Se pune de o super-industrie a sub-artei. Gusturile coboară. Idioțenia are multe fațete. Și cum paradisul în exclusivitate este un paradox, în acest demers sunt atacate vârfurile genului. Cu sau fără motiv. Aș putea scrie aceste rânduri la cumpăna anilor într-un vocabular de coteț în care mulți s-ar regăsi, inclusiv o parte din colegii mei olteni care comit o impietate mai mare decât realitatea. Nu am însă pertu-isme la purtător pentru acest grup de rupți în gură și soartă. Sigur, ei au acoperiți bănuții pe care-i primesc drept peșcheș numai pentru a săpa cu sârg la baza statuii unui gigant. Se ascund după tastatură puși în genunchi la rugăciune. De aceea tot ce aștern pe hârte face plici ca orice bășină de carbid numai să nu meargă după fentă. Dar prețul libertății este vigilența eternă. Și cum reptilienii vor să ne pună în genunchi, vrem să-i convingem că în Pentagon nu se intră prin Clăbuct. Nici de-a dracului.
Dar să detailem mai ales că sunt unul dintre puținii care scriu la lumina mâinii mele. Nu e de ajuns că avem o clasă politică pe care o sfătuim să se rejecteze acasă pentru că nu-și iubește poporul. Democrația pe noi ne încurcă. Avem o diversiune, nu o diversitate de formațiuni politice. Din păcate noi suntem cantautorii în festivism de multe ori. Unul de care până și Festivalul „Cântarea României” se lepădase. Un portal independent de știri și informații numit „Ediție Specială” scria chiar din 5 august 2019 o primă aberație: Caricaturistul Ștefan Popa Popa’s, detronat de olteanul Gogu Neagoe. Personagiul vedetă ar fi băiatul acela tuciuriu care prestează la nunți contra unei ciorbe de burtă care i-a priit, se pare, căci se laudă că din 2008 este membru al Asociației Internaționale de Arte Plastice din Germania, instituție încă nenăscută nici la ora asta, fiind sublimă, dar lipsind cu desăvârșire.
Da, uitați-l pe băftos cu un ou pe care a așternut un desen de clasă primară. Ba chiar ar fi donat 4 lucrări pictate în valoare de 15.000€ la un eveniment din 2013 caritabil pentru copiii cu probleme de sănătate şi săraci. Puțină telenovelă nu strică, fie ea și românească nu numai made in Turcia. Caricaturistul de la Osica de Jos, județul Olt, are 44 de ani, fiind cam puriu pentru a demara urcușul în carieră. Dar lucrurile nu se opresc aici. O fătucă cu țâțe ne anunță pe 11 noiembrie 2021 că românul ar fi intrat în Cartea Recordurilor. Mai mult: o singură operă de-a lui poate ajunge până la 2000€. Măi să fie. Manolică Anca continuă seria spovedaniei scriind că (scuzați!) caricaturistul Gogu Neagoe a intrat în Cartea Recordurilor după ce a realizat, fără pauză, 246 de portrete-caricatură în numai șase ore. La un calcul sumar, asta înseamnă patruzeci de portrete virgulă 1 pe oră. Căci juriul internațional ține cont doar de realizările caricaturiștilor într-o oă, nimic altceva.
Date care încalcă regulamentul concursului stârnind haz cu clăbuci printre cei cunoscători. Performanța ar fi fost atinsă în anul 2020, de Ziua Femeii, când artistul a luat parte la un eveniment caritabil, crosul pentru viaţă „Hope Run for Alexandra”. Poate nu știați cei din comisia de omologare se deplaseză și când Gogu se duce la toaletă, numai să facă rating, nu doar când a realizat 246 de portrete-caricatură în numai șase ore. Și cum xeroxul funcționează încă bine la noi și-a „tras” și un certificat care, chipurile, ar imortaliza recordul, document departe de cel original, pe care oricine îl poate vedea pe Google spre comparație. Antetul pe „document” ar fi al celor de la Asociația Cartea Recordurilor, firmă doar închipuită de cei care-l pun să-i uzurpe tronul regelui Popa’s, știu ei de ce.
Chiar de ce? Societatea Umoriştilor Români a fost prima organizaţie din România care a deschis saloane ale umoriştilor români în anii 1920. Cei care au pus bazele sunt Ion-Bărbulescu–B’Arg, Victor Ion Popa, Nicolae Tonitza, S. Maur, Iosif Steurer, Iosif Ross, Gruia, Dan Berceanu, Brutus Haneș, Ginsberg și Gic Săvulescu. În ziua de astăzi nu se știe câți caricaturiști numără România, însă ceea ce se știe sigur este că Gogu Neagoe vrea să fie considerat unul dintre cei mai buni din lume, listă condusă incontestabil-și nu prin acte măsluite- de regele Ștefan Popa Popa’s. Chemați-l la orice sindrofie, onorați-l cu o friptură și doi castraveți murați și veți avea și portretul mirilor, nașilor, ospătarilor, dar chiar și al mamei-soacre. Ca să se simtă bine, luați-o cu voi și pe o anume Florentina Nițu, alt suporter al său, care se mulțumește cu câteva pahare de gin. Nu vă speriați că hartistul vă va cere o pungă de euro pentru asta, dar orice om poate delira cât vrea. Unii sunt cuprinși de amnezie uitând că Ștefan Popa Popa’s hulitul a internaționalizat toate festivalurile de caricatură din România. Doar e democrație, nu-i așa? Iubire, cerșetoare bătrână. De aceea n-am să iubesc niciodată apostroful. Pentru că avem o viață în orb. Valsul miresei se înlocuiește cu ce vrea Moscova să joace toată nunta. Maestru de ceremonii: Gogu Olteanul. Nu degeaba Camil Petrescu spune: dacă n-ar fi proștii, deștepții ar muri de foame. Ar fi destul de comic, dacă nu ar fi dramatic, cu accente de tragic. Hop ș-așa.
Postum Scriptum. Ca să vă dovedesc că nu mă joc cu vorbele am să pun o captură de pe telefonul mobil al lui Ștefan Popa Popa’s. Ghiciți de la cine? De la Gogu laureatul, recordmenul. Scuzați-i gramatica. A făcut școală puțină. Înjurăturile și comentariile suplimentare le las la voia voastră. Aferim. Gogu olteanul se agită ca un Pepsi să devină cunoscut. Îl ajută sau îl încurcă mai mult agramatul său concetățean Daniel Daniel Varsa care umple Facebook-ul cu același mesaj încercând să ne convingă că prietenul său are făță de geniu. Mă întreb dacă tot pe cur se cacă virgulă ca înainte. Nu degeaba Ioan Slavici spunea: o singură datorie are omul: să nu fie prost. Dar șerghele când îl doare capul iese la drum. Umple paginile de profil cu prezentarea caricaturistului Gogu Neagoe, chipurile considerat drept unul dintre cei mai importanti artisti din lume.
Ca să vă pufnească râsul ni se spune că în 2013, ar fi donat 4 lucrări pictate, în valoare de 15.000€, unui eveniment caritabil pentru copiii cu probleme de sănătate și săraci. Stau și mă întreb: cine a fost evaluatorul? Oare hartistul, originar dintr-o comună din sudul județului Olt, azi în vârstă de 44 de ani? Caricaturistul a mai adăugat că vrea să-şi ajute semenii şi se alătură din toată inima iniţiativelor umanitare, adesea donând lucrări, banii obţinuţi prin vânzarea lor sau realizarea portretelor donatorilor fiind aruncați săracilor. Ideea nu e rea, dar lipsesc, bre, modelele. Iar cultul personalității din bani publici nu prea mai ține. Sau mă înșel? Deocamdată avem o varianță diurnă a fabulei: statul, hoțul și tâlharul.
Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea–dublă campioană a presei de provincie și partener media al Jurnalul Bucureștiului, director executiv al Trustului de Presă Pompidu–Iași)
Articole asociate
Notă. Articole ale autorului Pompiliu Comșa în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
