„Parodie cu strungari” – Omagiu lui Dan Pița, cu Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură). Corespondență de la scriitorul și cineastul Dr. Grid Modorcea

Filmele lui Dan Pița au cea mai încărcată marjă de crazy. Și mă gândesc la Concurs (1982), filmul la care am fost producător delegat, unde l-am urmărit îndeaproape pe regizor și am reținut ideea lui că orice poveste trebuie să aibă ceva din afara ei, o ciudățenie, care să nu aibă legătură cu ea, decât poate la o analiză profundă. Iată, într-un concurs de orietare turistică, el plasează două secvențe șocante, descoperirea unui cadavru, al unei femei violate, și o peșteră a unui profet, o secvență ca de pe altă lume, care avea legătură cu secta transcendentală, foarte la modă pe atunci, în care erau implicați și filosofi, precum Dan Pleșu. Secvența avea să fie cenzurată și filmul a avut premiera fără ea. După revoluție, regizorul a pus-o la locul ei.

Nu mai vorbesc de filmele inspirarte de proza lui Mircea Eliade, precum Eu sunt Adam (1996), în care structura crazy e la ea acasă. Eroul, jucat de Ștefan Iordache, e într-un delir constant, ajunge să nu mai aibă legătură nici cu realitatea, nici cu proza lui Eliade. Dan Pița este singurul regizor român care a fost obsedat de proza fantastică a lui Mircea Eliade, fiindcă a găsit-o foarte cinematografică, dar nu i-a înțeles filosofia, așa cum a înțeles-o Francis Ford Coppola în ecranizarea sa Tinerețe fără tinerețe (2007).

Dar el a mers în toate filmele cu această regulă, oirce film trebuie să aibă  ceva crazy. Păi să luăm Pas în doi (1985). Povestea unor iubiri ratate ale unui grup de tineri strungari de la o fabrică socialistă. Nu prea vedem cum muncesc ei, vedem doar absurdiul vieții în care trăiesc și goana lor după femei. Parodia merge până acolo încât ei cântă la diferite instrumente de suflat într-un bazin cu apă, dirjați fiind de maestrul strungar, care cântă la clatinet. Ei stau până la gât în apă și cântă la trompetă. Cineva se străduiește să iasă cât mai la suprafață, să bată la tobe. Dar nu se poate. Condiția să cânți este să stai până la gât în apă. Și nu rămân decât suflătorii. Unul ține o vioară deasupra capetelor. Nebunia este totală. E secvența crazy, unică, fiindcă nicăieri pe lume, o orchestră sau o fanfară nu cântă așa, îngropați în apă. E un experiment, zici, un exercițiu de dexteritate, un joc. Jocul de-a cântatul. Ce legătură are strungăria, socialismul și experimentul cu orchestra simfonică? Dar ironia maximă apare când eroul, Mihai, cântă la flaut și are și o sabie alături, fiind un sportiv spadasin, îi place lui să facă scrimă, dovadă că este considerat rebelul grupului. Iată condiții de viață sportivă și muzicală pentru strungarii socialismului în floare! Și viața acestor tineri este la fel, un joc de-a scrima erotică. În prim plan sunt patru tineri în căutarea fericirii, a iubirii. Eroul, Mihai (Claudiu Bleonț), este un rebel, cum am spus, care iubește două fete și e iubit de ele. Oscilează. Nu se decide între o dragoste cuminte, liniștită, și una mai fierbinte, pasională. Pe una dintre ele însă o iubește un prieten de-al lui, Ghiță (Petre Nicolae). Mihai însă se joacă cu focul iubirii. Iubirea adevărată este o călătorie în doi, dar aici el face un passo doble, ca la balet și ca la scrimă, fiindcă, în final, îl descoperim ca pe un scrimer redutabil.

