
Mă las alintată de unduirea valurilor. În mine trăiesc palmele tale mângâietoare, ce mă susţin deasupra unui abis neliniştitor. Te simt atât de aproape de mine, încât abia îndrăznesc să-mi întredeschid ochii. Poate fi totul doar o iluzie?
Plutesc cu faţa spre cerul înnorat. Privesc mişcarea lor maiestuoasă. Albastrul răzbate uneori, în mod neaşteptat, ca şi acel gând senin, ce mă trezeşte din melancolia alunecării timpului colorat în cenuşiu.
Wiesbaden (capitala landului federal german Hessa (Hessen). are multe băi termale. În acest bazin, aflat pe Muntele Soarelui (Sonnenberg) şi în care izvorul este răcit la 32°C, mă simt bine. Frumuseţea parcului ce-l înconjoară se îmbină cu arhitectura modernă, luminoasă, a clădirii. Înot în culoarea albastră a unui cer reflectat, nuanţă combinată cu reflexele verzi ale copacilor ce mă înconjoară. Mă simt integrată într-un tablou viu, în care mă ajung şoaptele vântului. Frunzele sunt tivite deja cu ruginiul anotimpului ce se apropie. Aerul s-a răcorit brusc. Aburii conferă peisajului acvatic senzaţia irealului. Am impresia că înot în cer… Deasupra mea, săgetează papagali verzi, de culoarea neonului … Stop! Stop!
Să nu exagerăm, îmi spun şi încerc să mă trezesc din reveria ce m-a cuprins. Mă ridic în picioare. Papagalii rămân.
Zboară, într-un pâlc de 20 – 30 de păsări verzi, deasupra bazinului, prin parc, cu o viteză ameţitoare. Scurt timp se opresc, odihnindu-se pe creanga unui copac din apropiere. Nu mai am nici o îndoială. Nu este o halucinaţie. Sunt păsări exotice, libere, ce zboară în Wiesbaden … Sau am ajuns eu în Paradis?
Cu ajutorul computerului, mă trezesc acasă la realitate.
Găsesc şi fotografia păsărilor „mele”. Da, oricât de absurd mi se pare, la Wiesbaden trăiesc, în libertate, de zece ani de zile, 1300 de papagali, din specia Marele Alexander (Psittacula Eupatria). Au o lungime de aproximativ 40 cm, reuşind să zboare cu o viteză ce atinge 70 km/oră. Se spune că specia a fost introdusă în Europa de Alexandru cel Mare.
După atâtea informaţii, mă simt ca după un duş cu apă rece. Am fost alungată din Paradis, dar, în suflet, voi păstra acea frântură din el, care îmi va înfrumuseţa şi în viitor visele …
Corespondenţă de la JHK (Julia-Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, membru al Uniunii Compozitorilor din România, Germania – Frankfurt am Main)










scurtele povestiri ale scriitoarei Julia Kakuș descriu cu farmec natura cu arbori,păsări,ape .Ca publicist în cotidienele israeliene ,de peste 50 de ani ,îmi permit să transmit felicitări scriitoarei și redacției.
dr.Paul Leibovici
Multe mulțumiri, domnule Paul Leibovici. Cuvintele Dumneavoastră, cunoscându-vă activitatea în domeniul literar și istoric, mă onorează.
Julia Henriette Kakucs
Mulțumim Dle Leibovici! Sunteți o personalitate nu numai în Israel dar și în România. Iar aprecierea corespondentei noastre JHK ne face o deosebită plăcere. Pentru ca …”gândim la fel”…..
Cu toată stima și considerația,
Thomas Csinta
Multumesc mult, Thomas Csinta!
Julia Henriette Kakucs
Nu am facut niciodata si nici nu fac compromisuri JHK. Ceea ce fac eu, este natural si firesc!
Sunt mandru de tine ca si toti cei care iti cunosc talentul literar-artistic si opera.
Nu pot spune, citind frumoasele cuvinte, decat un mare mulțumesc.
JHK