„Oameni suntem” cu „ Tableta de sănătate” Corespondență de la SGK (Dr. Sofia Gelman–Kiss, muzicolog, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania, corespondentă permanentă a Jurnalului Bucureștiului
Nota redacției.Conflictul israeliano-palestinian (unul dintre cele mai lungi conflicte din lume) este un conflict militar și politic în curs de desfășurare în Levant (regiune geografică nedefinită precis care cuprinde o mare parte a Orientului Mijlociu la sud de Munții Taurus, mărginită de Marea Mediterană la vest și de Deșertul Arabiei și Mesopotamia superioară la est) începând cu 14 mai 1948, când are loc crearea și proclamarea statului Israelian, după votul împărțire a Palestinei din 29 noiembrie 1947 de către Organizația Națiunilor Unite, care pune capăt mandatului britanic și care prevedea crearea unui stat evreu pe 55% din teritoriile palestiniene aflate sub mandat britanaic. Domeniile cheie ale conflictului includ statutul Ierusalimului, sunt „coloniile” (teritoriile ocupate) israeliene, frontierele, securitatea și accesul „la apă” (mare), precum și „libertatea de mișcare” a palestinienilor. În principiu, numele este dat relațiilor tensionate dintre statul Israel și statele arabe care a culminat cu conflictele armate (mai mult sau mai puțin sângeroase): războiul „de naștere” al statului (imediat după crearea lui, între –, războiul de la canalul Suez (–, războiul de 6 zile (5-10 iunie 1967), „războiul de uzură” (concepție care datează încă din Primul Război Mondial, iulie 1967-august 1970), războiul Yom Kippur (6-25 octombrie 1973), primul război din Liban (6 iunie-29 septembrie 1982) și al doilea război din Liban (12 iulie-14 august 2006). Acest conflict ocupă un loc major în geopolitica Orientului Mijlociu, pentru că este însoțit de instabilitatea regiunii (din cauza nerecunoașterii Statului Israel de către majoritatea țărilor arabe), controlul israelian asupra locurilor sfinte ale Ierusalimului (orașul sacru al celor trei monoteisme), de conflictul în coloniile israeliene din Cisiordania și Platoul Golan și controlul israelian al bazinului lacului Tiberias (importantă resursă de apă potabilă) și poate nu în ultimul rând, datorită problematicii refugiaților palestinieni, prin exacerbarea sentimentului național palestinian (născut în anii 1920, dar niciodată materializat prin crearea unui stat) și prin apariția la sfârșitul anilor 1960 a unor grupări (organizații armate) de activiști palestinieni (clasate teroriste) care comit atentate, kidnapping-uri și deturnări de avioane. Războiul Israel-Hamas (din 7 octombrie 2023) este un conflict, care se incadrează și el (oarecum) în acest conflict, dar doar parțial, pentru că are loc între statul Israel și organizație politico-militară palestiniană Hamas, cu participarea și a altor miliții palestiniene. Acest război este al 5-lea conflict între Israel și Gaza. Acest atac, fără precedent în istoria conflictul israeliano-arab (deci și în istoria Israelului), ca număr de morți și ostatici, este cel mai sângeros pentru evrei după Shoah (într-un context istoric foarte diferit) în care statul Israel a investit deja aproape 7 Md$US (din fonduri publice).
Oameni suntem. Au trecut aproape 3 luni și jumătate de la acea sâmbătă plină de sânge, zi în care atrocitățile se țineau lanț. De atunci lacrimile nu se opresc, sufletul îndoliat nu găsește mângâiere. Inimile noastre, ale tuturor celor ce trăiesc în perimetrul Israelului, sunt încărcate de tristețea rememorării evenimentelor incredibile: acte barbare, satanice de o inimaginabilă cruzime au răpus victimele alese la întâmplare, copiii, bătrâni, tineri și tinere au fost răpiți din casele lor spre a fi târâți în fâșia Gaza.Un timp ce părea să nu se mai termine, a oferit ucigașilor teren fără opreliști spre a jertfi oameni nevinovați. Data de 7 octombrie a schimbat radical viața în Israel, nimic nu va mai fi ca înainte. Acea sâmbătă a declanșat războiul care are în vedere eliberarea ostaticilor și paralel, suprimarea grupării teroriste Hamas, pentru ca granița patriei să nu mai fie în continuu pericol. Armata noastră este la datorie, cucerește lent și sigur obiectivele propuse dar, din păcate, zi de zi numărul celor căzuți în luptele crâncene cu teroriștii, crește. Se va naște oare din tragedia pe care o trăim un nou mod de existență care să asigure o viață liniștită pentru toți locuitorii acestei țări zbuciumate ?
Prima zi a Noului An 2024: orice început ar trebui să aducă speranța unei vieți mai bune decât cea cu care ne obișnuisem până la sfârșitul celui precedent. Nu știu dacă realitatea ne va oferi drumul către o lume mai dreaptă, mai bună sau nu, dar eu vă propun un fel de meditație pentru remedierea și întărirea sufletului. Vreau să vă rog să închideți ochii, încercați să vă imaginați o pajiște plină cu flori pestrițe. Soarele este blând și vă încălzește, un vânt plăcut vă aduce de departe parfumul trandafirilor, în surdină se aude o muzică de Mozart și tabloul fermecat proiectat în spatele retinei are darul de a împrumuta câteva clipe de liniște. În curând–dum spiro spero–se vor ivi în viața reală indicațiile ameliorării situației în care ne aflăm; ne vom bucura de semne concrete ale îmbunătățirii pentru că după o lungă perioadă de restriște trebuie să apară binele atât de mult așteptat…
Tableta de sănătate. Cele 100 de zile de întuneric, 100 de zile de teamă, 100 de zile fără certitudinea clipei următoare, 100 de zile de suferință, 100 de zile în tunelurile teroriștilor Hamas s-au împlinit la data de 14 ianuarie 2024. La ora la care vor apărea aceste rânduri, probabil situația se va fi schimbat– sperăm în bine, dar experiența cumplită a celor 100 de zile nu se va șterge din sufletul celor care au trăit într-o continuă incertitudine și traumă. Oameni nevinovați au fost smulși din casele lor, dis-de-dimineață în acea sâmbătă sinistră într-un mod barbar spre a fi luați ostateci de teroriștii care atacaseră Israelul mișelește. Condițiile inumane în care i-au ținut în abisurile aflate la câteva etaje (!) sub pământ s-au relevat în momentul în care câțiva ostateci au revenit în țară-după ce teroriștii negociaseră prin intermediul Egiptului și a Qatarului cu guvernul Israelului. Din relatările celor care au reușit să ajungă acasă reies dimensiunile iadului. Fără pretenția de a fi exhaustivi amintim câteva aspecte: condiții igienice precare–eufemistic spus–apă potabilă în cantitate mică precum lipsa de hrană elementară. Oameni în vârstă, unii răniți, au fost obligați să vorbească în șoaptă (?), alte manevre diabolice-ca de pildă separarea membrilor familiilor cu scopul de a înspăimânta–au caracterizat zile și nopți în captivitate. „Oameni suntem ?”
Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania)
[…] „Oameni suntem” cu „ Tableta de sănătate” Corespondență de la SGK (Dr. Sofia Gelman–Ki… […]