OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul românilor încarcerați pentru crime sexuale și proxenetism în centrele de detenție din Franța (Châteauroux, Besançon, Aix-Marseille-Provence Métropole/Métropole Nice Côte d’Azur) și în Spania (Lleida), adepți ai „Triunghiul amoros familial (conjugal)” – o crimă sexuală deosebit de gravă și pedepsită foarte sever

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

Rezunat. În analiza dosarelor privind infracționalitatea transfrontalieră și protecția drepturilor minorilor, în cadrul OADD am constatat existența unui tipar infracțional specific care, consider că, trebuie făcut cunoscut societății civile. Acesta implică cetățeni români care contractează căsătorii de conveniență în state membre UE cu parteneri de vârstă biologică considerabil mai mare, scopul fiind obținerea de foloase materiale sau rezidență legală. Ulterior stabilirii coabitării, subiecții profită de autoritatea deținută în cadrul căminului familial pentru a săvârși infracțiuni contra libertății și integrității sexuale asupra minorilor (descendenți ai partenerelor). Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale abuzului sexual asupra minorilor și sunt sancționate conform legislației penale naționale și internaționale.

Subiect de teză de doctorat – Studiul criminalității sexuale juvenile cu ajutorul MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale – Sistemele complexe, fornale și fractali – prof. univ. dr. Thomas CSINTA, jurnalist de investigații criminale, atașat de presă permanent al OADO – Națiunile Unite, la Curțile cu Jurați ale Tribunalelor Judiciare franceze). Le dossier criminel Matthieu Moulinas. Étude de la criminalité sexuelle juvénile (par le biais des MASS – Mathématiques Appliquées). Dosarul criminal Matthieu Moulinas (criminal sexual minor recidivist, condamnat la închisoare pe viață „compresibilă” – cu o perioadă de siguranță de 22 de ani)

O realitate sumbră și ascunsă a migrației economice iese la iveală prin cazurile cutremurătoare ale unor români plecați și stabiliți (legal) în statele occidentale dezvoltate (postindustrializate).  Dincolo de mirajul unei vieți mai bune, unii au ales calea căsătoriilor de interes cu femei străine (mult) mai în vârstă, urmărind în exclusivitate o situație financiară bună (foarte bună) și actele de ședere (rezidență) permanentă. Instalați în noile cămine, mulți dintre aceștia au comis (și comit) abuzuri greu de imaginat, profitând de vulnerabilitatea copiilor minori ai partenerelor lor. Aceste cazuri de exploatare sexuală au șocat comunitățile locale și au declanșat ample anchete transfrontaliere ale autorităților. Componentă a fenomenului migrației din Europa de Est, acest „fenomen” social prezintă ramificații sociologice complexe, inclusiv forme disfuncționale de integrare sau adaptare în țările gazdă. Mariajele de conveniență contractate de cetățenii români proveniți din medii defavorizate cu femei mai în vârstă (cu o situație financiară bună sau foarte bună) se înscriu în strategiile de mobilitate socială utilizate. Dincolo de motivația strict financiară sau juridică, această dinamică în cadrul familiei reconstituite a generat (și generează), în anumite cazuri, devianțe comportamentale severe. Cele mai grave manifestări includ exploatarea și abuzul sexual asupra minorilor aflați în grija partenerelor, demonstrând o suprapunere periculoasă între infracționalitatea transnațională și vulnerabilitatea familială. Agresiunea și exploatarea sexuală a copiilor minori ai partenerelor reflectă nu doar o patologie individuală, ci și eșecul mecanismelor de control social și de protecție a copilului în fața unor rețele familiale artificial construite. Prin urmare, din perspectivă sociologică, mariajul de interes ca strategie de supraviețuire economică în contextul migrației poate altera profund structura de autoritate din interiorul micro-grupului familial.

Mulți români ai Diasporei (și în special, după aderarea României la Uniunea Europeană în 2007) și-au căutat realizarea lor în plan socio–profesional în spațiul european occidental, în cadrul unor familii recompuse (mixte), formate din doi parteneri care decid să își construiască o viață împreună, aducând cu ei copii din relațiile sau căsătoriile anterioare. Trebuie însă reținut faptul că dinamica familiei recompuse creează noi roluri (părinți vitregi, frați vitregi) și necesită o atenție deosebită nu numai în plan social, dar și în plan juridic, mai ales atunci când aceasta nu se bazează pe sentimente (adevărate) dar pe interes financiar. Cu alte cuvinte, migrația economică a românilor a reflectat și reflectă încă, și fenomene complexe sau marginale. Printre acestea se numără cazurile unor cetățeni români care au contractat căsătorii de interes în Occident cu femei mai în vârstă, având ca scop principal obținerea documentelor de ședere și a unei stabilității financiare. Din păcate însă, în anumite situații, aceste dinamici au degenerat în abuzuri grave, inclusiv în implicarea bărbaților respectivi în relații sexuale ilegale cu copiii minori ai partenerelor lor. Astfel de cazuri au intrat în atenția autorităților judiciare și sunt tratate conform legislației penale stricte privind protecția minorilor și combaterea exploatării.

Disperarea și regretul profund al unei mame. Infracțiunile criminale ale membrilor (lumpen)diasporei române („ai noștri”) în ISTRA („Intervalul Spațio–Temporal Relativist” actual) al SIE („Spațiul Infracțional European”)

Nu există un termen juridic unic care să definească un „triunghi amoros familial (conjugal)” cu această dinamică familială. În schimb, din punct de vedere penal, fapta adultului se încadrează în infracțiuni distincte, precum agresiunea sexuală asupra unui minor (art. 219) Cod Penal) sau actul sexual cu un minor (art. 220/art. 218 Cod Penal), în funcție de vârsta victimei și de exercitarea unei constrângeri sau a unui abuz de autoritate/încredere. Într-adevăr, relația de rudenie prin alianță (tată vitreg–fiică vitregă) nu întrunește elementele infracțiunii de incest (care, conform art. 377 Cod Penal român, se referă strict la rudele în linie directă sau frați și surori), însă legea sancționează aspru abuzul comis de o persoană aflată în poziție de ocrotire sau coabitare. Trebuie remarcate aici, mai multe aspecte, cum ar fi că făptuitorul într-un asemenea caz abuzează de calitatea de părinte vitreg și de coabitarea în aceeași locuință. Indiferent de pretinsul „consimțământ” al minorei, legea exclude valabilitatea acestuia sub vârsta legală prevăzută de Codul Penal. În contextul în care, din punct de vedere civil, tatăl vitreg este rudă prin afinitate cu fiica soției sale, aspect care exclude incestul strict legal, dar amplifica gravitatea moralei și a abuzului.

În România, legislația penală a fost modificată semnificativ pentru a asigura o protecție sporită minorilor. Atunci când un adult (tatăl vitreg) întreține raporturi sexuale cu o minoră (fiica vitregă), fapta nu se mai raportează la un simplu consimțământ, ci este încadrată automat la infracțiuni extrem de grave, pedepsite exclusiv cu închisoarea cu executare.  Iată câteva aspecte grave ale unui astfel de „triungh aamoros familial (conjugal)”. În primul rând este vorba de viol (infracțiune criminală în Franța) săvârșit asupra unui minor (Art. 218¹ Cod Penal). Dacă minora nu a împlinit vârsta de 16 ani, orice raport sexual, act sexual oral/anal sau penetrare digitală comisă de către un major constituie infracțiunea de viol asupra unui minor și se pedepsește cu închisoare între 7–12  ani.  Forma agravată (cu circumstanțe agravante) este pedepsită și mai sever (Art. 218¹ alin. 2). Dacă fapta este comisă prin constrângere, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de către un membru de familie/o persoană care conviețuiește cu minorul, pedeapsa crește substanțial cu închisoare de la 8 la 15 ani. Din contră, dacă este vorba numai de gresiunea sexuală săvârșită asupra unui minor (Art. 219¹ Cod Penal), faptele implică doar atingeri și acte de natură sexuală, fără penetrare (infracțiune corecțională în Franța) pedeapsa este mai puțin severă, închisoare de la 2 la 9 ani. Este de remarcat și faptul că actul sexual cu un minor cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani (Art. 220¹ Cod Penal) dacă făptuitorul este un membru de familie, conviețuiește cu ea sau abuzează de o poziție de încredere ori de autoritate.

