De această factură par să fie și vorbirile Iosefinei! Un fragment reprezentativ, din poemul eponim Vorbiri la limită, este următorul: „Ți se pare că nu poți fi mișcat de la locul tău! Dintr-o privire te pot decripta, pune la pământ, reduce la absurd sau mai rău! Nu e ca și cum te-aș integra? În ce constă libertatea ta? Dezbracă- mă de frunze, de cuvinte, de șoapte! Convinge- mă de trecerea ta! Stai cu mine sau trimite-mi într-o noapte o stea! Tu știi cum e când nu poți adormi. Unde vrei să pleci? Simți primejdia? Respiră prin frunze, ne întâmpină, e la mine pe buze.”/p. 23-24.

Ritmul interior al monoblocurilor poetice este emis și întreținut de emoții și trăiri spontane, venite din infinite direcții și arzând în vâlvătăi care sunt capabile să aprindă întreg universul, la propriu și figurat. Uneori, monologurile Iosefinei devin călătorii prin timp și gând. Ea se îmbarcă împreună cu ideile, imaginația, muzele pe o arcă, asemenea lui Noe, sperând să salveze o parte din sine: „Poate corăbiile nici n-au ajuns! Nu s-a întors niciuna dinspre mare! Pământul, eu privim mereu în zare. Ce vor ochii tăi de lună să-mi mai ia? Credeam că pot iubi absolut, instantaneu, la întâmplare. Pluteam într-un fel de plutire, studiam a ta desăvârșită rotire, așteptam o mare, iminentă ciocnire. Vrei să știi ce a rămas din visul din vis? Mai nimic!”/p. 26-27. Dar, nu întâmplător autoarea pornește la drum, destinația este mereu iubirea, astfel, toate întrebările existențiale își capătă rostul. Toate imperfecțiunile, indeciziile, lamentările se ordonează conform acestui scop devenit himeră, iubirea: „Ce noapte! Obsesia, la poartă bate. De dincolo de cuvinte şi munți, să nu îndrăznești să mă pierzi, să uiți! Puteam să nu înțeleg nimic deplin, să te iubesc risipită sublim! Voi da peste un iubit mai cald, într-o vară!”/Exerciții împotriva căderii, p. 32. Și ce simțitor vede poeta potopul, potopul de iubire: „Potopul însuși care ne desparte miroase a iarbă, a liliac de departe!”/Gălăgie-n cap, p. 64.

Volumul este fluviul cu mai mulți afluenți. Citești și te arunci în vâltori de cuvinte, de senzații, de idei surprinzătoare care trimit la meditație, la descifrarea neînțelesurilor. Înoți, dar simți cum lectura te trage în adânc și pericolul afundării devine real. După goluri, umbre, pete de întuneric, tăceri, închisori ale gândului, ploi amare, furtuni disperate etc., apare mereu curcubeul, laitmotiv al poemelor, semnificând raza de soare, pacea, curățarea de toate negurile, speranța ca ultimă frontieră vitală. Cuvintele fac lumină în toate acele obstacole: „Cuvintele umplu spații uriașe, goale, nu le pasă de consecințe, anotimpuri, ploaie. E greu să le ai în inimă și să nu le poți pronunța! Caii mei verzi erau ceva mai mult: un șir de întâmplări din altă viață, din alt scris, suma a numeroase vise de neoprit, de neimaginat, neobservate, nedelimitate precis. Caut fericirea în mișcare, seva, parfumul, distanța potrivită Pământ–Soare.”/Cai verzi, p. 33 (n. r. volum de poezie scris de autoarea Iosefina Schirger, publicat în anul 2020 la Editura Sfântul Ierarh Nicolae). Între himeră, poveste și realitate persistă curajul de a o spune, felul simplu, sincer, dar îndrăzneț, prin cuvinte care tot revin, își lasă parfumul lor uneori șovăitor, alteori șăgalnic, răzleț copilăros: „Cuvintele ajung la limită poeme, bărcuțe de hârtie, mesaje în sticle lansate în lume, o vreme. Ochii nu îmi ajung să-ți vorbesc, să te opresc. Poezia e pentru când vei fi obosit. Ţi-am scris-o pe zid, pe întuneric așteptând să fii fericit, să treci alergând himeric. De a fost scris să-ţi scriu anume atâtea versuri fără nume, e ca să știi că nu ești singură, cicoare, în astă lume!”/Grădina din eprubetă, p. 40.

Până la capăt. „Parcă te iubesc” – Nașterea unui univers – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la poeta și prozatoarea Dr. Iosefina Schirger  

Da, poemele Iosefinei par „file de poveste”, încrustate cu metafore eminesciene („De treci codrii de aramă, de departe vezi albind/Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.”): „Prin codri de aramă, spre marea cea mare, vei trece singur rătăcit.”/Grădina din eprubetă, p. 42; „De am ajuns şi eu să am un singur dor, nu e din teama c-am să mor, e că n-ajung la tine, nor! Am traversat mări și pustiu, iubite, numai ca să știu: munții ţi-s verzi, focul e viu?”/Fără sfârșit, p. 98. De-a lungul monologurilor sale, în perpetuă transcendență, ornamentele poetice apar sub diverse forme și culori, adevărate tablouri construite vizual. Există și raportări aforistice ale autoarei, la poezie: „Nu există singurătate acolo unde o apă oglindește o stea, unde noaptea mea albă o așteaptă pe a ta! Poeziile concentrice au nevoie de soare, pământ și iubire.”/Grădina din eprubetă, p. 46. Sau, raportate la pasiune: „Prețul sărutului era un ocol, o spirală, un demon de învins și mult spațiu gol.”/Simulând concentrarea, p. 71. Poezia se confundă cu mediul înconjurător, este spațiul cel mai primitor cu putință și reprezintă beneficiul de a visa, de a te desprinde, ușor, dar vizibil, de a ignora gravitația și de a zbura, așa cum în oniricele sale gânduri, Iosefina Schirger are plăcerea să o facă, degajat. Astfel, aceasta atribuie poeziei o serie de conotații: „Și poezia asta, un liliac aprins de prins la pălărie, un vis, o copilărie!”/Fericire de primăvară, p. 49; „Poeziile se strâng în urma ta ca nisipul.” Fericire de primăvară, p. 57. Chiar și pe sine însăși se consideră drum în poezie: „Eu–o cărare din altă poezie…”!/Simulând concentrarea, p. 68.

Iosefina Schirger scrie antagonic. Ea se găsește când în clar, când în obscur. Elementele opuse sunt cele cunoscute, dar încă netratate până la epuizare în literatură: bine-rău, frumos-urât, prezență-absență, bucurie-tristețe, iubire-ură, apropiere-distanțare, foc-apă etc.: „Nu mai știu dacă aprinzi sau distrugi, dacă trăiești sau doar fugi, dacă-mi dai aripi sau mă subjugi, mă chemi sau m-alungi.”/Simulând concentrarea, p. 68.; „Se luptă în noi contrarii, tentații. Ritmul nu e potrivit?”/Integrala de retorică, p. 90. Pânzele de păianjen revin și ele în țesătura poetică a Iosefinei. Ele simbolizează creativitatea, conexiunile de tot felul, interacțiunea cu ceilalți, disponibilitatea de care dai dovadă, răbdarea, perseverența. E drept, pânza fină poate fi doar o țesere, o înșelătorie, o iluzie. Și totuși, în mitologie, pânza de păianjen este asociată destinului. Mitul păianjenului stăpânește azi și cinematograful, prin prezența lui Spider Man. Autoarea își duce virtuțile de păianjen în versuri țesute cu patima iubirii: „M-am rostogolit cu pânze de păianjen în gură. Apoi, într-o primăvară, ai apărut tu ca o sculptură, ca o furnicătură nesigură. Peste arțari și sălcii stăpânești. Semeni cu sufletul meu verde, îndrăgostit, când iubești!”/Sertarul cu poezii, p. 82.

Autoarea e parte din scrisorile sale monobloc, fiindcă, uneori își pune semnătura: „Eu, o frunză”/Fericire de primăvară, p. 57; „Luna”/Sertarul cu poezii, p. 88, „Adierea”/Zbor în gând, p. 128. Deseori, Iosefina Schirger folosește strategia ștergerii și reîmprospătării, exact cum apele mării distrug urmele pașilor pe nisip și alte urme le iau locul spre a fi anulate, la rândul lor: „Pe rând valurile tale, țărmurile mele se îndepărtează, se întorc în mare, se formează mângâiate, arse de soare.”/În loc de memorie, p. 115. Lumea poetică a Iosefinei Schirger este o construcție stabilă, rezistentă, din blocuri imense și durabile pe care cititorul le vede compuse din materialul de construcție adecvat propriilor unghiuri de vedere. Autoarea reușește să clădească din cele paisprezece monolite lirice, un paradis personal, la limita oricărei trăiri autentice.

Închei cu versurile autoarei care divulgă esența scrierii sale: „Ţi-am lăsat ca semn cartea asta care mie nu mai îmi poate schimba viața.”/Sertarul cu poezii, p. 87. Așa că, „Ține minte! Am fost pom şi pasăre, corabie și ocean, liniștea absolută, foaia de caiet albă, mută. Te desfac din brațe, din gând. Zbori!”/Zbor în gând, p. 128!

Ottilia Ardeleanu (scriitor, membru USR-Filiala Dobrogea)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Thomas Csinta—Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights—United Nations (Press) 

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul unui grup de infractori români (ai diasporei), încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”) într-un dosar corecțional de spălare de bani, instrumentat de Tribunalul Judiciar Bobigny (Departamentul Seine – Saint Denis, MGP – Métropole du Grand Paris). Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” în contextul legislației franceze în vigoare

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul șoferilor români încarcerați (preveniți sau deținuți) în Cehia pentru „furt calificat în bandă organizată” (cu caracter internațional) în cardul transporturilor de mărfuri. Modelul matematic (fenomenologic) avansat pentru detectarea infracțiunilor de tip „cargo theft fraud” („phantom scam”) în contextul legislației cehe în vigoare

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul unui grup de infractori români (ai diasporei), încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”) într-un dosar corecțional de spălare de bani, instrumentat de Tribunalul Judiciar Bobigny (Departamentul Seine – Saint Denis, MGP – Métropole du Grand Paris). Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” în contextul legislației franceze în vigoare

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (VI). „Agentu’ mititelu’” Oana Dorca de la Poliția Hărman scapă de sancțiune administrativă la IPJ Brașov, dar greșala ei deschide calea urmăririi penale a „șoferului de câine” Gabriel Ungureanu al cărui copil minor (fără „permis de conducere”) plimbă pe bicicletă exemplarul lor canin lup (de categoria II) fără botniță, fără zgardă și lesă, recidivst în atac sângeros

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)