Acasă Drumeție & Turism „Dacă e marți. e Belgia” – Nu chiar despre Brugge – cu...

„Dacă e marți. e Belgia” – Nu chiar despre Brugge – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Cristiana Marcu (profesoară de sisteme & tehnologii informatice, exploratoare – „nomad” temerar cu un „NanoCampingCar”, fotograf, scriitoare și blogger)

Este o lună de când am plecat de acasă. O lună și o zi. ca să fim mai exacți. Stau cuminte pe o plajă superbă, cu un cer acoperit, așa cum a fost de fapt în ultima vreme. O vacanță altfel. nu am reușit să citesc nici o carte, nu am reușit să scriu, nu am reușit mai nimic din ce îmi propusesem. Am amânat plecarea de acasă pentru că nu aveam numele de domeniu, ca nu aveam domeniu, hosting și apoi, pentru că nu mă decisesem ce temă să iau pentru blogul meu/nostru. Apoi am cumpărat o super temă, frumoasă și ofertatntă, dar am descoperit, și încă sunt în aceeași fază a descoperirii, că nu știu să o folosesc. Ba chiar e tare frustrant, gândind că sunt legată de domeniu. Ridic ochii din laptop și văd surferi, valuri mici, oceanul care se retrage. Revin. deci chestia cu site-ul e în linia moartă de o lună. Dacă la început reușeam să mai scriu câte ceva, în perioada munților și lacurilor, apoi când am abordat orașele gata cu timpul meu de scris. A fost doar timp de căscat ochii. Azi e zi de pescuit. Sau fiecare de ce vrea.

Deci cum a fost luna acesta? Plină. vacanță altfel. Iarăși aceeasi lecție primită. În vacanță fără planuri. Experimentăm flexibilitatea. Cât timp am avut planuri, nu a fost deloc bine. Poate pentru că la călătoriile planificate nu sunt deloc bună și încerc să acopăr tot ce am citit, auzit. Practic încerc să trăiesc experiența altcuiva. Când mă las pur și simplu, constat că îmi ies în cale tot felul de chestii de care să mă bucur.

Ca exemplu, ieri, la Fecamp, trecem cu mașina pe lângă locul central al promenadei, vedem mulți oameni strânși, deducem că este ceva acolo. Mihai vede un loc liber de parcare pe o strada cu sens interzis pentru noi, dă cu spatele (melci pe contrasens, da?), noroc ca era al doilea loc, și iată-ne în grupul de oameni pentru ultima melodie și reprezentație a unui pianist ingenios, a unui covor zburator și a unui alt Contrevent.

Foarte puternice luptele interioare în mine, mai ales în zonele intens cotate, gen Danemarca, Olanda, Belgia. lupta între ideea de a trece pe acolo fără să vizităm, din varii motive (zgârcenie–la mine–vai cum să dau atâta pe parcare…în fine …sunt parcări de la 2,7 până la 4,7€/oră, stres la volan–clar nu la mine) și zgomotul de fond–vocea mulțimii judecante–„vai ai fost acolo și nu ai văzut nu știu ce…ce looser ești!” da, știu că mulțimea asta e în capul meu, gloata de pitici de pe creier. Încă mai am de lucru la asta. După asemenea lupte am căzut răpusă, depresivă etc, am tras un somn între Amsterdam (nebifat), trecut pe lângă Anvers (era pe listă, dar a căzut și el) și până aproape de Brugge. Am intrat în Brugge, tristă cum nu pot să zic, cu convingerea fermă că am ratat toată vacanța, trecută și viitoare, că nu sunt bună de nimic, că nu sunt în stare să mă bucur, că sunt varză, că viața e nașpa și alte de astea chiar și mai negre.