Menționez și faptul că Rudenia prin Alianță (Afinitatea) este legătura juridică care se stabilește prin căsătorie între un soț și rudele celuilalt soț (Art. 407 Cod Civil). Tatăl vitreg devine „afinit” (rudă prin alianță) de gradul I în linie directă cu fiica soției sale. Întrucât textul legii penale trebuie interpretat strict, tatăl vitreg nu este rudă de sânge cu minora, deci fapta nu este incest. Dar legiuitorul a considerat că abuzul comis de o persoană care împarte aceeași casă cu minora și care ar trebui să o protejeze (tatăl vitreg) reprezintă un pericol social mult mai mare decât un incest între adulți. Din acest motiv, fapta este încadrată ca viol sau agresiune sexuală în formă agravată, iar sancțiunea penală prevăzută de lege este până la 15 ani de închisoare (față de maximum 5 ani pentru incestul clasic consimțit). În cazul minorilor sub 16 ani, consimțământul este irelevant din punct de vedere legal. Relația nu este un „triunghi amoros consensual”, ci un caz de abuz de autoritate și prădăuire sexuală într-un mediu familial toxic. Iar dacă mama cunoaște situația și o permite sau o tăinuiește, ea poate deveni complice la infracțiunea de viol sau poate fi acuzată de nerespectarea măsurilor de ocrotire a minorului.  Într-un asemenea context, abuzul sexual atrage măsuri civile și de protecție imediate, care vizează atât tatăl vitreg, cât și mama (dacă aceasta a fost complice sau pasivă). Deși nu are drepturi părintești biologice (decât dacă a adoptat-o oficial pe minoră), instanța penală îi va aplica, pe lângă pedeapsa cu închisoarea, pedepse complementare (Art. 66 Cod Penal). Acestuia i se va interzice dreptul de a exercita autoritatea părintească, dreptul de a fi tutore sau curator și, cel mai important, dreptul de a se apropia de victimă sau de locuința acesteia pentru o perioadă de la 1 la 5 ani după executarea pedepsei. Dacă se dovedește că mama a fost la curent cu abuzul contra fiicei sale și nu a sesizat autoritățile (complicitate prin omisiune) sau a favorizat comportamentul soțului, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) sau procurorul va sesiza instanța de tutelă. Conform Art. 508 din Codul Civil, mama va fi decăzută total din drepturile părintești deoarece a pus în pericol grav viața, sănătatea și dezvoltarea psihică a copilului prin neîndeplinirea obligațiilor de ocrotire. Deoarece mediul familial devine complet abuziv și toxic, DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului) va institui imediat plasamentul în regim de urgență al minorei (la rude până la gradul IV, la un asistent maternal sau într-un centru de primire în regim de urgență), scoțând-o total de sub influența ambilor soți. Minora are dreptul din oficiu la un avocat plătit de stat, care să îi reprezinte interesele pe parcursul întregului proces penal, independent de avocații pe care i-ar putea angaja părinții ei.

În Franța, legea pedepsește aspru relațiile sexuale cu un minor, cu sancțiuni penale care variază în funcție de vârsta victimei și de relația acesteia cu făptuitorul. Principalele prevederi ale Codului Penal sunt pragul de vârstă de 15 ani și consimțământul sexual stabilită la 15 ani. Orice penetrare sexuală sau act oro-genital al unui adult asupra unui minor sub 15 ani este considerat viol (infracțiune criminală, judecată de către un Tribunal Criminal/Cameră Criminală a unui Tribunal Judiciar–compus(ă) din 5 magistrați), dacă diferența de vârstă este de cel puțin 5 ani. Consimțământul minorului este atunci invalid din punct de vedere legal. În afară de viol, orice altă agresiune sexuală (infracțiune corecțională–judecată de către un Tribunal Corecțional/Cameră Corecțională a unui Tribunal Judiciar–compus(ă) din 3 magistrați) asupra unui minor sub 15 ani se pedepsește cu 7 ani de închisoare și o amendă de 100.000€, conform articolului 227-25 din Codul penal. Dacă diferența de vârstă dintre adult și minorul sub 15 ani este mai mică de 5 ani, actul nu constituie automat viol, dar rămâne pedepsibil sub titlul de agresiune sexuală. Relațiile sexuale sunt legale dacă minorul are peste 15 ani și își dă consimțământul pe deplin. Relația devine pedepsibilă dacă adultul utilizează violența, constrângerea, amenințările sau dacă deține autoritate legală sau de facto (părinte, profesor, antrenor). În cazul unei relații incestuoase (părinte, bunic/bunică, frate/soră sau partenerul/partenera părintelui cu autoritate), pragul de neconsimțământ este stabilit la 18 ani. Violul sau agresiunea sexuală incestuoasă asupra unei minore constituie o infracțiune și un delict specific, care se pedepsește aspru, cu o pedeapsă de până la 20 de ani de închisoare.

Sujets de Thèses de Doctorat en MASS – L’étude des délits et crimes sexuels chez les mineurs à l’aide des systèmes complexes (théorie du chaos – fractales) et les méthodes et techniques d’évaluation efficace de la (psycho)sociologie mathématique. Sujets de Thèses de Doctorat en MASS (Mathématiques Appliquées aux Sciences Sociales). [Studiul crimelor sexuale la minori cu ajutorul sistemelor complexe (teoria haosului – fractali) și combaterea lor prin metode și tehnici de evaluare eficace ale (psiho)sociologiei matematice. Analiza (psiho)sociologică a Dramei SF2M-A3M/Agnès Marin-Matthieu Moulinas. Subiect de teză de doctorat în Mass (Matematici aplicate în științe sociale)].

