Acasă Obiective cultural-istorice și turistice Muzeul muntelui de la poalele masivului Parâng – un muzeu la înălţime

Muzeul muntelui de la poalele masivului Parâng – un muzeu la înălţime

Cu ani în urmă, când Walter Kargel (1923-2017) mi-a încredinţat materialele lui alpine-corzi, pioleți, colțari, ciocan, pitoane, carabiniere, pene, centuri, hamuri, un sac de dormit, doi rucsaci (unul al lui și altul primit cadou de la alpinistul Toni Hiebeler (Anton Wolfgang Hiebeler/1930-1984, cunoscut, printre altele, pentru efectuarea premierei de iarnă a Peretelui Nordic al Eigerului din 6-12 martie 1961) – pentru a fi expuse într-un muzeu al muntelui, al turismului și alpinismului, eram aproape convins că acest lucru nu se va petrece prea curând. Mă întrebam, din ce în ce mai des, cărui om pasionat, ca mine, de istoria alpinismului să i le las, transferându-i şi grija de a îndeplini ultima dorinţă a lui Walter.  Cele câteva încercări de a face un colţ sau o abordare a muntelui prin prisma faunei și florei nu se încadrau în ceea ce ar trebui să fie un astfel de muzeu.

Walter Kargel – alte conversaţii tăcute (de la corespondentul nostru permanent Mihai Vasile – Sângealb, membru al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)  

Cu mare admiraţie, mă gândeam la muzeele deschise de formidabilul alpinist Reinhold Messner (n.1944) și la cuvintele spuse de el: Am dedicat munţilor şi culturii montane un proiect unic, o reţea de muzee situate în şase locuri extraordinare din Tirolul de Sud și Belluno. Muzeul Muntelui Messner este un loc de întâlnire cu munţii, cu oamenii de la munte şi în cele din urmă cu noi înșine”. Observaţi, vă rog, că Reinhold Messner vorbeşte despre „cultură montană”, lucru pe care ar trebui să-l punem în valoare și la noi acasă. Din păcate, în România este mai greu cu înfiinţarea și întreţinerea unor muzee. Spunând asta mă gândesc şi la faptul că regretatul Niculae Petrescu, fost director al Muzeului Sportului din România, s-a oferit să ajute CAR (Clubul Alpin Român) la înfiinţarea unui muzeu al alpinismului în Căminul Alpin de la Buşteni. Din păcate, conducătorii CAR (Clubul Alpin Român) au tratat cu indiferenţă propunerea, prinşi fiind în încâlcite procese în justiţie.

De curând, am aflat datorită bunilor prieteni, Aniela și Adrian Casetti, că la Petroșani există un muzeu al muntelui. Așa că am luat legătura cu domnul Cazimir Radvanski, preşedintele Asociaţiei Schi-Turism Montan Pro-Parâng care mi-a spus istoria înfiinţării lui. Începuturile datează din anul 2013. O idee, o propunere a unor membri ai asociaţiei craiovene Veteranmont, al cărei preşedinte este domnul Constantin Brânzan, de a se deschide un muzeu al turismului montan în Valea Jiului a fost acceptată și pusă în practică printr-un parteneriat între Primăria Petroşani, reprezentată de domnul primar Tiberiu Iacob-Ridzi şi Asociaţia Pro-Parâng. Iniţial, primăria a pus la dispoziţia montaniarzilor un spaţiu de depozitare. Așa a început strângerea exponatelor. S-au adunat acolo, cum era de aşteptat, multe dintre lucrurile care au ajutat odată la mersul pe munte. Iniţiativa fiind mediatizată, atât prin ziare și site-uri locale, cât şi prin Radio France International România. Spaţiul de depozitare s-a umplut destul de repede. Comunitatea oamenilor de munte simţea nevoia unui astfel de muzeu.

Până în anul 2021, când, la finalizarea modernizării clădirii Muzeului Mineritului, asociaţiei Pro-Parâng i-a fost alocat un spaţiu generos în mansardă, exponatele au fost prezentate publicului în cadrul unor expoziţii temporare. Acum, mansarda devenită Muzeul Muntelui s-a umplut cu o parte importantă dintre exponatele care au stat ani la rând departe de ochii vizitatorilor. Printre cele mai valoroase, adevărate perle ale muzeului, se detaşează:

  •  Caietele cu însemnări cartografice, albumele foto, un articol de ziar dar şi cărţile din standul „Nae Popescu”, toate donate de sora montaniardului și scriitorului;
  •  Schiurile norvegianului Stein Eriksem, campion olimpic în 1952 în proba de slalom uriaş cât și triplu campion mondial în 1954 în probele de slalom uriaş, slalom și combinata nordică, donate de profesorul Czimbalmos Francisc;
  • Noul stand „Walter Kargel” inaugurat pe data 13 mai 2023, în cadrul evenimentului Noaptea Muzeelor, exponatele fiind donate, în numele lui Walter, de subsemnatul.

Plimbându-te prin muzeu nu poţi să nu admiri o colecţie de ziare, cărţi și reviste de munte cuprinzând exemplare din Colecţia Munţii Noştri, numere mai vechi și mai noi ale revistei România pitorească, ghiduri de turism și alpinism dar și câteva cărți din cea mai nouă serie a editurii România pitorească intitulată Colecţia Verde care cuprinde printre altele: trilogia lui Nestor Urechia (În Bucegi, Robinsonii Bucegilor și Vraja Bucegilor), Cartea munţilor a Bucurei Dumbravă, memoriile lui Walter Kargel, Nicolae Baticu, Dinu Mititeanu, Nicolae C. Dimache, Sorin Tulea, Petru Suciu, Biblioteca montaniardului a lui Emilian Cristea, primele numere ale revistei România pitorească apărute în 1933, legate între coperți de carte. Enumerarea ar putea continua pentru că această colecţie are, până acum, 35 de titluri.

Continuând vizita, vedem aparatură foto folosită de-a lungul anilor de la „capturarea” imaginilor până la punerea lor pe hârtie sau proiectarea pe ecrane. Nu lipsesc nici corturile, primusurile, gamelele pentru prepararea mâncărurilor sau bidoanele de aluminiu pentru apă, folosite în anii 1970-1980 ai secolului trecut. Un exponat care astăzi, în epoca rucsacilor ergonomici, stârneşte zâmbete, este rucsacul cu cadru fabricat, tot în acea perioadă, la Târgu Mureş. O bogată colecţie de cupe, fanioane și insigne oferite la diverse concursuri pe teme montane întregeşte imaginea activităţilor montane din a doua jumătate a secolului trecut. Un alt stand aduce un elogiu asociaţiei Veteranmont din Craiova.

Privind bocancii de munte actuali, făcuţi din plastic, putând fi mulaţi pe piciorul posesorilor, având mai multe ghete puse una în alta, specializaţi pentru diverse tipuri de activităţi alpine de la mersul uşor pe munte şi schi până la escaladele extreme sau ascensiunea optmiarilor din Himalaya și Karakorum nu poţi să nu te gândeşti cum au reuşit înaintaşii oamenilor de munte actuali să facă performanţă în alpinism și schi cu vechii bocanci din piele expuşi, și ei, la loc de cinste în muzeu. Privindu-i îmi amintesc de un magazin cu articole de munte aflat în staţiunea Grindelwald (Elveţia) de la poalele Eigerului unde, printre echipamente de ultimă oră, pe un panou era expus echipamentul simplu cu care membri ai unei expediţii japoneze din 1969, făcuseră în premieră un nou traseu pe Peretele Nordic al Eigerului. Dintre exponate nu lipsesc nici schiurile, de la cele foarte vechi, din lemn, până la cele super-performante ale zilelor noastre sau săniile de bob.

Am lăsat special la urmă amintirea a două exponate:

  •  Unul, care în curând va deveni istoric, e un scaun al telefericului încă în funcţiune care duce două persoane spre înălţimile muntelui și care, așa cum se speră, va fi înlocuit în curând și în Valea Jiului de o instalaţie modernă de transport pe cablu.
  • Celălalt este pulovărul roşu al regretatului alpinist Cornel Coman (1949-2014), sufletul primei expediţii româneşti în Himalaya, pe vârful Gurja Himal (1985), dar și coechipierul lui Ticu Lăcătușu (primul român pe Everest), în anul 2010, la traversarea Groenlandei pe schiuri (650 km în 37 de zile la temperaturi medii de -30°C). În 2014, la plecarea prietenului lui dintre noi, Ticu scria: „Cornel Coman a pregătit cu pasiune şi pricepere sute de alpinişti de toate vârstele şi de toate nivelurile de performanţă, de la amatori la campioni naţionali. A descifrat şi a înţeles, ca nimeni altul, tainele ascunse ale unor discipline montane complexe şi foarte diferite: alpinism clasic, escaladă, alpinism expediţionar, schi-alpinism. A organizat expediţii în Caucaz, Tian Shan, Pamir, Africa şi Himalaya. […] Se spune că oricine poate fi înlocuit. Pentru cei care l-au cunoscut, Cornel nu va putea fi înlocuit, cu siguranţă, de nimeni.”

Un stand „Cornel Coman” ar fi binevenit în muzeu, mai ales că două lucruri – pulovărul roşu de care am amintit mai sus şi cartea scrisă de Cornel, intitulată Himalaya Gurja Himal 1985: 8.000 m versus 7.000 m, singura care se referă la acea expediţie controversată – sunt deja expuse. În plus, există, deşi nu sunt încă la muzeu, proiectul pe baza căruia expediţia a fost aprobată, cât și jurnalul scris de Cornel, la fața locului, aproape zi de zi, în cort, la lumina lanternei. Cât de curând, sper ca lângă exponatele lui Walter Kargel să apară și cele ale lui Cornel Coman. Muzeului, care este îngrijit de cinci voluntariHajnalka Mihuț, Roland Mihuț, Cristian Țopescu, Dumitru Pușcașu și Cazimir Radvanski-membri ai Asociaţiei Pro-Parâng, îi doresc să continue acest frumos proiect, să se dezvolte la fel ca până acum astfel încât, nu peste mult timp, să devină cunoscut tuturor iubitorilor muntelui, iar pragul lui să fie trecut de oameni din toate părţile ţării şi, de ce nu, de pe alte meridiane ale lumii.

Mihai Vasile-Sângealb (senior editor al Jurnalului Bucureștiului, membru al al AJTR)

Notă. Articolele publicistului Mihai Vasile-Sângealb în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției

Cele mai frumoase flori perene perfecte pentru orice gradină (Florentina Csinta – manager general al Jurnalului Bucureștiului)

Sociologia matematică și rolul ei în structurile de date ale noii ordini mondiale. „Mecanica socială” a Acad. prof. Spiru Haret – precursor al (psiho)sociologiei matematice (dedicat Generalului Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române 1880)

În exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului. Dialog cu eruditul promotor (franco – român) al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană „Soleil de l’Est” (Partea 3)

Cu nostalgie, Sri Lanka – fosta insulă Ceylon, „Insula surâsului și a pietrei lunii”

„Ma thèse en 180 secondes” (Teza mea de doctorat în 180 de secunde) cu profesorul Mohamed Ketata, directorul Biroului pentru Europa Centrală și Orientală al AUF (Agenția Universitară a Francofoniei) și Conferința Alianței Franceze de la Pitești

Accesul în sistemul (ultra)elitist francez, napoleonian, de Înalte Studii „Grandes Ecoles” (științifico – inginerești, economico – comerciale, medico – farmaceutice, social – politice, literar – artistice, judiciare, militare, etc.) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani! (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Paris)

Concours „Pérpa HEC” (Economique et Commerciale). Fusion des épreuves mathématiques HEC (École des hautes études commerciales de Paris – HEC European business school) et ESSEC (École Supérieure des Sciences Economiques et Commerciales – ESSEC Business School). Enoncés. Les Sujets „Zéro” 2023 (Maths Approfondies & Maths Appliquées)

Concours „Prépa Ecricome” (Les Grandes Ecoles de Commerce et Management – EM Sstasbourg,  KEDGE Business School, Montpellier Business School, NEOMA Business School, Rennes School of Business). Les Sujets „Zéro” 2023 (Maths Approfondies)

„Les grands concours des Grandes Ecoles d’Ingénieurs 2023”. Mines – Ponts (Maths – Sujets de concours). Marile concursuri de admitere ale școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești franceze „Mines – Ponts” 2023 (Subiecte de concurs)

64 COMENTARII