Brugge despre care aveam ceva amintiri de prin 2014. Un Brugge descoperit noaptea, cu un parc cu lebede și străzi romantice, cu un pod peste care se uitau toți la niste ziduri frumos luminate, o străduță și un magazin cu articole de Craciun (mi se păruse așa desuet un asemenea magazin în plin august, dar deh…fiecare vinde ce poate–mai târziu aveam sa aflu ce și cum, adică anul acesta, cu vrea 2 săptămâni în urmă), o fântână cu două capete de cai unul pe o parte și unul pe cealaltă, un restaurant, sau mai multe. primele impresii, cele de noapte, sunt mereu cele mai puternice. știu că în 2014 am decis că este superb acest Brugge și l-am puricat și a doua zi, aproape pe tot. Era ultima destinație după un periplu lung și destul de obositor atunci, prin Ungaria, Slovacia, Polonia, Germania, Olanda, Belgia.

Brugge 2018. Străduțe care nu îmi ziceau mare lucru, mergem tensionați pe ele. Eu tristă ruptă. Ajungem la un părculeț. Cu niste aurolaci, o biserică, niste bănci. Până acum am cam intrat eu prima în biserici, Mihai rămânând cu câinele. Observ o bancă lângă biserică, cu cineva întins pe ea, în spatele frontului de oameni cu sticle sau ce aveau ei acolo. Mă apropiu, mă uit mai bine. Cu două zile înainte, într-un alt parc, pe o bancă era cineva ghemuit, exact la fel, cu o pătură bălțată ca o piele de vacă. Ne dusesem spre acea bancă și persoană, ca să ne convingem că nu este o vacă întinsă pe bancă. Acum, fix aceeași pozitie, pe bancă aceasta. Se vedeau doar picioarele. desculțe. cu urmele de la piroane. m-am cutremurat.

Am cedat întâietatea la intrarea în biserică lui Mihai, eu am rămas cu Blacky afară, fără să scap din privire statuia de pe bancă. Interesant cât de puțini oameni au observat-o, deși au trecut fix pe lângă ea. Ideea mi s-a părut cutremuratoare. Tristetea mea însă insista să stea cu mine. Zic eu…hai să meditez cu statuia asta în față. Trece timpul.  În final apare Mihai zâmbind misterios. Stătuse destul de mult. Întreb cum e în biserică și dacă merita să intru. Zâmbește și mai misterios, îmi zice că el crede că da, și că e orecum altfel.

Brugge, Belgia

Intru neconvinsă, dar cu aparatul foto de gât. Văd o statuie cu ceva albastru pe cap în mijlocul unui bazin de apă care ocupa cam jumătate din biserică. Apoi încep să descopăr multe alte chestii. Păcat că nu știu belgiană. La fiecare doi pași câte ceva care, pur și simplu, dădea sensuri. Asta chiar fără să știi alte limbi. De exemplu, în confesional, unde ar sta preotul, era deschisă perdeaua și sub un clopot de sticlă era o statuie mică mică, cu doi oameni sprijindu-se unul pe celalalt, văzuți din spate.

De o parte și de cealaltă a altarului sunt păstrate intacte capelele mici pentru rugăciune. O observ în stânga pe Sf Ecaterina. Zâmbesc. Continui plimbarea. În stânga este o ușă spre o încăpere cu pene. Fiecare mișcare a ta mișcă aerul care face penele să își schimbe pozitia. Și totul se reflecta în umbra de pe perete. Prin perete se aude o voce masculină, vag, șters, ca o rugăciune. Îndrăznesc să intru spre altar. Unde în loc de masă este o radiografie a unei femei, mare mare. Sus este prins un mare ecran. Poate este ideea că lumea este o proiecție. Tot în stânga, altă încăpere. De data aceasta găsesc vocea care se roagă într-o limbă slavonă. Aceeași rugăciune repetată iar și iar, o statuie a Fecioarei cu pruncul și multe perne mari pe care să stai. Abia când ies de aici, văd … în mijlocul bisericii, prins de tavanul foarte înalt și albastru, care se coșcovește usor, văd prins un leagăn. Și îl văd pentru că cineva se dă în el.