Așadar, el avansează puternic în relația cu cele două fete, jucate de Ecaterina Nazare și Anda Onesa, le cunoaște părinții, avansează propuneri de căsătorie. Și totul crește, dar când lucrurile depășesc logica, ajung la limita disperării (de altfel, Mihai e tot timpul supărat, crispat, nemulțumit, ilogic), când Mihai ajunge la marginea deciziei, vine finalul, care este filmat de Marian Stanciu într-un limbaj antologic, fiindcă cele patru persoanje, ca patru pârâiașe, se întâlnesc, ca într-o cascadă, față în față, pe scările clubului unde se întâlneau de obicei,  și ce se petece? Credeți cumva că apare vreo avalnșă de iertări, regrete, fugă de la locul întâlnirii? Nimic. Dimpotrivă, se declanșează o bătaie în toată regula. O adevărată explozie crazy. Personajele se încaieră pur și simplu cu o furie oarbă și se lovesc cu toată energia unei uri adunate de ani de zile. Așteptarea se revarsă într-un potop de furie soră cu moartea. Mihai, surprins în costum de spadasin, cu o sabie în mână, pe când făcea exerciții la ora de scrimă, ajuns un neverosimil strungar scrimer, este lovit de Ghiță cu capul de ciment, cu o ură nemărginită, că așa-i prietenia adevărată vrând să-i zdrobească țeasta. Și i-o zdrobea, dacă nu săreau fetele să-l apere și să-l lovească pe el cu aceeași bestialitate. Și loviturile date de Ghiță lui Mihai sunt atât de puternice încât pesonajul, când ajunge la un etaj al clădirii, se prăbușește. El vede numai stele verzi. Dar aceste stele nu sunt verzi, ci roșii. Sucombă, moare? El este înecat în aceste mii de stele roșii, iar aparatul se retrage și ne dezvăluie un hol nesfârșit, plin cu stele roșii. Așa arată un tunel al morții.

Și tot acest spectacol tragic-comic este însoțit în banda sonoră de oratoriul Creațiunea lui Haydn. Aici este greșeala lui Dan Pița, fiindcă filmul nu are nimic sacru. Nici o atingere cu Dumnezeu și cu creația omului. El ar fi trebuit să pună o arie de operă, care ar fi dat dimensiunea clovnească, reală, a bufonadei, care este una de circ. Nu Creațiunea trebuie parodiată, ci efectele ei. Așa cum a făcut Hertzog în Fitzcaraldo. Dar Pița nu e Hertzog. E român. Mă așteptam să-i văd pe strungari cum ies din apă și mărșăluiesc, cântând la instrumentele la care au exersat. La concurență cu Fanfara 11 prăjini. Dar muzicienii au rămas acolo, numai în secvența crazy. Acolo e șablonul. A ieșit din el numai flautistul scrimer, care într-un fel sui-generis s-a sinucis.

În socialism, un regizor ca Dan Pița se chinuia, fiindcă era constrâns de schematismul unor povești realiste. Realismul socialist îl împingea să accepte și subiecte de compromis. Dar după revoluție și-a împlinit căutările, toate filme care au urmat au fost crazy, precum Hotel de lux (1992), Pepe și Fifi (1994), Femeia visurilor (2005).

În ele, nu mai există doar secvența crazy, ciudată, fiindcă totul este ciudat. Starea crazy ajunge la dimnesiuni parabolice. Le-am analizat la timpul lor, găsindu-le multe neîmpliniri. Până și Kira Kiralina (2011), un vis vechi, nu mi-a cucerit inima. L-a tratat minimalist. Nu le-am revăzut, să fac o analiză a condiției crazy a lor. Dar nu e timpul pierdut. Am abia 80 de ani.

Aici nu am să spun decât că un actor ca Ștefan Iordache a fost salvat de șablonism, prin roluri de șef, șef de parttid în Omul zilei (1997), șef de clan mafiot în filmul din trilogia estern cu ardeleni. A făcut-o stea inconfundabilă pe Carmen Galin, o actriță a purității cum rar există. Mă așteptam ca libertatea să-l descătușeze pe Dan Pița, să ne uimească cu mari ecranizări, să-i concureze pe regizorii importanți ai lumii, ca Joe Wright, cu care se cam aseamănă, dar revelația nu a mai sosit. De ani de zile nu mai face nici un film. Se pare că cenzura îl stimula, îl povoca să facă ceea ce nu se poate. Dar când barajul ideologic a dispărut, a apărut cel economic, care a dus de râpă toată cinematografia națională.

Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte)

• Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea îni Jurnalul Bucureștiului
• Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
• Grid Modorcea filmografie
• Grid Modorcea IMDB

Articol asociat

Romanul „Viking” cel de-al 128-lea volum al cineastului și scriitorului (utopist) român Grid Modorcea. Festivalul Național de Teatru (FNT – Ediția 34). Omagiu lui Alexa Visarion

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

Dramaturgul brașovean modern, trilingv Elise Wilk – „o voce esențială în peisajul teatral românesc și internațional” cu Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și științifică franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu-Cristian Dinică)

Agresorii sexuali nemonitorizați – O amenințare pentru comunitate. Contribuția OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite) într-o serie de dosare criminale sexuale în spațiul francofon european (Corespondenţă de la Lordul Sir Prof. dr. Av. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al OADO, partener al Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și de cercetare în științe socio – judiciare franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). „Fără 6 mile” (cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu) difuzat de TVR (partenerul al Jurnalul Bucureștiului)

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) – 2024 pentru doctori în științe (matematice)

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului