Acasă Divertisment O croazieră pe pachebotul „Sinaia” (Corespondență de la Simona – Nicoleta Lazăr, poet,...

O croazieră pe pachebotul „Sinaia” (Corespondență de la Simona – Nicoleta Lazăr, poet, prozator, editor și jurnalist, membru al UZPR și al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

De către

Thomas Csinta, Chief Editor J-B (Journal of Bucharest), Private investigator & Press attached OADO (Organization for Human Defence-United Nations-Ecosoc) Paris

9 septembrie 2021

774

Reclama publicată de ziarul „Le Populaire”: journal-revue hebdomadaire de propagande socialiste et internationaliste, în 28 iunie 1937, mi-a stârnit interesul pentru a căuta și alte informații cu privire la…Pachebotul „Sinaia”. „Le Populaire” (săptămânal francez-ISSN 0763-1650, fondat pe 1 mai 1916, activ până în luna februaruie 1970) anunța o croazieră de 9 zile în Mediterana (1-9 august), pentru un preț care pornea de la 810 franci (cca 478,98 €PPA, preț convenabil și clasei muncitoare, dacă luăm în calcul faptul că se anunța ca „Grande Croisiere Populaire”).

Botezată după numele orașului-reședință de vară a regilor României

Faima în lume a stațiunii Sinaia–unul dintre cele mai „tinere” orașe românești, la acea vreme, dacă ne gândim că decizia Regelui (Principelui) Carol I de a-și stabili la Sinaia reședința regală și a-și ridica un castel (Peleșul) a dinamizat transformarea câtorva cătune într-o localitate prosperă, chic și foarte modernă, la timpul ei–și admirația străinilor pentru acest loc aveau să cunoască diferite forme de manifestare.

Iată un exemplu: în 1924, la șantierele navale din Barclay, Curle & Co. Ltd. din Glasgow a fost lansat la apă pachebotul „Sinaia”, cu o capacitate de 600 de locuri. Pachebotul urma să facă, pe de o parte, curse între Marsilia și New York și, pe de altă parte, așa cum se observă și în această reclamă din paginile ziarului francez „Le Populaire” (din iunie 1937), făcea croaziere în Mediterana, pentru un preț cu pornire de la 810 franci, astăzi, cca 478,98 €PPA. (Vezi și, în acest site: „Barca regală” a lui Carol I) A traversat Atlanticul cu primii emigranți spanioli în Mexic, imediat după Războiul Civil Spaniol (17 iulie 1936-1aprilie 1939, conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste–cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști–ale celei de a doua Republici Spaniole). Doi ani mai târziu, la bordul pachebotului au urcat primii emigranți spanioli, imediat după războiul civil care ținuse aproape trei ani Spania sub teroare; porneau spre Vera Cruz, pentru o viață nouă, în Mexic.

În timpul călătoriei, s-au născut trei copii, dintre care unul, o fetiță, a primit la naștere numele pachebotului (și al orașului care îl inspirase): Sinaia. Sau, mai bine zis, Sussanes Sinaia del Mar (căci se născuse pe mare, la bordul vasului Sinaia, Sussanes fiind, probabil, numele pe care oricum l-ar fi ales părinții micuței).

Rechiziționat de nemți, pachebotul avea să funcționeze în timpul celui de al 2-lea Război Mondial ca navă-spital, fiind apoi abandonată în Mediterana, în largul Marsiliei.

Devenită „o grămadă de fier vechi”, nava a fost în cele din urmă dezmembrată și… reciclată.

Sursa foto: Gallica BNF

Simona Nicoleta Lazăr (poet, prozator, editor și jurnalist), membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZP) și a Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România (AJTR).

Notă. După sfârșitul războiului, au urmat represalii dure împotriva foștilor dușmani ai lui Francisco Franco, și mii de republicani au fost închiși și cel puțin 30.000 executați. Alții au estimat numărul morților între 50.000 și 200.000. Mulți alții au fost puși la muncă forțată, în construcția de căi ferate, asanări de mlaștini, săpături de canale (La Corchuela, Canalul Bajo Guadalquivir), construcția monumentului Valle de los Caídos, etc. Sute de mii de alți republicani au fugit din țară, mai ales în Franța și Mexic. Aproximativ 500.000 au fugit în Franța. De cealaltă parte a Pirineilor, refugiații erau ținuți în tabere de refugiați ale celei de-a treia republici franceze, cum ar fi Tabăra Gurs sauTabăra Vernet, unde 12.000 de republicani erau ținuți în condiții grele (majoritatea fiind soldați din Divizia Durruti). Cei 17.000 de refugiați de la Gurs erau împărțiți în patru categorii (brigadiști, piloți, Gudari și spanioli obișnuiți). Gudari (basci) și piloții găseau ușor de lucru și puteau pleca din tabără, dar țăranii și oamenii obișnuiți, fără relații în Franța, erau încurajați de guvernul francez, în acord cu cel franchist din Spania, să se întoarcă în țară. Marea majoritate s-au întors și au fost predați autorităților franchiste la Irún. De acolo, ei erau transferați la lagărul Miranda de Ebro pentru „purificare”, conform Legii Responsabilităților Politice. După proclamarea de către Mareșalul Pétain a regimului de la Vichy, refugiații au devenit deținuți politici, iar poliția franceză a încercat să-i prindă pe cei care plecaseră din tabăra de refugiați. Împreună cu alți „indezirabili”, ei au fost trimiși în lagărul de la Drancy înainte de a fi deportați în Germania nazistă. Aproximativ 5.000 de spanioli au murit astfel în lagărul de concentrare Mauthausen.Poetul chilian Pablo Neruda (distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1971) numit de președintele chilian Pedro Aguirre Cerda consul special pe probleme de imigrație în Paris, a primit responsabilitatea pentru ceea ce el a numit „cea mai nobilă misiune pe care am îndeplinit-o”: trimiterea a peste 2.000 de refugiați spanioli, care fuseseră găzduiți în Franța în tabere de refugiați, spre Chile pe o veche navă comercială, Winnipeg (Canada). După sfârșitul oficial al războiului, Pedro Aguirre Cerdaau continuat neregulat, până în anii 1950, reducându-se treptat prin pierderea susținerii din partea populației extenuate și prin înfrângeri militare. În 1944, un grup de republicani veterani, care luptaseră și în rezistența franceză împotriva naziștilor, au invadat Val d’Aran în nord-vestul Cataloniei, dar au fost învinși după 10 zile.

Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei în Jurnalul Bucureştiului

O cină la Palatul de la Elysée. Monarhii României şi preşedinţii Franţei (Corespondență de la Simona – Nicoleta Lazăr, poet, prozator, editor și jurnalist, membru al UZPR și al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Poetul despre poeți – Gellu Naum, Cărțile cu Apolodor. (Corespondență de la Simona – Nicoleta Lazăr, poet, prozator, editor și jurnalist, membru al UZPR și al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Édith Piaf, Gilbert Bécaud, Georges Brassens… și 10 duzini de stridii de Arcachon (Corespondență de la Simona – Nicoleta Lazăr, poet, prozator, editor și jurnalist, membru al UZPR și al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Casa cu tamarisc şi alte proze. Pas-de-deux șchiopătat, pe Plaja Pesmetului (Corespondență de la Simona – Nicoleta Lazăr, poet, prozator, editor și jurnalist, membru al UZPR și al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Nota redacției