Brusc îmi amintesc de câți ani nu m-am mai dat în leagan. Și când este gol, încep să îmi amintesc cum îmi făceam vânt singură. Partea pe care se stă este un butuc, dar are o adâncitură care te direcționează cu fața spre femeia din bazin și cu spatele spre altar. Partea buna e că se sucește cum vrei tu. Datul în leagăn mi-a adus lacrimi. Pur și simplu. Lacrimi. În definitiv suntem copii. vegheați cumva de femeia din bazin și de tatăl prins sus de o cruce. Și descriem un zbor între cei doi. Și cumva toată tristețea începe să se destrame, curge liniștită prin lacrimi, simți zborul leaganului din ce în ce mai eliberator, și îți amintești ca ești copil. Am plâns. Apoi am văzut o statuie cu un om ale carui lacrimi se înnodau sub barbie. La un stâlp era omul. Refuz să mai gândesc. Vreau doar să simt. Și să îmi dau voie să simt. Nu pot să zic că nu primesc ceea ce am nevoie. Când am nevoie. Una peste alta, prima lună de vacanță este cam ca viața. Și cu lecții, cu bucurii, cu tristețe.

Cristiana Marcu, absolventă a facultății de Automatică și Calculatoare a Universității de Sțiințe & Tehnologie Politehnica București, profesor de științe & tehnologii informatice, fotograf, exploratoare, scriitoare & blogger)

Dacă e marți, e Belgia!

Nota redacției. Anchete criminale (private) de mare anvergură în Belgia desfășurate în colaborare cu Jurnalul Bucureștiului

O nouă pistă după 12 ani. Belgische tak. Vastul trafic belgian de carne bovină contaminată cu ESB (Encefalopatia Spongioformă Bovină). Legătura cu jaful de diamante de la ABN Amro din AWDC (Antwerp World Diamond Centre). Corespondență din Belgia (Prof. univ. dr. Thomas CSINTA, jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

O nouă pistă după 12 ani. „Jaful secolului” (Partea VI). Regula lui Spaggiari. Jafuri de diamante remarcabile comise în Europa, în acest secol, „cu sau fără armă de foc, fără violență și fără ură”. O posibilă legătură dintre jaful de diamante de la ABN Amro din Anvers și vastul trafic belgian de carne de vită contaminată cu Encefalopatia Spongioformă Bovină (Une nouvelle piste après 12 ans. „Les casses du siècle” européens, „avec ou sans arme à feu, mais, ni violence, ni haine” dans ce siècle. La règle de Spaggiari). Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA (jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

Subiect de teză de doctorat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale – Socio – judiciare). Brabantul în haos și sub teroare (integral). „Letopisețul” marii ciminalități belgiene postbelice (inclusiv, a „anilor de plumb”). În căutarea adevărului istoric în cel mai important dosar criminal, nesoluționat timp de 4 decenii, „Asasinatele din Brabant” (1982 – 1985). Le Brabant dans le cahos. Les assassinats du Brabant – enquête privée. Enquête de vérité. Exclusive private investigation with a probable solution in the „Brabant killers” criminal case.

Articole asociate

Riez – O explozie de senzatii „en Provence” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Cristiana Marcu (profesoară de sisteme & tehnologii informatice, exploratoare – „nomad” temerar cu un „NanoCampingCar”, fotograf, scriitoare și blogger)

Melci pe contrasens – „Lacul Sfânta Ana – Szent Anna tó” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Cristiana Marcu (profesoară de sisteme & tehnologii informatice, exploratoare – „nomad” temerar cu un „NanoCampingCar”, fotograf, scriitoare și blogger)

Melci pe contrasens – „Călatorie spre capătul lumii” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Cristiana Marcu (profesoară de sisteme & tehnologii informatice, exploratoare – „nomad” temerar cu un „NanoCampingCar”, fotograf, scriitoare și blogger)

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

  • Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount(…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

  • Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

  • Români francezi:Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta,Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Articolul precedentDr. Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): „Cărți de Botanică” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
Articolul următorCând viața se destramă – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova). Grupul Karolina (Группа КАРОЛИНА)
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU). Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.