În concluzie, în ceea priveste relațiile sexuale între un tată vitreg și fiica soției sale (fiica sa vitregă), legea franceză aplică cadrul foarte strict al incestului și abuzului de autoritate. Dacă fiica vitregă este minoră (cu vărsta sub 18 ani) conform legii din 21 aprilie 2021 orice act de penetrare sexuală sau contact oro-genital comis de un tată vitreg asupra fiicei sale vitrege sub 18 ani este clasificat automat drept viol. Legea consideră consimțământul minorei imposibil din punct de vedere legal din cauza relației familiale. Absența consimțământului nu trebuie dovedită. Orice alt contact sexual (fără penetrare) asupra unui minor sub 18 ani constituie agresiune sexuală incestuoasă. Violul comis de un tată vitreg asupra unei minore este o infracțiune criminală pedepsită cu 20 de ani de închisoare (pedeapsa este majorată la 30 de ani dacă victima are sub 15 ani și este judecată de către o Curte cu Jurați a unui Tribunal Judiciar – compusă  din 3 magistrați și 6 jurați în Prima instanță și 9 jurați în Apel). Codul penal francez (în special articolul 222-31-1) echivalează în mod explicit partenerul de concubinaj, partenerul PACS sau soțul mamei cu un membru al familiei. El este recunoscut ca o persoană cu autoritate de facto asupra copilului. Această poziție protectoare inversată constituie o circumstanță agravantă sistematică în instanță. Din contră, dacă fiica vitregă este majoră și își dă consimțământul, relația nu se pedepsește penal (incestul între adulți care își dau consimțământul nu este o infracțiune conform legii penale franceze, cu excepția interzicerii căsătoriei). Dacă tatăl vitreg futilizează constrângeres psihologică, amenințări sau control fizic pentru a obține relația, actul rămâne pedepsibil ca viol sau agresiune sexuală clasică, cu circumstanța agravantă de a fi fost comis de o persoană care a abuzat de autoritatea conferită de funcția sa.

Pactul Civil de Solidaritate (PACS), un angajament de tip matrimonial cu obligații minime și cu eficacitate maximă în viața de cuplu (Corespondență de la Prof. univ. dr. Thomas CSINTA, jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al OADO – Națiunile Unite și Poliția Capitalei la Paris)

În Spania există „diferențe” dar pedepsa este mare și în această țară. Prin Ley Orgánica 10/2022, Spania a eliminat complet termenul de „abuz sexual”. În prezent, orice act cu caracter sexual realizat fără un consimțământ liber și valid este considerat direct agresiune sexuală (agresión sexual). Conform Código Penal spaniol, această fapta este încadrată juridic drept agresiune sexuală asupra unui minor (agresión sexual a menor), iar dacă implică penetrare, este considerată viol. În Spania, acordul sau consimțământul unei minore sub 16 ani este complet irelevant în fața legii care prezumă automat că un minor nu are capacitatea psihologică de a-și da un consimțământ valid, mai ales în fața unui adult. În plus, fapta este considerată de o gravitate extremă din cauza relației de rudenie și autoritate (tată vitreg). Datorită reformelor legislative recente (cunoscută ca legea „Solo sí es sí”), Spania a eliminat distincția dintre „abuz” și „agresiune”. În prezent, orice act sexual fără un consimțământ liber și clar exprimat (sau în care consimțământul nu este recunoscut de lege, cum este cazul minorilor) reprezintă o agresiune sexuală.

Penetrare (vaginală, anală sau orală) se numește viol (violación, conform art. 179 și regulilor specifice pentru minori din art. 181/183), iar absența penetrării (atingeri/mângâier cu caracter sexual, alte acte) fapta este considerată agresiune sexuală. În Spania vârsta consimțământului este de 16 ani. Prin urmare, orice act sexual între un adult și un minor sub această vârstă este infracțiune, indiferent dacă minorul a fost de acord sau nu. Chiar dacă minora ar avea peste 16 ani, Codul Penal pedepsește actele sexuale în care adultul profită de o situație de superioritate, autoritate sau rudenie (cum este rolul de tată vitreg sau padrastro). Consimțământul obținut prin manipulare familială sau dependență economică/emoțională este anulat din punct de vedere juridic Fapta tatălui vitreg atrage unele dintre cele mai mari pedepse din legislația spaniolă deoarece cumulează mai multe circumstanțe agravante: Pedeapsa de bază pentru penetrare asupra unui minor (<16 ani) este sancționată, în general, cu închisore (recluziune criminal) între  8–12  ani. Circumstanțele agravante (Articolul 180/rude) intervin atunci când agresorul este tatăl vitreg. În acest context sancțiunea penală este frecvent majorată la 10–15 ani de închisoare). Pe lângă închisoare, tribunalul va adăga și măsura administrativă de interdicție absolută de a se apropia de victimă sau de a comunica cu ea (pe o durată de până la 10-18 ani peste pedeapsa cu închisoarea) și pierderea drepturilor părintești sau de tutelă.

Există și situații (atât în Franța cât și în Spania) în care unii părinți români (din Diaspora) trimit fetele lor (minore) să aibă relatii sexuale cu alți români din anturajul lor, după care îi șantajează pe aceștia ca dacă nu plătesc o anumită sumă de bani, vor depune o plângere penală contra lor pentru infracțiuni sexuale (viol/agresiune). Menționez aici că faptele comise de părinți și de cei implicați sunt de o gravitate extremă și constituie infracțiuni grave atât în Franța și Spania, cât și în România. Părinții care își trimit fetele minore să întrețină relații sexuale pentru a obține bani (fie direct prin plată, fie ulterior prin șantaj) nu sunt considerați doar „complici”, dar autorii unor infracțiuni criminale majore.

• În Franța, faptele în care părinții forțează o minoră să întrețină relații sexuale contra cost sau fac apel la amenințări sau șantaj pentru a obține bani se pedepsesc foarte aspru prin Code Pénal, fiind încadrate ca infracțiuni grave de exploatare, viol asupra minorilor și extorcare/șantaj. Orice act sexual cu un minor sub 15 ani este considerat automat viol de legea franceză, indiferent dacă a existat sau nu consimțământ, violență sau constrângere. (Art. 222-23 și următoarele). Sancțiunea penală meximă prevăzută de lege este de 20 de ani de recluziune criminală și procesul are lșoc în fața Curții Criminale/Cameră Criminală a unui Tribunal Judiciar (compiusă din 5 mafistrați în Prima instanță și 7 în Apel). Obținerea de bani sau foloase materiale prin amenințarea cu depunerea unei plângeri (chiar și pentru fapte reale) este sancționat prin Art. 312-10 cu o pedeapsă până la 5 ani de închisoare și amendă penală în valoare de 75.000€, iar dacă amenințarea a fost pusă în practică, pedeapsa crește până la 7 ani de închisoare și 100.000€ amendă. Fapta părinților de a-și trimite sau oferi propria fiică minoră pentru relații sexuale în schimbul banilor constituie proxenetism proxenetism cu circumstanțe agravante și trafic de minori con form Art. 225-5 și Art. 225-4-1), iar pedepsa prevăzută de lege este cuprinsă între 10–20  de ani de închisoare și amenzi de până la 3 Mil€, în funcție de circumstanțele agravante. Din contră, în cazul unui denunț calomnios (plângeri mincinoase)  conform Art. 434-26, persoana în cauză riscă până la 5 ani de închisoare și amendă de 45.000€.

• În Spania, folosirea minorilor (chiar și a propriilor copii) în scopuri sexuale pentru a obține un folos material se pedepsește cu închisoare între 5–8 ani, pedeapsă care crește semnificativ (până la 12 ani sau mai mult) deoarece victimele sunt minore și există o relație de rudenie. Promovarea sau facilitarea actelor sexuale cu minori constituie infracțiunea de corrupción de menores, pedepsită dur cu închisoare. Fapta de a obliga pe cineva, prin amenințarea cu o plângere penală sau denigrare publică, să plătească sume de bani constituie infracțiunea de extorcare. Părinții riscă o pedeapsă suplimentară cu închisoarea de la 1 la 5 ani pentru acest șantaj. Părinții pierd imediat custodia copiilor, iar statul spaniol preia regimul de urgență al minorelor (plasament sau centre de protecție). Bărbații din anturaj care acceptă să întrețină relații sexuale cu fetele minore nu sunt exonerați (iertați) de vină prin faptul că au fost „păcăliți”, „trimiși de părinți” sau că fetele „au fost de acord”. În Spania, vârsta consimțământului este de 16 ani. Orice act sexual cu o minoră sub 16 ani este automat agresiune sexuală/viol, indiferent de acordul ei sau al părinților. Bărbații riscă între 10 și 15 ani de închisoare. Dacă minora are între 16 și 18 ani, aceștia pot fi acuzați de solicitare de servicii sexuale de la minori sau de abuz într-un cotext de vulnerabilitate. Dacă părinții decid să depună plângerea pentru a-și pune amenințarea în aplicare, se declanșează un efect de „bumerang” care se întoarce împotriva lor. Poliția spaniolă (Policía Nacional sau Guardia Civil) și procurorii specializați în infracțiuni comise contra minorilor nu vor analiza doar declarația fetei. Ei vor investiga mesajele telefonice, tranzacțiile financiare, apelurile și istoricul familiei. Dacă bărbatul șantajat deține dovezi (mesaje pe WhatsApp, înregistrări, SMS-uri în care părinții îi cer bani), el trebuie să le prezinte autorităților. În acel moment, părinții sunt arestați imediat pe loc pentru șantaj și trafic de minori. Fata ajunge de urgență în custodia serviciilor sociale spaniole (Servicios Sociales/Protección de Menores), fiind considerată victimă a abuzului familial și a traficului de ființe umane. Prin urmare, dacă o persoană din anturaj se află în această situație de șantaj să nu plătească nicio sumă de bani. Plata banilor nu va opri șantajul, ci îl va alimenta, iar victima șantajului va deveni complice la propria exploatare financiară. Mesajele scrise, mesajele vocale, înregistrările ambientale, detaliile despre locuri, date și ore. trebuie neapărat concervate.
• În Franța, (e)liberarea condiționată sub control judiciar poate fi solicitată, ca regulă generală, după executarea a jumătate (1/2) din pedeapsă. Conform Codului de Procedură Penală francez (Art. 729), sistemul funcționează pe baza următoarelor reguli și fracții: deținutul poate solicita eliberarea sa din penitenciar după ce a ispășit în detenție cel puțin ½ din pedeapsă, indifferent dacă este sau nu într-un regim de semiliberate (activitate lucrativă în afara închisorii, iar noaptea în închisoatre). Dacă persoana deținutul este recidivist de către instanță, pragul minim crește la două treimi (2/3) din pedeapsă. Persoane cu vârsta peste 70 de ani pot solicita eliberarea condiționată în orice moment, indiferent de fracția executată, dacă nu prezintă un risc de tulburare a ordinii publice și există probe solide de reintegrare socială. Dacă deținutul exercită autoritatea părintească asupra unui copil sub 10 ani care locuiește în Franța, eliberarea poate fi cerută dacă mai are de executat mai puțin de 4 ani din pedeapsă (cu excepția infracțiunilor grave contra minorilor). Din contră, în Franța pedepsei poate fi asociată și o „perioadă de siguranță” (înainte de executarea cărei persoana nu poate depune o cerere de eliberare condiționată). În cazul detenției (închisorii) pe viață, perioada de siguranță standard este de 18 ani (sau 22 de ani în cazuri grave ca terorismul sau uciderea unui polițist). Însă, în toate cazurile, deținutul trebuie să demonstreze eforturi serioase de reinserție socio–prpfesională: să fi avut în timpul detenției sale un comportament ireproșabil, să fie în posesia unei prpouneri de contract de muncă (fiabil, pe perioadă nedeterminată), un domiciliu stabil/fix (care să-i permită să rămână la dispoziția justiției până la executarea integrală a pedepsei în libertate), să urmareze cursuri cu caracter socio–judiciar sau un tratament medical și dacă este cazul, în plus, să-și despăgubească victimele.
• În Spania, sistemul este diferit și mai strict. Liberarea condiționată ordinară se obține, de regulă, după executarea a trei sferturi (3/4) din pedeapsă.  Conform Codului Penal spaniol (Art. 90-92), există mai multe modalități de acordare în funcție de situația deținutului.

Liberarea condiționată „ordinară” (3/4 din pedeapsă). Este regula generală. Pentru a o accesa, deținutul trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiții:

• Să fie clasificat în „Tercer Grado” (al treilea grad penitenciar, adică regim de semilibertate).
• Să fi ispășit 75% din pedeapsă.
• Să aibă o conduită impecabilă și un raport favorabil de reinserție socială.
• Să fi achitat răspunderea civilă (despăgubirile stabilite de instanță pentru victime), cu excepția cazurilor de insolvență dovedită.

Liberarea condiționată anticipată (2/3 sau 1/2 din pedeapsă). Instanța (Judecătorul de Supraveghere Penitenciară) poate devansa termenul în circumstanțe speciale: La două treimi (2/3), dacă deținutul nu are antecedente penale, participă activ la activități de muncă, educaționale sau culturale și dă dovezi clare de îndreptare sau la La jumătatea pedepsei (1/2), aplicat în mod excepțional pentru deținuții aflați la prima condamnare, a căror pedeapsă totală nu depășește 3 ani (excluzând infracțiunile sexuale). Persoanele peste 70 de ani sau bolnavi incurabili pot obține liberarea condiționată sub control judiciar fără a fi necesară executarea vreunei fracții minime din pedeapsă, fiind prioritare motivele umanitare, dacă sunt îndeplinite celelalte criterii de conduită. În cazul infracțiunilor extrem de grave (terorism, omoruri multiple) sancționate cu închisoarea permanentă revizuibilă (Prisión Permanente Revisable) pedeapsa se poate revizui după executarea a 25- 30 de ani de închisoare efectivă. Din punct de vedere juridic, în Spania liberarea condiționată nu anulează pedeapsa, ci funcționează ca o modalitate de suspendare a restului pedepsei. Dacă persoana recidivează sau încalcă regulile impuse în perioada de libertate (care variază între 2 și 5 ani), măsura se revocă și se revine în penitenciar.

Nota autorului. Conform câtorva zeci de procese la care am avut ocazia să particip (asist), implementarea „Triunghiului amoros familial (conjugal)”, în principiu, are mai multe etape: 1. Faza de adaptare/acomodare, în care tutorele român (fie că este vorba de soț, partener PACS-at sau concubin) se implică (direct sau indirect) în creșterea și educația copilului, perioadă în care se crează o relație (mai mult sau mai puțin strânsă) între el și coplul soției (concubunei) acestuia; 2. Faza de flirt (schimb de complimente, amabilități sau discuții incitante, din punct de vedere sexual prin care, și unul și altul, testează posibilitatea de a intra intr-o potențială legătură amoroasă) specifică tinerele în perioada adolescenței; 3. Faza de infidelitate conjugală față de soție (concubină), în care soțul (concubinul) începe (de comun acord) cu fata adolecentă/minoră a soției sale, o relație sexuală (ascunsă), un act infracțional criminal, prin care adolescenta devine „rivalul” mamei sale în relația ei cu soțul (concubinul), 4. Faza de „adulter”, actul de infidelitate prin care mama descoperă că fiica ei are relații sexuale cu soțul (concubinul ei), fie pentru că relația amoroasă între ei merge prost, fie pentru că fiica ei vrea să renunțe la relația cu soțul (concubinul) ei pentru că ar fi început o relație amoroasă cu un tânăr de vârsta ei, caz în care soțul (concubinul) o hărțuișste (psihic, sexual) și în sfârșit, 5. Faza de „atac” în care care soția (concubina) și fiica ei se asociază într-o „pereche de tip Cooper” și depun o plângere penală contra soțului/concubinului (român) pentru viol, cu circumstanțe agravante, în formă continuată, asupra unei minore (adolescente) care se afla sub autotitatea parentală a acestuia.

Notă. O pereche Cooper  se referă în fizică la doi electroni (sau alte fermioni) care formează un cuplu legat la temperaturi joase, fiind responsabili pentru fenomenul de supraconductibilitate. Deși doi electroni se resping în mod normal (fiind amândoi încărcați negativ), prin interacțiunea cu rețeaua cristalină a unui metal (atragerea ionilor pozitivi), ei ajung să se atragă reciproc. Acest cuplu se comportă ca o singură entitate cu spin întreg (boson), ceea ce le permite să se deplaseze prin material fără nicio rezistență electrică. Conceptul a fost numit după fizicianul american Leon Cooper (distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1972, alături de John Bardeen și John Robert Schrieffer) pentru teoria BCS a supraconductibilității și care poate fi adaptat și în teoria „Triunghiului amoros familial (conjugal)”.

Cu o situație asemănătoare avem de-a face și în cazul în care anumiți părinți (români) ai Diaporei, care își prostituiază propiile lor fete tinere (adolescente) cu șantaj, contra celor care „pun botul”, tot din partea diasporei române. Este deosebit de grav și degradant moral, însă din puctul de vedere al drepturilor omului, acest act scabros nu poate fi soluționat decât, oreacum, cu circumstanțe atenuante, nu de către un avocat, dar tot de către un detectiv privat, care poate aduce argumente (dovezi materiale fiabile) în privința faptului că este vorba de un act criminal programat (premeditat) de către membrii familiei tinerei adolescente (dosar N⁰JIK/03789XXX/AD/Lleida sau dosar N⁰5437 JKLM/4318XXX/SCC/Grasse), ceea ce nu-l disculă pe inculpat, dar poate constitui sub anumite rezerve, circumstanțe atenuante în dosar. În orice caz, OADD nu se implică în apărarea românilor implicați (crime) în infracțiuni sexuale, decât în cazuri excepționale, când sunt posibile, eventuale, erori judiciare.

În ceea ce privește proxenetismul, în Franța și Spania este considerat infracțiune gravă și se sancționează aspru prin codurile penale, ambele state adoptând politici stricte împotriva exploatării sexuale.  În Codul Penal Francez (CPF), proxenetismul (inclusiv obținerea de profit de pe urma prostituției altora, asistarea sau protejarea acesteia) se pedepsește sever, până la 7 ani de închisoare și o amendă de 150.000 €, pedepsele cresc semnificativ (până la 10 sau 20 de ani de închisoare) dacă fapta este comisă asupra unui minor, prin constrângere, de către o bandă organizată sau dacă victima este o persoană vulnerabilă. Conform legii din 2016, Franța penalizează și clienții care „cumpără” servicii sexuale, cu amenzi de 1.500 € (care ajung la 3.750 € la recidivă). În Código Penal de España, proxenetismul este interzis prin articolele referitoare la exploatarea sexuală și corupție.Inducerea, promovarea sau facilitarea prostituției unei alte persoane, chiar și cu consimțimântul acesteia, obținând un beneficiu material, se sancționează cu închisoare de la 2 la 5 ani și amendă. Când se folosește violența, intimidarea, abuzul de superioritate sau dacă victima este minoră ori pusă în situație de vulnerabilitate extremă, pedepsele cu închisoarea pot urca de la 4 la 6 ani sau chiar mai mult, la care se adaugă daune materiale uriașe și expulzarea cetățenilor străini nerezidenți. (dosarul N⁰ 365/JKL/MAF/TC Besançon).

• Franța. Carte de résident (Carte de rezident) sau titlul de Résident permanent
• Germania. Niederlassungserlaubnis (Permis de stabilire/ședere permanentă) (Pentru muncitorii înalta calificați există și Blaue Karte EU/Cartea Albastră UE, care facilitează obținerea lui)
• Marea Britanie (GB). IL–Indefinite Leave to Remain (Drept de ședere nedeterminat) sau Settled Status (pentru cetățenii UE înregistrați după Brexit)
• Italia. Permesso di soggiorno UE per soggiornanti di lungo periodo (cunoscut și popular as Carta di soggiorno)
• Elveția. Permis C (Niederlassungsbewilligung/Autorizație de stabilire)
• Spania. Tarjeta de residencia de larga duración (Card de rezidență pe termen lung)
• Olanda (Țările de Jos). Verblijfsvergunning voor onbepaalde tijd (Permis de ședere pe durată nedeterminată)
• Belgia. Lange termijn ingezetene/Résident de longue durée–UE (Permis de rezident pe termen lung UE)
• Austria. Daueraufenthalt – EU (Drept de ședere permanentă–UE)
• Polonia. Zezwolenie na pobyt stały (Permis de ședere permanentă)
• Cehia. Průkaz o povolení k trvalému pobytu (Permis de ședere permanentă)
• Ungaria. Letelepedési engedély (Permis de stabilire permanentă)
• Bulgaria. Разрешение за постоянно пребиваване (Permis de ședere permanentă)
• Grecia. Άδεια διαμονής επί μακρόν διαμένοντος (Permis de ședere pe termen lung)
• Suedia. Permanent uppehållstillstånd (PUT–Permis    de ședere permanentă)
• Norvegia. Permanent oppholdstillatelse (Permis de ședere permanentă)
• Danemarca. Permanent opholdstilladelse (Permis de ședere permanentă)
• Finlanda. Pysyvä oleskelulupa (Permis de ședere permanentă)
• Irlanda. Stamp 4 (sau statutul de Long Term Residency)
• Malta. Permanent Residence Certificate (Certificat de rezidență permanentă)
• Cipru. Πιστοποιητικό Μόνιμης Διαμονής (Certificat de rezidență permanentă)
• Monaco. Carte de résident Privilégié (Card de rezident privilegiat, obținut după 10 ani)
• Luxemburg. Titre de séjour de résident de longue durée (Titlu de ședere pentru rezident pe termen lung)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul șoferilor români încarcerați (preveniți sau deținuți) în Cehia pentru „furt calificat în bandă organizată” (cu caracter internațional) în cardul transporturilor de mărfuri. Modelul matematic (fenomenologic) avansat pentru detectarea infracțiunilor de tip „cargo theft fraud” („phantom scam”) în contextul legislației cehe în vigoare

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul „hoților de cabluri din cupru” români încarcerați (în detenție privizorie cu statut de „preveniți”) în centrele JVA (Justizvollzugsanstalt) ale landurilor germane Bavaria (Würzburg, Schweinfurt, Aschaffenburg, Bamberg) și Hessa (Darmstadt/Eberstadt, Frankfurt am Main I/IV, Weiterstadt). „KriPo” și organizarea Sistemului judiciar german

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul unui grup de infractori români (ai diasporei), încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”) într-un dosar corecțional de spălare de bani, instrumentat de Tribunalul Judiciar Bobigny (Departamentul Seine – Saint Denis, MGP – Métropole du Grand Paris). Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” în contextul legislației franceze în vigoare

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (VI). „Agentu’ mititelu’” Oana Dorca de la Poliția Hărman scapă de sancțiune administrativă la IPJ Brașov, dar greșala ei deschide calea urmăririi penale a „șoferului de câine” Gabriel Ungureanu al cărui copil minor (fără „permis de conducere”) plimbă pe bicicletă exemplarul lor canin lup (de categoria II) fără botniță, fără zgardă și lesă, recidivst în atac sângeros

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)