„Parteneriatul strategic” – mijlocul prin care se realizează „colonialismul modern” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sarsă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof, ziarist și scriitor)

La o dezbatere publică, în preajma alegerilor, unul dintre participanți l-a întrebat, pe neaşteptate, pe candidatul la președinție, care ținea discursul: știţi cum se capturează o turmă de porci sălbatici? Candidatul, surprins de o asemenea întrebare, a crezut că este o glumă şi se aştepta la o explicație amuzantă din partea cetățeanului respectiv. Cetățeanul i-a răspuns că nu e de glumă şi i-a dat următoarea explicație: O turmă de porci sălbatici se capturează, cel mai ușor și cu maximă eficiență, prin următorul „parteneriat strategic!” Mai întâi se caută un loc în pădure unde vin cel mai frecvent porcii sălbatici, iar acolo: (1) se face planul unui gard (țarc) în care se vor prinde porcii, (2) iar după aceea, în interiorul „locului de binefacere pentru porci” se pune zilnic porumb pe pământ, câte puţin pentru a le crea „reflexul condiționat” să vină zilnic la „mâncare fără muncă”. Porcii sălbatici vin, ca de obicei, în fiecare zi și mănâncă porumbul „gratis, din locul de binefacere” şi, după ce se obişnuiesc să vină zilnic, se construieşte întâi o latură de a gardului respectiv. După ce se obişnuiesc și cu această parte a gardului și porcii se întorc mereu să mănânce porumbul, se construieşte o altă parte a gardului…

„Pas cu pas” porcii se obişnuiesc cu acest „parteneriat strategic” mâncând porumb până când se instalează cele patru laturi ale gardului, din care s-a lăsat loc pentru o intrare, o viitoare poartă. Porcii se obişnuiesc și cu intrarea la porumbul „primit gratis”, prin care intră singuri. În cele din urmă „partenerul strategic” instalează poarta, după care tot grupul este capturat, porcii pierzându-și libertatea. După ce s-a montat poarta, aleargă în interiorul gardului, dar în mod zadarnic pentru că ei sunt deja la închisoare. După scurt timp, foamea îi face să mănânce iarăși din porumbul primit gratuit. Se adaptează atât de mult și la această situație încât, după un timp ei uită cum este să-și mai procure singuri hrana, obișnuindu-se cu sclavia ca un mod de viață normal.

Porcii ajung chiar să fie recunoscători răpitorului lor care, până la urmă, tot „pas cu pas”, ajung să ia în stăpânire întreaga pădure. Se ajunge astfel ca, generaţie după generație, de porci să meargă „fericiţi” la abator. Nici măcar nu mai realizează că „partenerul strategic care îi hrăneşte” este acelaşi cu cel care i-a adus în starea de sclavie și cu cel care îi și duce la abator. Cetățeanul i-a spus candidatului (rămas cam mut la cele ce auzise), că este exact ceea ce a văzut că se întâmplă în toate parteneriatele strategice, fie dintre țări, fie dintre un guvern și cetățenii săi. Fiecare nou „guvern salvator”, pentru a atinge supunere sistematică, „dă boabe poporului”:  prin a-i da legi de „protecţie a sărăciei din lenevie”, prin organizarea de petreceri, târguri, festivaluri, prin oferirea de „pâine şi jocuri”.

• „Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou.” (Pitagora).
• „Pâine şi jocuri”. Din latină: „Panem et circenses”. În perioada imperiului, romanii decăzuseră într-atât încât se mulţumeau să li se dea gratuit hrana zilnică şi jocuri de circ, iar în rest nu mai făceau nimic şi nu participau la treburile politice ale statului; aceştia nu mai erau interesaţi decât a se hrăni şi distra. Expresia se utilizează la adresa acelor cârmuitori care oferă poporului mâncare şi jocuri pentru a-i deturna de la problemele acute ale societăţii. (Iuvenal, Satirae, X, 81). Printr-un asemenea „parteneriat strategic” se ajunge, în mod sigur, la un un sistem de guvernământ al „inaptocraţiei”, al „cleptocraţíei” și la „o țară a lucrului bine făcut”.
• „Inaptocraţia: Un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri sau să se realizeze, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (Jean d’Ormesson. Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).

Dar cei mai incapabili de a produce, împreună cu cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, în schimbul bunurilor și al serviciilor primite gratuit (din banii obținuți de Guvern prin confiscarea, pe calea impozitelor, a avuţiei şi a muncii unui număr de producători aflați în scădere continuă), votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători; acești votanți  nu sunt victimă ale inaptocraţiei, sunt complici ai acesteia.

„Cleptocraţía este constituită din acele instituţii ale statului ai cărui membri caută să obţină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora funcţionează”. (N. Grigorie Lăcriţa). „O țară a lucrului bine făcut” este o țară în care bogaţii te învaţă cum să faci foamea, trădătorii cum să-ţi iubeşti ţara şi hoţii cum să fii cinstit! Concluzia trebuie să o tragă fiecare, din cei care mai au capacitatea să discearnă corect și care nu au aderat la „Parteneriatul strategic!” Cu o stăpânirea străină și cu o servilă clasă conducătoare, pe calea unui „parteneriat strategic” dintre acestea se ajunge ca:

• o țară să nu mai aibă nimic al său
• cetățenii să nu mai știe nici chiar cum a fost acea țară pe timpul strămoșilor lor 
• „elitele conducătoare” ale acestei țări să vorbească chiar laudativ despre calităţile străinilor care au acaparat-o.

Şi asta e destul pentru oamenii adevărați ca să înceapă să plângă; dacă mai pot şi dacă nu s-au resemnat că trăiesc într-o țară care nu mai este a lor. „Parteneriatul strategic!” este propaganda învingătorilor impusă ca mod de viață celor învinşi, aduși în starea de slugi, de proști și de servitori umili! „Astăzi nu se mai spune slugă, prost, servitor umil! Se spune „partener strategic!”” „Parteneriatul strategic!” este politica prin care se realizează „colonialismul modern!”, iar „Propaganda învingătorilor devine istoria celor învinşi.”  (Rodney William Whitaker/Trevanian). Trist, foarte trist, dar adevărat!

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului)

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului. Cărți publicate de către profesorul Nicolae Grigorie-Lăcriță

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Lucrare (carte) de mare anvergură consacrată marilor și tradiționalelor concursuri de admitere (la matematici și științe fizice) în școlile superioare franceze de înalte studii inginerești (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha, 2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

Dramaturgul brașovean modern, trilingv Elise Wilk – „o voce esențială în peisajul teatral românesc și internațional” cu Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și științifică franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu-Cristian Dinică)

Agresorii sexuali nemonitorizați – O amenințare pentru comunitate. Contribuția OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite) într-o serie de dosare criminale sexuale în spațiul francofon european (Corespondenţă de la Lordul Sir Prof. dr. Av. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al OADO, partener al Jurnalul Bucureștiului, publicație cultural – educațională și de cercetare în științe socio – judiciare franco – română, agreată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). „Fără 6 mile” (cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu) difuzat de TVR (partenerul al Jurnalul Bucureștiului)

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) – 2024 pentru doctori în științe (matematice)

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului