„Normalitatea greului” și psihologia resemnării – cum au supraviețuit oamenii din Lăcrița în anii instalării dictaturii stalinisto – comuniste (1948–1957/1958) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

Introducere

De la bordeiele de pământ la colectivizarea forțată, anii dificili ai instalării regimului comunist au lăsat urme adânci în viața oamenilor și în fibra socială a țării. Această analiză retrospectivă, bazată pe trăirile și memoriile subsemnatului, ca martor al epocii în satul Lăcrița, județul Dolj, oferă o cheie de boltă pentru descifrarea psihologiei sociale a României de astăzi. Multe dintre aceste amintiri au fost consemnate și într-un jurnal de familie adresat nepoțelului meu, Sava Belu, sub titlul „Arcul peste timp: Lumea copilăriei bunicului din Lăcrița postbelică”. Precizez că această analiză pornește de la experiența directă și memoria personală a subsemnatului, trăite în satul Lăcrița, județul Dolj. Satul Lăcrița este prezentat aici ca un exemplu concret al unei realități rurale postbelice mai largi, fără ca experiența sa particulară să fie confundată cu o generalizare absolută asupra tuturor satelor românești. Cele ce urmează nu reprezintă doar o evocare a trecutului, ci și încercarea de a înțelege cum lipsurile, frica, munca grea și lipsa alternativelor au modelat felul de a gândi, de a simți și de a reacționa al oamenilor.

Nota redacției. În județul Dolj nu există un sat cu denumirea singulară „Lăcrița”, dar două sate distincte: Lăcrița Mare și Lăcrița Mică, ambele aparținând administrativ Comunei Robănești. Cele două localități din județul Dolj au o istorie veche, fiind atestate documentar încă din secolul al XIX-lea ca așezări separate. În 1948 (vând s-a născut profesorul Nicolae Grigorie-Lăcrița), deja, ambele sate făceau parte din structurile administrative ale vremii (aparținând în acea decadă de raionul Balș), urmând ca din anul 1968 să fie incluse oficial în componența comunei Robănești, statut pe care îl păstrează și în prezent. „Memoria unui sat nu se șterge niciodată cu adevărat; ea rămâne conservată în straturile de pământ bătătorit de pașii desculți ai copiilor de altădată, în foșnetul porumbului de pe dealurile Lăcriței și în poveștile care trec de la o generație la alta. Pentru bunicul, Lăcrița de după cel de-Al Doilea Război Mondial nu a fost doar un loc pe hartă, ci întregul său univers—o lume dură, marcată de lipsuri și transformări istorice profunde, dar luminată de inocența unei copilării trăite în deplină comuniune cu natura. Așezată în peisajul domol al Olteniei, Lăcrița postbelică încerca să-și vindece rănile lăsate de război. Într-o perioadă în care țara trecea prin schimbări politice radicale, iar spectrul colectivizării bătea la porțile gospodăriilor, viața de zi cu zi a copiilor se desfășura după un calendar nescris al pământului și al anotimpurilor. Jucăriile nu se cumpărau, ci se inventau. Bunicul povestea adesea cum o roată veche de metal, ghidată de o sârmă, devenea cea mai rapidă mașină de curse pe ulițele prăfuite ale satului, iar o minge din cârpe strâns legate ținea loc de cel mai de preț trofeu pe maidanele improvizate. Iernile acelei epoci aveau o magie aspră. Zăpezile mari, care blocau drumurile și îngropau casele până la streșini, transformau Lăcrița într-un tărâm de basm izolat de restul lumii. Copiii se strângeau la gura sobei de teracotă sau a cuptorului de pâine, ascultând poveștile bătrânilor despre vremuri de mult apuse, în timp ce mirosul de gutui puse la copt umplea odaia mică. Școala se făcea uneori la lumina lămpii cu gaz, iar cerneala îngheța în călimări, însă dorința de a învăța și de a evada din tiparele unei vieți de trudă îi făcea pe copii să înfrunte orice ger. Vara aducea cu sine libertatea deplină, dar și primele responsabilități ale maturizării timpurii. Copilăria bunicului a însemnat mersul cu vitele la păscut pe văile verzi, scăldatul ascuns în apele pârâului din apropiere și gustul inegalabil al pâinii calde, coapte în țest, unsă cu roșie zdrobită și sare. Munca câmpului nu era o povară, ci o firească prelungire a jocului; copiii ajutau la seceriș, adunau fânul și învățau de mici valoarea fiecărei boabe de grâu, într-o vreme în care seceta sau o recoltă slabă puteau însemna foamete. Privind înapoi prin arcul timpului, Lăcrița postbelică a bunicului ne apare astăzi ca o lecție vie despre reziliență, simplitate și bucuria curată de a trăi. Într-o epocă a tehnologiei și a vitezei, amintirile bunicului de pe ulițele Lăcriței rămân o ancoră prețioasă, amintindu-ne că fericirea nu se măsoară în bunuri materiale, ci în legăturile strânse dintre oameni și în capacitatea de a găsi frumosul chiar și în cele mai tulburi vremuri.

Pentru generația născută în preajma anului 1948, copilăria a însemnat o confruntare directă cu perioada cea mai dură a instalării comunismului. Satul Lăcrița din acei ani era un microcosmos reprezentativ pentru o epocă sumbră. Comunitatea rurală tradițională a fost destructurată violent de trei factori majori: lipsurile crunte, frica generalizată și colectivizarea forțată.

Universul fără tehnologie și arheologia traiului arhaic

Lumea rurală postbelică ar părea astăzi desprinsă dintr-o realitate medievală. Ritmul vieții era dictat exclusiv de absența utilităților elementare:

• Absența electricității. Noaptea aducea un întuneric deplin. Casele erau luminate doar de lămpi cu gaz și lumânări. Pe ulițe se circula doar cu ajutorul felinarului.
• Izolarea informațională. Aparatul de radio, televizorul și telefonul erau concepte complet necunoscute. Universul cotidian se reducea strict la perimetrul fizic al satului.
• Infrastructura precară. Drumurile locale erau exclusiv din pământ. Asfaltul reprezenta o noțiune de domeniul SF-ului. Chiar și artera națională Craiova– București era pe atunci doar o întindere de pământ pietruit și praf.
• Urmele trecutului. Sărăcia structurală era de o duritate extremă. În anul 1955, în satul Lăcrița încă mai existau 8 sau 10 bordeie îngropate în pământ.

Vestimentația de subzistență: Opincile și lunile petrecute desculț

Izolarea comunității era accentuată de lipsa totală a produselor industriale, inclusiv a celor de îmbrăcăminte:

• Hainele făcute în casă. Îmbrăcămintea era realizată în întregime pe plan local. Se foloseau lâna de oaie, părul de capră și firele de cânepă țesute manual în gospodărie.
• Încălțămintea de iarnă. Singura barieră în fața gerului de îngheț o reprezentau opincile tradiționale purtate cu obiele groase.
• Viața fără protecție. În sezonul cald, care dura între 6 și 8 luni pe an, atât adulții, cât și copiii mergeau exclusiv desculți. Aceștia înfruntau direct pământul bătătorit și miriștile aspre de după seceriș.

Economia supraviețuirii și impactul colectivizării

Sărăcia lucie a transformat mămăliga în hrana de bază a comunității. Existau cazuri dramatice de familii care petreceau Sfintele Paști fără a avea măcar o felie de pâine pe masă. Subzistența se baza strict pe eforturi titanice:

• Legumicultura de curte. Cultivarea de fasole, cartofi, varză, ceapă și roșii în grădina proprie.
• Resursele hotarului. Fructele culese de pe puținele terenuri deținute înainte de colectivizare sau din pomii răzleți de pe câmp.
• Micro-gospodăria. Lapte, brânză, ouă și carne obținute de la puținele animale din bătătura casei.
• Șocul confiscării. Procesul de colectivizare a agriculturii (1950–1962) a însemnat confiscarea treptată a pământurilor, a utilajelor și a vitelor. Țăranii au fost deposedați abuziv de bunuri și lăsați fără resurse. Până și produsele destinate Crăciunului sau Paștelui erau asigurate cu mare greutate.

Rigoarea de fier–De la cutumă la disciplina școlară

Într-o societate cu un grad scăzut de educație formală, reperele morale se transmiteau prin tradiții orale și cutume. La doar 9 ani, copiii erau priviți ca niște adulți în miniatură și integrați direct în muncile grele ale gospodăriei și ale câmpului. Ascultarea față de părinți și bunici era absolută. Un părinte întors de la câmp după o zi de muncă epuizantă și hrănit precar nu tolera indisciplina; sancțiunile fizice erau imediate și aspre. Aceeași rigoare de fier guverna și sistemul școlar. Corecțiile fizice aplicate de învățători (trasul de păr, de urechi, loviturile cu nuiaua peste palme) reprezentau o normalitate socială acceptată. Învățământul era de o severitate extremă, definit de reguli care astăzi par de necrezut. Se lăsau repetenți, inclusiv copiii de clasa I, în baza a trei criterii neiertătoare înscrise în catalog:

• Pentru rezultate slabe la învățătură
• Pentru depășirea unui anumit număr de absențe
• Pentru note mici obținute la purtare

Notă istorică. În clasa mea am fost 11 fete și 4 băieți; unul dintre băieți a rămas repetent chiar în clasa I. Premiile școlare erau limitate strict la trei pe întreaga clasă: un singur premiu I, un singur premiu II și un singur premiu III. Sistemul se baza pe criterii autentice de merit, frecvență și disciplină. Astăzi, când clase întregi primesc premiul întâi în mod colectiv, standardele de atunci ar plasa mulți elevi în pericol direct de repetenție. Cei care nu își făceau temele primeau note minime (sistemul de notare era de la 1 la 5) și erau reținuți la școală „la arest”, fiind ulterior ironizați de săteni pe drum, o mare rușine ce se răsfrângea asupra întregii familii.

Mecanismul psihologic al „normalității greului”

Dimensiunea cea mai frapantă a acestei realități rămâne adaptarea psihologică a populației. Oamenii se obișnuiseră cu acest mediu ostil, ajungând să considere suferința drept starea firească a existenței lor. Acest fenomen de resemnare structurală a definit esența unei întregi generații. Supraviețuirea s-a sprijinit pe trei piloni conceptuali fundamentali:

• Obișnuința zilnică. Mintea umană normalizează treptat rutina aspră pentru a conserva energia necesară acțiunii și supraviețuirii.
• Absența alternativelor. Când la orizont nu se zărește nicio altă opțiune sau un alt model de viață, greul încetează să mai fie perceput ca o anomalie și devine modul de viață normal.
• Amorțirea emoțională. Un mecanism psihologic de autoapărare prin care trauma este blocată interior pentru a asigura rezistența fizică brută de zi cu zi.

Efectele pe termen lung: O moștenire sociologică

Consecințele istorice și sociale asupra comunității rurale au fost profunde și de lungă durată:

• Îngustarea orizontului. Absența unui model de viață prosper a limitat așteptările populației la simpla supraviețuire imediată.
• Acceptarea tacită. Dorința de a lupta pentru schimbare, libertate sau dreptate a fost cu totul înăbușită a) de urgența zilnică a asigurării hranei și b) de regimul de dictatură care se instaurase în țară, care, prin frica impusă, ajunsese să stăpânească și sufletele.
• Replierea spre interior. Oamenii s-au însingurat, iar societatea s-a închis în ea însăși. Ultima fărâmă de speranță pentru un viitor mai bun a rămas legată de viitorul copiilor și al nepoților.

Înțelegerea acestui trecut nu are doar un rol memorialistic. Libertatea, securitatea alimentară și confortul prezentului sunt, în fapt, prețul scump plătit în tăcere de o generație care a învățat să supraviețuiască transformând suferința în normalitate. Această consemnare nu este doar o pagină de jurnal, ci un adevărat document istoric, sociologic și de familie, care le arată copiilor de azi de unde provine rezistența și înțelepciunea bunicilor lor.

Bibliografie

Nicolae Grigorie–Lăcriţa.  „Bogăția intelectuală și bogăția materială. Carte autobiografică”, Editura Sitech, Craiova, Ediţia I, 2022, ISBN 978-606-11-8021-9, 134 p.

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie–Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile), Senior Editor JB, membru al UZPR Craiova

Nicolae Grigorie–Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1. 

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie–Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul românilor încarcerați pentru crime sexuale și proxenetism în centrele de detenție din Franța (Châteauroux, Besançon, Aix-Marseille-Provence Métropole/Métropole Nice Côte d’Azur) și în Spania (Lleida), adepți ai „Triunghiul amoros familial (conjugal)” – o crimă sexuală deosebit de gravă și pedepsită foarte sever

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul șoferilor români încarcerați (preveniți sau deținuți) în Cehia pentru „furt calificat în bandă organizată” (cu caracter internațional) în cardul transporturilor de mărfuri. Modelul matematic (fenomenologic) avansat pentru detectarea infracțiunilor de tip „cargo theft fraud” („phantom scam”) în contextul legislației cehe în vigoare

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul „hoților de cabluri din cupru” români încarcerați (în detenție privizorie cu statut de „preveniți”) în centrele JVA (Justizvollzugsanstalt) ale landurilor germane Bavaria (Würzburg, Schweinfurt, Aschaffenburg, Bamberg) și Hessa (Darmstadt/Eberstadt, Frankfurt am Main I/IV, Weiterstadt). „KriPo” și organizarea Sistemului judiciar german

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul unui grup de infractori români (ai diasporei), încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”) într-un dosar corecțional de spălare de bani, instrumentat de Tribunalul Judiciar Bobigny (Departamentul Seine – Saint Denis, MGP – Métropole du Grand Paris). Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” în contextul legislației franceze în vigoare

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (VI). „Agentu’ mititelu’” Oana Dorca de la Poliția Hărman scapă de sancțiune administrativă la IPJ Brașov, dar greșala ei deschide calea urmăririi penale a „șoferului de câine” Gabriel Ungureanu al cărui copil minor (fără „permis de conducere”) plimbă pe bicicletă exemplarul lor canin lup (de categoria II) fără botniță, fără zgardă și lesă, recidivst în atac sângeros

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)