Privesc o fotografie caldă de la prietenul scriitor Stefan Mitroi făcută la Siliștea-Gumești, în bătătura casei în care s-a născut Marin Preda. Nimic care să amintească de trecerea Moromeților pe aici! Nici cel mai mic semn de respect față de memoria marelui scriitor. Cu niște ani în urmă, exista o tăbliță care-i ajuta pe cei străini de sat să identifice locul. A dispărut însă și aceasta. Curând o sa dispară însăși casa!. Spre rușinea celor ce-ar fi trebuit să-i poarte de grijă. Mulți dintre români nici n-au auzit de acest mare scriitor!
Despre operele sale, din manualele de cândva, nici nu se mai aude! Poate Cocoșilă, după ce o să bea tutun toată noaptea, și iar o să bea tutun, și o să stea pe gânduri, o să-i bată spre dimineață cu ciomagul în geam lui nea Ilie: „Bă prostule, scoal’ în sus, dă o țigare și hai să tencuim p’acilea. “ Edilii sunt chiori, nu-i interesează artele. se cred veșnici. asfaltează uliți pe care nu mai locuiește nimeni, dar lasă de izbeliște casele în care s-au născut mari creatori. construiesc biserici să aibă fiul popii servici, dărâmă pe cei care sunt mai deștepti decât ei… Nu știu dacă marele scriitor Marin Sorescu are casă? Parcă mai locuia o soră de-a lui pe acolo… dar casa din bârca a lui Adrian Păunescu (fost prestios critic literar, eseist, poet, publicist, textier, scriitor, traducător, etc,) mai este? Auzeam că a cumpărat-o scălămbăul ăla travestit de la „vacanța mare” .
Iar, la 2km de casa lui Preda e un fost aeroport militar, fostă casă a copilului și ea în ruină, apocaliptic. E mai mult decât rușinos ce se întâmplă. Ce țară! Credeam că numai edilii doljeni fac asta cu casa lui Alexandru Macedonski! Rușine tuturor, de-ți vine sa mori! Azi Teleormanul a ajuns „Valea Plangerii”. Un fost directoraș al unui azil de bătrâni l-a transformat într-un azil mai mare. Oameni nerecunoscători, chiar nu vă e ruşine?! Marin Preda, scriitor genial… v-a făcut cunoscuţi în ţară, silişteni, că nimeni nu ştia de voi, iar ca drept omagiu l-aţi uitat, în loc ca această casă să devină „Casa Memorială Marin Preda”. Să vă mândriţi că din pământul acestei comune a răsărit un brad frumos şi un patriot român …cum rar se mai găsesc în România.
A fost publicat acum câtva timp romanul „Dinspre pisc, coboara negura”. Cuprinde o migaloasă cercetare cu privire la scriitorul Marin Preda si la moartea sa. Pâna in prezent, nici un critic nu a mentionat ceva despre aceasta carte. Incultura celor care au în fișa postului cultura este mai mult decât evidentă. Azi, actualul ministru al Culturii, ASE-istul Lucian Romașcanu, deplângea starea precară a limbii române și zicea că e nevoie de o lege pentru a o proteja. De parcă îi interzice vreo lege să inițieze activități pentru „creșterea limbii românești/Și-a patriei cinstire” (Văcăreștii). Dar nu intră în mentalitatea lui, cum s-a întâmplat și cu precedenții, că trebuie să se îngrijească de case memoriale, de exemplu. De centenarul Marin Preda habar n-a avut.
Măcar un comunicat la fel de prefăcut ca acela despre limba română! Nimic! În afară de subvenționarea unor publicații culturale care fac politică, altceva „cultural” nu a existat/nu există! Mă întreb cu ce se ocupă zilnic sutele de angajați ai „Culturii”?! Poate Uniunea Scriitorilor, din generoasele sale venituri anuale, ar putea mișca ceva pentru cel mai mare prozator roman contemporan. Aud că în 2014, casa a fost vândută de nepoata lui Marin Preda unei asociații a unui celebru ziarist român… La fel și conacul din Vitănești unde s-a născut filozoful Constantin Noica care și el se află în paragină! Conacul și, mai ales capela din curtea conacului este o copie fidelă a capelei Reginei Maria de la castelul din Balcic (proprietarul conacului din Vitanesti a fost, de mai multe dăți, ministru în guvernul Gheorghe Tătărascu și, la începutul secolului XX, directorul Băncii Naționale. Pe vremuri conacul se afla în mijlocul unei podgorii și era transformat în cramă Am înțeles că acum se afla în proprietatea lui Ion Nicolae de la InterAgro dar ce știu este că, prin testament, soția lui Victor Antonescu (nici o legătură cu Mareșalul), bună prietenă cu Regina Maria, a lăsat, prin testament, capela din curtea Conacului din Vitănești, Academiei Române. Academia de acum nu pare așa preocupată de moștenirile primite prin testament. De fapt, si ea așteaptă bani tot de la bugetul de stat.
Nu știm să ne respectăm valorile. Iar eu de data asta semnez plin de indignare, Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea–dublă campioană a presei de provincie și partener media al Jurnalul Bucureștiului, director executiv al Trustului de Presă Pompidu–Iași)
Notă. Articole ale autorului Pompiliu Comșa în Jurnalul Bucureștiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
