Până la capăt. „Parcă te iubesc” – Nașterea unui univers – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la poeta și prozatoarea Dr. Iosefina Schirger  

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, profesor de cercetare research professor) în Modelizare matematică și Matematici Aplicată în Șiințe Sociale (MASS – ramura socio-judiciară),  director  și  redactor-șef   (francez) al Jurnalului Bucureștiului „Le Petit Parisien”  (publicație academică, cultural-educațională și științifică franco-română) Paris-București,  atașat de presă al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite) pe lângă Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar din Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Apărătorului Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite),  Președinte de Onoare OPDP  (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diasopra), Membru al  UZPR (Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România),  Director științific la CUFR R&D (Centrul Francez de Consiliere, Educație și Cercetare-Dezvoltare pentru Studii Postuniversitare) Paris-București,  Google  Scholar       

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

„Parcă te iubesc” este un volum de poezie de amploare, construit ca o arhitectură sentimentală în care iubirea, dorul, memoria și imaginarul se întrepătrund. Cartea a apărut la Editura Coresi în 2023 după alte câteva. Volumul cuprinde 99 de cicluri poetice, fiecare alcătuit din 99 de poeme de câte 9 versuri, ceea ce îi conferă o structură aproape matematică, ritualică și obsesivă. Numărul nouă apare în unele interpretări drept simbol al desăvârșirii, al împlinirii și al ciclurilor existențiale. În simbolistica universală, 9 marchează sfârșitul unei etape și pregătirea unui nou început. Alegerea poate fi o încercare de a construi un univers închis în propria sa logică. Forma participă la producerea sensului. Fiecare poem devine o piesă dintr-un mecanism mai amplu, iar fiecare ciclu reprezintă o nouă variațiune asupra aceleiași experiențe fundamentale: iubirea.

În „Parcă te iubesc” ordinea nu limitează libertatea imaginației, ci îi oferă un cadru în interiorul căruia aceasta poate evolua. Universul cărții este dominat de iubirea imposibilă, de relația dintre prezență și absență și de încercarea de a salva prin cuvânt ceea ce realitatea, uitarea destramă. Destinatarul poemelor apare adesea sub figura „zmeului”–o metaforă pentru acel iubit inaccesibil, enigmatic și mereu lipsă: „Mai mult decât orice pe lume mereu/mi-am dorit în minte un zmeu/ să am cu cine vorbi și eu.” Această imagine recurentă transformă iubirea într-o luptă cu o himeră, într-o căutare fără capăt, în care poezia devine refugiu și armă. Imagistica este clasică: spațiul e populat de stele, păsări, zmeie, nori, mări, poduri de flori și curcubeie. Metaforele sunt senzoriale, iar limbajul are o muzicalitate incantatorie. Realul este transfigurat până la limita visului: „Pot muta munții din loc fericit, pot duce cuvintele la infinit, pot trăi în visele tale, la nesfârșit.” A transforma experiența afectivă într-un peisaj cosmic reprezintă un har. Exuberanța este intensă, imaginile se repetă sau se acumulează, încât cititorul poate avea impresia unei hipnotice matrice. Eul poetic este confesiv, vulnerabil, intens. Poemele par scrisori netrimise, dialoguri cu un interlocutor absent. Sinceritatea emoțională face volumul accesibil. Fiecare secțiune are identitate proprie, toate gravitând în jurul acelorași nuclee: iubirea, dorul, timpul, memoria, visul, puterea cuvântului de a învinge absența.

