Acasă Educație & Învățământ Pași prin istorie, călător prin timp–Discul din Phaistos (Corespondență de la Dr....

Pași prin istorie, călător prin timp–Discul din Phaistos (Corespondență de la Dr. Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, poet, prozator și eseist, Grecia – Atena)

Discul din Phaistos (Phaistos Disk, Phaestos Disc, disc din argilă, lat cât o farfurie, cca sau 17 cm, fost descoperit la Phaistos de arheologul italian Luigi Pernier) … ce mister mai este și ăsta, un secret care durează 113 ani, până în momentul acesta când scriu! Discul a fost descoperit pe 3 iunie 1908 de arheologul italian Luigi Pernier (23 noiembrie 1874-18 august 1937) care, explorând ruinele primului Palat Minoic din Phaistos din Creta, al regelui Minoas (din mitologie fiu al lui Zeus și-al Europei) l-a găsit aproape intact, de culoare aurie, între oase arse, pământ și cenușă, într-una din camerele subterane ale Palatului și-anume în celula principală. Restul celulelor, accesibile doar de sus, erau bine acoperite cu un strat de tencuială subțire.

Conținutul lor era sărac în bunuri de valoare, dar bogat în cenușă amestecată cu oase arse de vite. În partea de nord a celulei principale, în același strat negru, în apropierea discului și la aproximativ 20 cm deasupra podelei, în afara acestuia cu scrierea-i heroglifică s-au mai găsit: toporul sacru de bronz, cu dublu tăiș de la Arkalochori din nou cu scriere hieroglifică, zeci de farfurii, cupe, pietre-peceți etc., cu scriere A liniară și sute de tăblițe de lut cu scriere B liniară, precum și o placă cu text imprimat în liniar A-scrierea minoică de silabe, adică perioada cuprinsă între 1800 și 1450 î.Hr., care nu a fost încă decriptată. Se pare că zona s-a prăbușit ca urmare a unui cutremur, posibil legat de erupția vulcanului Santorini care a lovit părți mari ale regiunii mediteraneene la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr.

Phaistos a fost unul dintre cele mai importante orașe ale civilizației minoice și cel mai bogat și mai puternic oraș din sudul Cretei, locuit din perioada neolitică până la construirea palatelor minoice în secolul al XV-lea î.Hr. Potrivit mitologiei, Phaistos era sediul regelui Radamanthi, fratele regelui Minoas. Deasemeni, este considerat locul de naștere al unuia dintre cei șapte înțelepți ai antichității, Epimenide. S-au găsit și-un un inel de aur în 1926 la Knossos (inelul Peșterii Negre), ce conține un text în Liniar A’ și alte obiecte în diverse alte părți ale Cretei, cum ar fi toporul Arkalochori, care are duble tăișuri cu 15 simboluri gravate, similare, considerate Script liniar A, un script din Grecia antică ce nu a fost descifrat încă. Această descoperire a discului este considerată unul dintre cele mai faimoase mistere ale antichității. Datarea sa nu poate fi determinată cu exactitate, dar se crede că aparține perioadei Minoice Mijlocii IIB (secolul al XVII-lea î.Hr.) și este expus la Muzeul Arheologic din Heraklion. Așadar, în Phaistos a avut prima formă de tipografie din istoria omenirii. Această descoperire a stârnit mare interes la nivel mondial.       

          

Scopul construcției sale, semnificația a ceea ce este scris pe ea sunt întrebări care au preocupat și preocupă foarte mulți cercetători, ce caută încă răspunsurile enigmei de mai bine de 113 ani. Știm că religia minoică avea reprezentări bogate și, așa cum reiese din descoperirile arheologice, Creta are un curs cultural de 7-8 mii de ani și (cu inscripțiile) o istorie „scrisă” de aproximativ 4000 de ani. Deci, este o provocare pentru cercetare, deoarece începuturile limbii minoice datează din epoca neolitică. Ca aspect, obiectul are un diametru de aproximativ 16 cm și o grosime cam 1-2 cm. Este fabricat din lut ars și este considerat ca fiind cel mai vechi exemplar tipografic. Simbolurile au fost imprimate pe ambele părți la rând, urmând un aranjament în spirală, începând din centru după cum susțin printre actualii cercetători și terminând la periferie. Au fost ștanțate când lutul era proaspăt și astfel discul este considerat ca fiind cel mai vechi text tipografic cunoscut. Până în prezent, au fost propuse diferite descifrări ale textului, dar niciunul nu a fost pe deplin convingător. Există un total de 242 de simboluri, 123 pe prima parte și 119 pe a doua, aranjate în spirală. Simbolurile sunt împărțite în grupuri de linii mici, îndreptate spre centrul discului și care multe reprezintă semne ușor de recunoscut, cum ar fi figuri umane, pești, păsări, insecte, plante, vulturi, pisici, săgeți, căști, capete, cătușe și multe altele. Cele 45 de simboluri au fost numerotate de Sir Arthur John Evans de la 01 la 45, iar această numerotare a devenit referința convențională utilizată de majoritatea cercetătorilor.

Cel mai comun simbol este un cap de om ce apare de 19 ori, o cască în formă de clopot apare de 18 ori, un scut de 17 ori, o copită de animal, eventual un bou, de 15 ori, un colț de tâmplar care arată ca un bumerang de 12 ori, o pisică de 11 ori, etc. Aceste 45 de puncte de scriere diferite au fost tipărite prin ștanțe pe lutul maleabil și apoi discul a fost copt pe foc. Unele simboluri sunt gravate cu un obiect ascuțit și sunt asociate cu primul sau ultimul simbol al unui „cuvânt”, în funcție de direcția de citire selectată. Importanța lor este o chestiune de dezbatere. O ipoteză, susținută de Arthur John Evans este că acestea au fost folosite pentru a subdivide textul în paragrafe, dar au fost sugerate concepte alternative de alți cercetători. Evans a publicat o afirmație că discul a fost scris și ar trebui citit, din centru către exterior, afirmație ce-ntr-adevăr s-a dovedit mai tarziu că așa ar fi fost conceput să se citească. Centrele spiralelor nu se află exact în centrul discului și unele dintre simbolurile din apropierea centrului sunt mai îngrămădite, de parcă spațiul ar fi fost limitat. O pereche de simboluri este plasată de sus în jos, deci este dificil de determinat în ce ordine ar trebui să fie descrise. Cu excepția secțiunii înguste, atunci când există exagerări, simbolul interior se suprapune peste simbolul exterior. Cercetătorii ajung la concluzii complet diferite despre scopul, conținutul și creatorii acestuia. Este probabil un script silabic cretan, al cărui text (limbaj), în ciuda nenumăratelor încercări de descifrare făcute,  rămâne încă de cercetat, nefiind tradu tradus complet. Discul din Phaistos rămâne deci o enigmă pentru arheologi și, prin urmare, un simbol al cercetărilor științifice. FORTH (Institutul de Tehnologie și Cercetare) l-a ales ca emblemă, investigarea și descoperirea misterului fiind o provocare ce exprimă propriile sale viziuni și aspirații. Dar, ia să luăm totul de la început și să examinăm pas cu pas cele ce s-au încercat a se cunoaște!

Arheologul italian Luigi Pernier și Arthur John Evans, care au descoperit Palatul Knossos în 1900, au încercat să descifreze simbolurile discului vechi de 3.700 de ani, dar toate încercările de interpretare au eșuat. Încă din prima lună a săpăturilor, sir Arthur Evans a descoperit trei tipuri de scriere: „hieroglifele cretane”, liniarul minoic A’ și liniarul micenian B’, introducându-le în cultura Minoică și Miceniană. Aceste trei forme de scripturi erau silabice, folosite în scopuri administrative și religioase. Scriptul liniar A, e un script care nu are legătură cu niciuna dintre limbile cunoscute, în timp ce unii experți îl consideră un script silabic asociat cu limba hitiților, indo-europeană, limba lui Homer, dar și semitică.