• „Parcă te iubesc”–Capitolul care dă titlul cărții reprezintă cheia de lectură. Sentimentul iubirii se află într-o permanentă oscilație între certitudine și îndoială. Formula „parcă” exprimă ezitarea, fragilitatea și imposibilitatea definirii absolute a iubirii. El apare mai degrabă ca o proiecție interioară decât ca o prezență concretă. Dialogul este întrerupt, răspunsurile lipsesc, iar cuvintele încearcă să umple golul dintre două flăcări. Revin frecvent simbolurile stelelor, ale mării și ale drumului, toate sugerând că iubirea este mai mult o căutare decât o împlinire.
• „Sfârleze”–Capitolul dezvoltă tema creației. Sfârleaza devine simbolul imaginației aflate în continuă mișcare, al copilăriei și libertății spiritului. Poezia este văzută drept singurul spațiu în care omul poate învinge timpul și limitele existenței. Se vorbește despre puterea cuvintelor de a construi lumi, despre transformarea suferinței în frumusețe, despre destinul poetului, despre fragilitatea inspirației și nevoia permanentă de a scrie.
• În „Vorbiri la limită” predomină dialogul imaginar dintre eul liric și El. Comunicarea are loc într-un spațiu aflat la granița dintre vis și realitate. Personajele se află mereu la limita despărțirii, a tăcerii și a imposibilității de a se întâlni. Poeziile sunt dominate de întrebări fără răspuns și de sentimentul că adevărata apropiere poate exista doar prin poezie. Imaginile naturii: ploaia, frunzele, iarna, pădurea–reflectă transformările sufletești.
• „Exerciții împotriva căderii”–Poate fi o meditație asupra rezistenței interioare. „Căderea” nu reprezintă doar suferința provocată de iubire, ci și pierderea speranței, a credinței și a sensului existenței. Poezia devine un exercițiu spiritual, filosofic, prin care omul încearcă să se ridice deasupra propriilor limite, iubirea fiind forța capabilă să îl salveze.
• „Cai verzi”–Titlul trimite la expresia „a visa cai verzi pe pereți”, însă i se oferă o semnificație pozitivă. Caii verzi simbolizează imaginația, libertatea și posibilitatea depășirii limitelor realității. Universul devine unul oniric, în care imposibilul capătă consistență. Metaforic poemul sugerează convingerea că poezia poate crea o lume paralelă, mai adevărată decât realitatea însăși.

Pe măsură ce capitolele se succed, discursul poetic evoluează de la speranță spre luciditate. La început predomină dorința întâlnirii și încrederea că iubirea poate depăși orice obstacol. Apoi apar îndoiala, distanța și conștiința imposibilității. Finalul volumului nu aduce o rezolvare propriu-zisă, ci o împăcare cu destinul. Iubirea nu mai este privită ca o experiență care trebuie consumată, ci ca o energie spirituală care continuă să existe prin poezie.