Un articol din revista WMMagazin scria că a existat o traducere oarecum convingătoare a discului de către Petr Kovar, care susține că limba este proto-slavă. Cu toate acestea, comunitatea științifică nu a fost de acord. S-au făcut multe încercări de interpretare și presupuneri în ceea ce privește utilizarea discului, printre care se spunea că este un joc de masă, un text cu rugăciuni, cu observații astronomice, o poveste aventuroasă, un calendar solar sau un ritual de inițiere. În 1911 George Hemble a susținut că simbolurile ascund limbajul ionic și că textul era ierarhic descriind probabil un sacrificiu. În același an, Florence Stowell, savantul englez al epopeelor homerice a spus că scrierea ar fi în greaca homerică, adică în jurul secolului al VIII-lea î.Hr. În 1914, Albert Kouni a presupus că ar putea fi un tip de hieroglife egiptene iar în 1931 F. Gordon a interpretat scrierea ca fiind bască. Au existat și numeroase alte încercări, cercetătorii nefiind de acord că textul ar trebui citit de la centru la periferie sau invers și nici nu au decis îmcă dacă urmează o lectură în sensul acelor de ceasornic sau în sens invers. Din păcate, orice eforturi de interpretare viitoare nu vor da roade, deoarece experții consideră că nu există suficient text pentru a face analiza, studiul și comparațiile necesare. Singura speranță este să găsim mai multe mostre. S-a realizat un tabel care prezintă o posibilă interpretare a unor simboluri de pe disc.

Descifrarea linearului B de către Michael Ventris (care a servit drept criptograf al armatei britanice în război) și de filologul clasic John Chadwick în 1952 a extins istoria limbii grecești cu aproximativ 7 secole. Mulțumită acestuia, descifrând linia B, sistemul de scriere din epoca miceniană, s-a putut merge înapoi în Creta minoică citindu-se astfel inscripțiile minoice și făcând posibilă abordarea și înțelegerea liniarului A’, lucru care nu a fost făcut până atunci. În toți acești ani de la descoperirea sa, s-au discutat și cercetat multe posibilități. De fapt, odată chiar s-a pus întrebarea de Jerome Eisenberg dacă obiectul este autentic sau fals. „Acuzația infamă” a fost făcută într-un articol de Jerome Eisenberg, editor al colecției Minerva de colecționari de artă antică. Domnul în cauză este el însuși traficant de artă și… provoacă iritabilitate în cercurile arheologice grecești, deoarece ar fi implicat în furtul unor exponate de la Muzeul Corint în 1990.

FBI-ul a găsit 250 dintre obiectele furate într-un depozit de pescuit din Florida, precum și trei amfore în mâinile domnului Eisenberg care încerca să le vândă! Poate fi irelevant, dar soarta a trei busturi de marmură, Eros, Serapidos și Iulius Caesar, este încă necunoscută! Scenariul propus de Jerome Eisenberg, ca o posibilitate, este un atac post-mortem asupra arheologului care a găsit discul, italianul Luigi Pernier. Eisenberg speculează că Pernier însuși ar fi creat discul din gelozie către Arthur John Evans și că inscripția în spirală ar fi fost inspirată de discul etrusc similar al lui Magliano. Un sigiliu însă găsit în 1955 prezintă o identitate cu simbolul 21, „pieptenele” a Discului din Phaistos, fapt considerat o dovadă că Discul din Phaistos este un adevărat artefact minoic. În lucrarea sa despre decriptare, Benjamin Schwartz se referă la Discul din Phaistos drept „prima presă mobilă”. Nirvana epigrafistelor nedovedite a fost tulburată în 1975 de invazia Matematicii și Informaticii în cercetarea lingvistică. În acel an, Jean Faucounau, a susținut că a rezolvat enigma prin comparație statistică și că textul discului era doar proto-ionian, o limbă vorbită de descendenții pelasgilor din Marea Egee. El a scris două cărți susținând că protoionicii nu erau doar pelasgii și minoicii, ci și troienii, louvienii, carienii, filistenii și chiar tracii trans-dunăreni. De fapt, ca începutul textului, el a descifrat cuvintele: „Arion, fiul lui Argos, este incomparabil” și „Împărțiți prada luptei”. Bulgarul Vladimir Georgiev, în 1976, a interpretat scriptura drept hitită, ca fiind despre un război civil între troieni.

Apoi, în 1992 Kiel Artun a spus că ar fi scrierea silabică a unui limbaj semitic. Același lucru a fost spus mai târziu și de alți doi cercetători, Cyrus Herzl Gordon și Jean Best. În 1998 însă, Minas Tsikritsis, Prof. de Informatică la Heraclion din Creta, a anunțat că propriile cercetări pe computer l-au condus la concluzia că liniarul A era scrierea unui dialect eolian, precum cel vorbit de louvieni, vis-a-vis de insula Lesvos. El formase un program de computer cu toate simbolurile liniar A și codificase scrierea cu un sistem similar cu cel folosit pentru „Tezaurul limbii grecești”. A reușit să compare cele două scripturi între ele și să le găsească corespondențele fonetice. Astfel, cuvintele au început să aibă sens, dar nu toate au fost interpretate. Cu toate acestea, s-au găsit cuvinte precum pa-i-to, su-ki-ri-ta și a-karu ce-ar corespunde toponimelor cretane, precum Phaistos, Syvrita și Arkalos. Deci, concluzia ar fi că este o carte funciară antică? Toponime? Dar dacă Discul din Phaistos  conține nume de locuri, este … un cadastru străvechi? Suspiciunea s-a accentuat în 2004, când o echipă de cercetători sub Akhtenberg a interpretat textul discului ca fiind titlul de proprietate al insulei, scris în Lujiana. Potrivit lor, textul începe cu propoziția: „„În Messara este Phaistos. „(Ea aparține) lui Nestor, marele om al aheilor””. Adică, Discul din Phaistos poate fi harta legală a ocupării Cretei de către micenieni! Deci se pune întrebarea: este text sau hartă? După textul publicat recent în jurnal, Prof. Minas Tsikritsis explică modul cum a ajuns la concluzia că Discul din Phaistos este „prima hartă”.

În cartea sa „Discul lui Phaistos”, p.116- el numește un simbol „răzătoare”, ca impresie ce o dau punctele care apar pe suprafața sa. Observarea acestui simbol, duce gândul la reprezentările hărților vechi ce apar în publicația „Insula Cretei de Chr. Zacharakis (Micul Nautilus-Heraklion, 2004, pp.62-63)unde, într-adevăr acest simbol descrie Creta: pe o suprafață doar un centimetru, au hartografiat Creta, marcând cu puncte marile sale centre religioase. Coexistența simbolului navei minoice și a insulei Creta este o posibilă cheie în decriptarea discului. Cumva asta va deveni acum punctul de plecare pentru descifrarea finală a acestui puzzle maxim ? Ia să vedem ! O cercetare de 10 ani a profesorului german Hermann Zebisch, făcând o analiză comparativă a liniarului A cu limba vechilor colchieni, a concluzionat că textul este colchian și că a fost adus în Creta de către preoții lor care erau asociați cu Kaveri din Limnos și Samothrace, că limba a fost vorbită și de soția  lui Minoas, Pasiphae din Colchis și desigur și de regele Aetius din Colchis și fiica sa Medea, dar și de vrăjitoarea Circe din Odiseea, Colchis a fost un vechi regat, apoi o regiune georgiană din care s-au întors argonauții după mitul lui Iason, aceștia fiind în mitologia greacă cei 50 de eroi care, cu 50 de ani înainte de războiul troian au alcătuit echipajul corabiei Argos, printre ei numărându-se: Heracle, Orfeu, Tezeu, Castor, Peleus, Polux, Telamon etc. ce l-au însoțit pe Iason în expediție. Firește că au fost și sunt foarte mulți cercetători greci care s-au ocupat cu descriptarea discului, mai recenți fiind: d-na Efi Polygiannaki, care a scris cartea Discul lui Phaistos  vorbește limba greacă”, publicată în1996 și dl G. Polymeros, lingvist, care  a scris cartea „Discul din Phaistos și-a rupt tăcerea”.

Între primii doi există o diferență, că d-na Polygiannaki descifrează textul de la exterior spre centru, în timp ce dl. G.Polymeros, invers, de la centru spre exterior. Din cartea d-nei Polygiannaki, decriptarea și traducerea în greaca modernă încercănd la rându-mi să v-o traduc cât mai bine, ar suna cam așa: „Ascultă cum Arpia trece și în Hades( Adis) stă./Pe mine m-ai salvat, norii tăi pătrunzându-mă!/Dă-ne nouă!/timpul puterii (sau locul) în Dodela/(care) destule săgeți a înfipt Zeus!/i-am ars pe navigatorii din Fenicia/i-am tăiat de har…/când am navigat în Etiopia/Cu poftă lacomă din Caria,/…/…/și am trimis sacrificiile/salvatoareo/ … pentru a onora vindecarea, aud asta aici/ … /Rhea”. Decriptarea și traducerea dlui Polymeros, în greaca modernă e următoarea: „Preoteasă atotputernică/strigă tare ca să mă fac bine/ sacre veșminte am adus aici pentru tine/Multrespectato, sacrificii prețioase, pentru palate/am adus aici sus pentru tine/și Pythia mi-a spus să vin la tine/și după ce fac mare „ilasmi” (?)/ să sacrific zece capre in vale /și voi pleca pe jos după ce voi sta pe picioarele mele/îți las ție boala/și eu îți voi da încă pe-atâtea. Și fie-mi curajoasă Geea, vindecătoare a bolii mele”. Traducerea este cât  se poate de perfectă, explică toate cele cinci fraze care au fost lăsate neinterpretate în prima lectură și are un sens minunat. Comparația convinge că decriptarea din urmă este mult mai bună, mai precisă și vorbește în greacă despre epoca prehomerică. Dar este necesară recunoașterea oficială. Istoria așteaptă!

Aproape de revelația descifrării Discului din Phaistos  sunt însă și alți doi cercetători englezi care susțin că au citit deja 90% din text, ca fiind o inscripție religioasă: Finalizarea va urma astfel încât să putem trece la înțelegerea generală a discului, a spus cercetătorul englez, coordonatorul programului Erasmus din Creta, ambasadorul Uniunii Europene, lingvistul Dr. Gareth Owens menționând că el însuși conduce cercetările de mulți ani și colaborează cu Dr. John Coleman, profesor de fonetică la Școala de lingvistică de la Universitatea din Oxford. Cercetătorul englez Dr. Gareth Owens a menționat într-un articol că scrierea și înregistrarea istoriei în zona europeană apare pentru prima dată în Creta minoică, discul găsindu-se (să nu uităm!) într-una din camerele Palatului Knossos. Lingvistul cercetător Dr. Gareth Owens, specializat în scrierea minoică, a venit în Creta ca student rămânând mai bine de 30 de ani și s-a dedicat descifrării secretelor unuia dintre cele mai vechi scrieri minoice. Prin cercetare, este prezentată munca lor de mai bine de 10 ani în descifrarea enigmei Cretei minoice. Acest disc, zice dumnealui, este o autentică inscripție religioasă minoică având cuvinte similare cu inscripțiile din sanctuarele minoice, cum ar fi de pe muntele Yukhta din Ano Archanes, în peștera Arkalochori, locuri unde s-au găsit jurămintele corespunzătoare. Lectura, așa cum spune dl. Owens, „se face cu vocale și începe cu BD liniară. Cuvintele minoice sunt aproape aceleași cu cele de pe cealaltă parte a discului din Phaistos. Deci, pentru noi, este o inscripție religioasă minoică și în acest context vom lucra în viitor pentru înțelegerea deplină a enigmei “. În discursul său, intitulat „Vocea Discului din Phaistos”, susținut la un eveniment al Centrului Național de Documentare (BCE), celebrul lingvist a spus că în disc „sunt 61 de cuvinte pe ambele părți și 18 versete ca un sonet cu rimă. Pe prima parte a discului Phaistos se vorbește despre o zeitate însărcinată care strălucește, în timp ce pe-a doua parte există o propoziție cu versuri în manieră poetică, dedicate zeității. Ultimele însă versete sunt încă necunoscute. Șase cuvinte vorbesc despre Lumină și șase cuvinte despre apusul Luminii. Trei cuvinte vorbesc despre zeitatea însărcinată și alte 10 despre aceeași zeitate luminoasă cu diferite adjective”, uneori numită Pasifae (mama lui Minoas) sau Astarte-Aphaia (zeitatea Nașterii) pe care ciprioții au numit-o ulterior Afrodita. Deci se conclude că Discului din Phaistos este dedicat unei zeități însărcinate: zeitatea Astarte/Aphaia și Diktynna/Afrodita, în Paphos, Phaistos, punctul de referință fiind „Augerinos” (Luceafărul sau Venus), cea mai strălucitoare stea, steaua de dimineață și de seară.

În termeni creștini am vorbi despre „teofanie” și „lumină nevăzută”, Phaistos în sine fiind considerat pe-atunci ca „Orașul luminii”. Discul lui Phaistos este un imn religios dedicat lui Astarte spune Gareth Owens, o zeitate feniciană pe care grecii o identificau cu Afrodita, zeița fertilității, a iubirii și a harului feminin. În „Enigma Cretei minoice”, acesta a spus: „Nu există nicio îndoială că vorbim despre un text religios” salvat în întregime, cuvinte asemănătoare găsindu-se și în jurămintele minoice, atunci precum și azi, oamenii se roagă când au dificultăți de sănătate sau probleme personale. Omul nu se schimbă în cele din urmă. „Astarte are un caracter simbolic ”, are legătură cu mama, care este centrul Universului, pentru că fără ea nu existăm, mama fiind o creație, având de-a face cu Lumina, chiar și cuvântul Phaistos având aceeași legătură. La sfârșit, în sala plină a Fundației Naționale de Cercetare, a avut loc evenimentul numit „The Voice of Phaistos Disk”, cu ascultarea „Vocii” Discului lui Phaistos de către muzicianul Despina Chiotidou. Convingerile doctorului Owens au trezit un mare interes pentru publicul larg, dar au existat și unii care nu au fost de acord. Cu toate astea, am putea spune în concluzie că Discul lui Phaistos este o operă de mare valoare, o mărturie istorică senzațională, unică în felul său, că scriptul are un conținut logic, nu este vreo profeție antică sau un mesaj criptat al extratereștrilor ci, este o inscripție silabică religioasă minoică, cu caracter poetic, ceva ce-ar asemăna unei mantinade specific cretane sau a unui sonet shakespearian, citită cu o continuitate epigrafică, legată de texte ce se referă la locuri sfinte și jurăminte, adică cu dorințe și rugăciuni pentru sănătate.

Nu se poate spune că a fost „tradus” sau interpretat literar, ci că s-a ajuns foarte aproape de sens, afirmă G. Owen in 8 febr. 2018 într-un interviu și, dat fiind poziția ridicată a femeilor în societatea minoică, acesta consideră că n-ar fi exclus ca „poetul” să fie chiar femeie. Această însă „lectură fonologică” a discului nu înseamnă că înțelegem pe deplin aceste „hieroglife cretane” deoarece această traducere sună fără „consistență și structură lingvistică”, spun alți cercetători. Eforturile lui G. Owens s-au bazat mai ales pe „principiul acrofonic”, ce prezintă însă diverse probleme tehnice și ține seama, de exemplu, de primul sunet al unui cuvânt care se referă la un obiect.

Există însă o serie de observații ce se pot face și-anume: un simbol hieroglific poate denota multe semnificații diferite; obiectul descris ar putea avea multe sinonime în limba locală; fiecare cuvânt sinonim ar fi putut suferi o evoluție lingvistică, în urma căreia sunetul original s-ar fi putut schimba… deci, există slăbiciuni practice evidente. Lingviști specialiști, arheologi, nu acceptă niciuna dintre descifrările propuse, fără totuși să propună altceva. Astfel, Discul lui Phaistos a rămas un mister nerezolvat până în momentul în care se pare că numismatul macedonean Asterios Tsintsifos ar fi găsit o soluționare, declarând recent, în ian.2019 că „textul” Discului lui Phaistos încetează să fie cea mai dezbătută enigmă științifică pentru că s-a găsit, zice dumnealui, rezolvarea misterului! Este în colaborare cu Prof. Athanasios Bidas, care deține interpretarea „textului”, acesta din urmă concentrându-se pe transcrierea lui într-o formă mai simplă, astfel încât, în viitorul apropiat să prezinte descifrarea la cea mai înaltă instituție spirituală a țării, găsindu-ne, spune dumnealui, în curând în fața unei revelatii uriașe ce va uimi întreaga lume arheologică și nu numai. Ce ziceți? Vom aștepta cu toții, cred, cu mare nerăbdare noutatea! Merită…că aceste descoperiri nu aparțin numai istoriei poporului grec ci, este avutul întregii omeniri!

Alte articole ale autoarei Anna-Nora Rotaru în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.