• Temele sunt clare: Iubirea, dorul, timpul, memoria, singurătatea, transcendența, creația, toate sugerate imagistic. Fiecare poem reprezintă o variațiune pe aceeași temă: a căutării iubirii absolute și încercarea de a învinge timpul.
• Simbolistica: Zmeul este imaginea celui dorit, dar și a idealului imposibil de atins. El întruchipează libertatea, misterul și depărtarea. În tradiția populară zmeul poate fi ființă fabuloasă, adversar al eroului sau simpla jucărie purtată de vânt. Aici toate aceste sensuri se întâlnesc. Zmeul este: copilăria, libertatea, visul, iubitul, sufletul aflat în căutarea înălțimii, poezia însăși. Nu întâmplător el apare mereu în apropierea cerului, a vântului, a luminii. Fiind purtat de curenți invizibili, zmeul devine imaginea ideală a iubirii: poate urca, dar rămâne legat printr-un fir aproape invizibil de cel care îl privește.
• Natura–oglinda sufletului: Practic nu există descrieri de peisaj în sens tradițional. Anotimpurile, ploaia, norii, stelele nu sunt elemente decorative, ci reflectă stări sufletești spre maturizarea afectivă. Toamna exprimă melancolia, iarna simbolizează distanța și tăcerea, primăvara înseamnă speranță, Vara, des personificată, sugerează plenitudinea afectivă. Ploaia este asociată dorului. Tehnica amintește de lirica simbolistă, dar dezvoltată în manieră personală. Nici timpul nu curge liniar. El se comprimă, se dilată și se confundă cu memoria. Uneori un singur moment pare să dureze o viață. Alteori ani întregi se reduc la o simplă amintire. Această percepție subiectivă transformă timpul într-un spațiu interior. Nu calendarul organizează existența, ci intensitatea trăirilor. Steaua/stelele simbolizează speranța, infinitul și permanența iubirii. Marea și munții reprezintă obstacolele dintre oameni, dar și drumul inițiatic pe care îl parcurge eul liric. Pasărea este simbolul libertății, al zborului. Cuvântul este simbolul suprem al întregii cărți pentru că poezia nu descrie realitatea, ci o recreează. Eul poetic își exprimă direct emoțiile, temerile, speranțele și neliniștile, transformând poezia într-un spațiu al mărturisirii. Confesiunea nu e autobiografică, ci una artistic transfigurată. Sentimentul iubirii este ridicat la dimensiunea unui principiu existențial, iar experiența individuală capătă valoare universală. Limbajul poetic e blând, expresiv și coerent, transformând experiența iubirii într-o meditație asupra condiției umane. Metafora, simbolul, repetiția, anafora, interogația retorică, versul liber dau muzicalitate. Dintre particularitățile/formulele stilistice preferate sunt: confesiunea lirică, dialogul imaginar, dimensiunea filozofică, imaginarul cosmic. Sunt poeme construite prin întrebări: „Mai știi…?” „Unde ești?” „Ai observat…?” „De ce nu vii?” Interogațiile nu urmăresc obținerea unui răspuns. Ele exprimă nevoia de comunicare și imposibilitatea acesteia. În mod paradoxal, tăcerea celuilalt devine personaj. Nu lipsa răspunsului doare, ci speranța că el ar putea veni.
• Dialogul imaginar: Numeroase poeme sunt adresate unei persoane absente, iar comunicarea se desfășoară sub forma unei conversații incomplete, în care întrebările rămân fără răspuns. Acest procedeu accentuează sentimentul singurătății și al imposibilității comunicării, transformând iubirea într-o continuă căutare. Interogația retorică dinamizează discursul și implică cititorul. Întrebările nu solicită răspunsuri, ci exprimă neliniștea existențială, incertitudinea sentimentelor, sporind tensiunea lirică. Reluarea unor cuvinte, imagini sau structuri imprimă poeziei ritm și muzicalitate, dar reflectă și caracterul obsesiv al dorului și al iubirii. Repetiția nu reprezintă doar o figură de stil, ci și un principiu de organizare, în care anumite motive poetice revin constant, fiind reinterpretate în contexte diferite. Metaforele se succed alert, imaginile vizuale, auditive și tactile creează impresia unui univers aflat în permanentă transformare. Cititorul este introdus într-un spațiu dominat de lumină, culoare și mișcare, unde natura participă activ la experiența afectivă. Poezia cultivă versul liber, fără constrângeri tradiționale. Libertatea formei permite dezvoltarea firească a fluxului interior și favorizează spontaneitatea confesiunii. Ritmul este determinat de succesiunea imaginilor și de respirația afectivă, nu de reguli metrice fixe, ceea ce conferă textului naturalețe și autenticitate. Muzicalitatea discursului se obține prin repetiții, aliterații, asonanțe și paralelisme sintactice. Poemele au o armonie interioară care susține intensitatea emoțională a mesajului.
• Iubirea ca univers: Există cărți care propun cititorului o simplă succesiune de texte și există volume care își construiesc propriul univers, cu legi, simboluri și obsesii recurente. Parcă te iubesc nu este doar o colecție de poeme, ci un edificiu conceput cu rigoare structurală, demonstrând că poezia poate deveni un spațiu autonom, în care iubirea, memoria, timpul și imaginația se organizează într-un sistem coerent de simboluri și semnificații. Formula „Parcă te iubesc” pare ambiguă. Adverbul introduce ezitarea, nesiguranța și imposibilitatea formulării unei certitudini. Nu este afirmația categorică a unui sentiment deplin, ci expresia unei oscilări între prezență și absență, dorință și imposibilitate, între realitate și vis. Tensiunea se transformă în sursă de energie. Iubirea nu este tratată ca o experiență sentimentală obișnuită. Ea capătă dimensiuni cosmice și metafizice. El nu este doar un interlocutor, ci un simbol al absolutului, o prezență mereu căutată și aproape niciodată atinsă. În jurul acestei figuri gravitează toate celelalte. Experiența personală e filtrată prin metaforă și simbol, încât realitatea imediată dispare, lăsând loc unei geografii interioare. Munții nu sunt forme de relief, ci obstacole sufletești. Marea devine imaginea distanței dintre două flăcări. Ploaia exprimă tristețea, stelele întruchipează speranța și permanența iubirii.

• Raportul dintre ordine și spontaneitate: Deși structura este riguroasă, discursul păstrează impresia curgerii unui fluviu. Monologul interior e întrerupt doar de respirația versurilor. Această aparentă spontaneitate ascunde însă o elaborare atentă, bazată pe reluarea și dezvoltarea unor nuclee simbolice. Poemele funcționează asemenea variațiunilor muzicale pe aceeași temă. Se revine obsesiv asupra unor imagini modificate discret, schimbând perspectiva. Astfel, zmeul apare când simbol al libertății, când imagine a celui dorit, când expresie a copilăriei sau a visului imposibil. Curcubeul devine uneori punte între lumi, alteori hotar imposibil de trecut. Stelele reprezintă când speranța, când depărtarea, când materia din care e alcătuită iubirea. Stilistic, poezia denotă abundență. Fiecare frază conține imagini poetice. Se preferă sugestia, analogia și asocierea surprinzătoare de imagini. Universul real este convertit în simbol, într-o nouă realitate. Cititorul nu urmărește doar o succesiune de idei, ci desfășurarea unui spectacol de imagini. „Pădurile respiră, stelele coboară în sânge, norii deschid porți.” Așa participă Natura la destinul sentimental. Dincolo de iubire, volumul vorbește despre condiția creatorului, sens, fragilitatea existenței, pentru că poezia reprezintă singură, o formă de supraviețuire autentică. Dacă iubirea nu poate învinge timpul în plan concret, ea îl poate învinge prin artă. Astfel, scrisul devine o formă de memorie și de rezistență împotriva uitării. E creată o mitologie în care fiecare simbol își găsește locul într-o rețea de corespondențe în care iubirea reprezintă principiul organizator al existenței.
• Arhitectura unui univers: „Parcă te iubesc” depășește dimensiunea unei simple cărți de dragoste. Este ceea ce se numește o construcție monumentală. Într-o epocă în care volumele de poezie tind spre concizie și selecție severă, a propune un proiect de 500 de pagini, reprezintă un exercițiu de virtuozitate, dar și un gest de curaj. Ordinea este contrabalansată de tensiunea discursului, structura generală este riguros controlată, fiecare poem curge, tranzițiile dintre imagini sunt firești, aproape muzicale. Combinația dintre disciplină și libertate dă impresia că fiecare poezie se naște spontan, la locul ei. Compozițional, ciclurile nu funcționează ca entități independente. Ele comunică prin reluarea motivelor. Nu există rupturi tematice, ci o dezvoltare continuă a acelorași obsesii: iubirea, dorul, timpul, memoria, lumina, umbra circulă dintr-un ciclu în altul asemenea unor personaje. Volumul se apropie astfel de compozițiile muzicale construite pe principiul variațiunii. Tema nu se schimbă radical, ci este reinterpretată din perspective diferite. Repetarea produce impresia unui univers închistat în propriile obsesii. Strategia intensifică emoția, surpriza. Cititorul recunoaște simbolurile, dorul care revine asupra aceleiași absențe fără a o putea depăși. Uneori accentul cade asupra speranței, alteori asupra absenței, memoriei sau creației. Rezultatul este o mișcare circulară, în care fiecare revenire adaugă o nouă nuanță. Cartea are consistența unui roman liric, în care personajele sunt înlocuite de simboluri, iar acțiunea este substituită de evoluția sentimentelor. Repetarea motivelor constituie însăși esența discursului. Dorul nu poate fi exprimat printr-o singură imagine, după cum iubirea nu poate fi epuizată într-o singură metaforă. Fiecare revenire asupra aceluiași simbol echivalează cu încercarea de a surprinde o nouă fațetă a unei experiențe imposibil de definit complet. Din această perspectivă, poetica poate fi descrisă drept una a acumulării. Sensul nu se produce instantaneu, într-un singur poem, ci rezultă din suprapunerea succesivă a imaginilor. Cititorul nu trebuie să caute revelația într-o singură pagină, ci în dialogul permanent dintre toate ciclurile cărții. Tehnica amintește de modul în care funcționează memoria afectivă. Omul nu își amintește o iubire printr-o singură imagine, ci printr-o succesiune de fragmente, senzații, culori, anotimpuri și gesturi aparent nesemnificative. Exact acest mecanism psihologic este reprodus, sugerat. Privită în ansamblu, arhitectura volumului devine o metaforă a propriei existențe. Repetăm aceleași gesturi, iubim, pierdem, sperăm și ne întoarcem mereu la aceleași întrebări fundamentale. Poezia transformă această ciclicitate în principiu artistic și demonstrează că frumusețea nu se află în noutate, ci și în capacitatea unei imagini de a renaște cu un sens diferit. Forma nu trebuie privită ca o performanță cantitativă, ci ca expresia unei concepții în care structura, simbolul și discursul se susțin. Cartea devine un sistem poetic construit cu răbdare și consecvență în jurul întrebării: cum poate fi exprimată iubirea atunci când limbajul pare insuficient?

„Parcă te iubesc”–nașterea unui univers. Cititorul pătrunde într-un spațiu dominat de absență, de dor și de imposibilitatea comunicării depline, unde iubirea nu este o experiență consumată, ci una permanent căutată. Este evident că nu se vorbește despre o iubire din planul realității. Persoana iubită este mai degrabă o prezență spirituală, un ideal spre care întreaga existență tinde fără a-l putea atinge complet. De aceea, discursul este construit aproape exclusiv în jurul adresării directe. Pronumele „tu” domină, transformând poemele într-un dialog continuu, chiar dacă răspunsul nu vine. Strategia conferă textului dramatism. Cititorul asistă la o conversație întreruptă, la o corespondență fără răspuns, în care fiecare întrebare amplifică tăcerea. Iubirea se transformă în formă de cunoaștere. Nu se urmărește apropierea, ci se încearcă a se înțelege mecanismele prin care iubirea modifică percepția asupra lumii și cum Natura participă la experiența interioară. Forța iubirii nu este una fizică, ci imaginativă. Ea nu modifică lumea materială, ci schimbă perspectiva. Munții, cuvintele, infinitul aparțin aceluiași câmp simbolic, în care realitatea și visul încetează să mai fie distincte.

Iubirea ca imposibilitate. Iubirea nu produce liniște, dimpotrivă, generează așteptare și tensiune interioară. El este mereu aproape și totuși inaccesibil. Există o distanță imposibil de măsurat, nu geografică, ci una existențială, sugerată prin: munți, mare, poduri, curcubeu, nori, depărtare, orizont. Toate funcționează ca metafore ale separării. Nu se încearcă niciodată să se elimine această distanță. Se acceptă că iubirea presupune existența unui spațiu imposibil de cucerit complet. Dorul devine astfel condiția însăși a iubirii. Dincolo de iubire, poezia vorbește despre actul creației. Cuvintele sunt prezentate ca organisme vii: respiră, dor, rănesc, vindecă și păstrează memoria. Poezia nu este un exercițiu estetic, ci o formă de supraviețuire. Atunci când iubirea nu mai poate fi trăită, ea continuă să existe prin scris. Astfel, cartea capătă și o dimensiune metapoetică. Încercând să exprime iubirea, poemele pun întrebarea fundamentală: dacă iubirea poate fi exprimată vreodată complet? Doar o voce matură poate transforma experiențele personale în imagini universale, în spațiu al salvării și cuvântul în singura formă posibilă de apropiere dintre ființe separate de timp, memorie și destin. Poezia nu trebuie consumată în grabă. Cartea solicită o lectură lentă. Fiecare ciclu poate fi privit ca etapă a unei călătorii interioare, iar fiecare poem, ca treaptă către înțelegere.

„Parcă te iubesc” nu este doar o culegere, ci un proiect rezultat al excesului afectiv și al imaginației neobosite, ca un fluviu liric. Ambiția impresionează și demonstrează disciplină creatoare. În volum, cineva poate găsi poeme memorabile, fiindcă ele există. Iubirea te transferă într-un univers paralel unde distanța, timpul și absența nu au sens. Cartea poate oferi o experiență lirică pasională, unică. Pentru un cititor mai exigent, volumul poate părea abundent, prea „în linie”, puțin dispus să tacă. Va rămâne un proiect impresionant prin dimensiune și sinceritate, o carte în care îmi asum fără rezerve riscul de a spune iubirea „până la capăt” și de a semna.

Corespondență de la dr. Iosefina Schirger (poetă și prozatoare)

Articole asociate

„Atlantida mea. A noastră” – tensiunea dintre contrarii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la poeta și prozatoarea Dr. Iosefina Schirger

„Dreptul de a fi diferiți” (Cronică de întâmpinare) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la poeta și prozatoarea Dr. Iosefina Schirger

„Poezia este plânsul și surâsul meditativ – metafizic” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Recenzie de Conf. dr. Ludmila Berzoi (Univeritatea de Stat Moldova – Chișinău)

Notă. Articolele autoarei Iosefina Schirger în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” într-un dosar infracțional instrumentat într-unul dintre tribunalele judiciare ala MGP (Métropole du Grand Paris) în care este implicat un grup de cetățeni ai diasporei române. Încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”), ei sunt în așteptarea procesului în fața unui Tribunal Corecțional (o „cameră” a unui Tribunal Judiciar)

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)