Acasă Opinii Pentru o mass-media în slujba naţiunii, în general și în condiții de...

Pentru o mass-media în slujba naţiunii, în general și în condiții de coronavirus, în special (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița)

Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința.”. (Rebreanu, în Răscoala).

Pe zi ce trece mass-media are un rol tot mai important în întreaga societate, în special în transmiterea de informații corecte pe linie de educație, formare profesională, învățământ (în special pe timp de pandemie, când școala se face, uneori perioade mai mari, numai on-line), influențarea conduitei opiniei publice, divertisment ș.a.

O ştire corectă, auzită în mass-media, ne poate schimba programul și ne poate ajuta să luăm decizii corecte și rapide, pentru ziua respectivă, pentru mai multe zile și chiar pe termen mediu și/sau lung.

Exemple.

Dacă, dimineaţa înainte de a pleca de acasă, la ştirile meteo se spune că plouă, atunci (automat) îmi iau umbrela (fără să mă mai uit cum este vremea afară). Dacă mass-media anunţă că preţul imobilelor se va prăbuşi, nu mă mai grăbesc să cumpăr un imobil (clădire sau teren). Dacă ştirile anunţă creşterea dobânzilor la depozitele bancare, nu mă mai grăbesc să-mi retrag economiile (de la bancă) etc.

Informațiile din mass-media pot deveni esenţiale, în viața de zi cu zi, pentru orice persoană, dar numai dacă sunt corecte, veridice, numai dacă redau fidel realitatea și la momentul potrivit. Totuşi, nu trebuie uitată și una dintre cerinţele esenţiale pe care trebuie să o îndeplinească „o ştire mass-media de succes”, conform căreia „O ştire trebuie să fie asemenea unei fuste mini purtată de o femeie frumoasă. Destul de lungă pentru a acoperii subiectul, dar destul de scurtă ca să fie interesantă”. (Anonymous)

Foarte multe surse de informare (posturi de televiziune, de radio, ziare, reviste, site-uri etc.) și-au pierdut definitiv credibilitatea din partea unui foarte mare număr de cetăţeni în adoptarea unor decizii din cauza ştirilor eronate transmise de acestea. În condiţiile actuale, ale unui număr enorm de mare de surse de informare, când competiţia este acerbă între acestea, când cetăţeanul are de unde alege rapid și uşor, încrederea nu se pierde decât o singură dată.

Am citit, într-un ziar, o ştire care m-a trimis pe o pistă greşită, am renunţat pentru totdeauna să mai citesc acel ziar. Am citit, într-o revistă, un articol în care se spune totul despre nimic, am renunţat pentru totdeauna fie să mai citesc articole despre acel autor, fie la revista respectivă. După ce am căutat anumite informaţii pe un Website (pe o pagină de Internet) de două–trei ori și am rămas dezamăgit despre lipsa de veridicitate a informaţiilor postate pe acesta, am renunţat pentru totdeauna să-l mai deschid.

Spre exemplu, în condiţiile în care, milioane de cetăţeni și de firme, aşteptau „cu sufletul la gură” ordonanţa de urgenţă a Guvernului pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului, iar după publicarea acesteia (1) citeşti pe unele Site-uri informaţii despre prevederile acesteia, dar fără să precizeze care este această ordonanţă, (2) iar pe un Site se precizează că este vorba despre OUG nr. 30 din 18 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial  nr. 231 din 21 martie 2020 și se prezintă informaţii corecte și imparțiale, pe baza cărora poţi să iei decizii bune, (3) reţii numai acest Site spre documentare ca fiind demn de încredere.

În societatea informaţională, ştirile din mass-media trebuie să joace un rol tot mai mare în prezentarea unor informaţii (1) de interes public, (2) care să aibă ca scop realizarea binelui social, (3) să fie veridice și (4) pe baza cărora tot mai mulţi cetăţeni să aibă încredere și să fie convinşi că adoptă unele decizii corecte.

Gazetarului nu-i este permis să asiste spectator indiferent la zbuciumul de fiecare zi al vieţii sociale, să înregistreze pasiv variatele aspecte: el trebuie să trăiască cu intensitate, să participe impetuos la toate întâmplările din care se ţese pânza misterioasă a istoriei. Unicul lui judecător, fără drept de apel, este cititorul. Un scriitor se poate consola de insuccesul momentan, gândindu-se la sentinţa postumă a generaţiilor viitoare care revizuiesc toate judecăţile contemporanilor. Unui gazetar nu-i este îngăduită această iluzie”. (Pamfil Şeicaru, în Istoria presei). Da, așa cum a spus și Pamfil Şeicaru, unui scriitor și unui ziarist nu-i mai este permis orice.

Pe timp de pandemie și în condițiile societății informaționale, unui scriitor și unui ziarist nu-i mai este îngăduit orice, nici pe plan profesional și nici în ceea ce privește comportamentul său în societate. Nimic nu alungă mai repede onestul cetățean de breasla scriitorilor, a ziariștilor și a artiștilor decât comportamentul mizerabil al unora dintre membrii săi. Acesta este și motivul pentru care unele dintre elitele scriitorilor și ale ziariștilor evită să-și facă publică această calitate în relațiile cu oneștii cetățeni, în anumite împrejurări, în mijlocul unor colectivități, a unui anumit public etc.

Cum ar putea unele dintre elitele scriitorilor sau ale ziariștilor să-și facă publică această calitate în mijlocul unei colectivități, a unui public etc. scârbit de comportamentul unor scriitori sau al unor ziariști alcoolici, care nici pensia alimentară către copii nu și-o plătesc, bătăuși, inclusiv de femei, infractori, recidiviști, pușcăriași de drept comun, transformați în lupi moraliști, care murdăresc grav și nobila meserie de scriitor și de ziarist. O mass-media de utilitate publică nu se poate realiza în ziua de azi, și cu atât mai mult în viitor, cu asemenea indivizi grav compromiși în fața colectivității din care fac parte și (unii) chiar în fața întregii națiuni.

Actuala pandemie și inteligența artificială produc schimbări radicale în mersul vieții, când ceea ce va fi nu va mai semăna cu ceea ce a fost, inclusiv în lumea scriitorilor, a ziariștilor și a artiștilor. Schimbările vor fi radicale (1) atât în modul de viață și de activitate al acestor oameni, (2) cât și al organizațiilor profesionale ale lor, iar cine nu va înțelege cât mai repede acest lucru, nu va mai avea loc în viitor. În timp rezistă numai acele surse de informare și acei ziarişti care oferă ştiri conforme cu adevărul, care înfățișează realitatea.

Normal ar fi ca populaţia, atunci când aude o ştire, în special din mass-media plătită din banii săi (adică din „banii publici”), să nu se mai îndoiască de veridicitatea acesteia, să nu-și mai pună întrebarea dacă este adevărată sau nu, să nu se mai îndoiască de aceasta în stabilirea comportamentului, în luarea unor decizii (corecte și rapide de cele mai multe ori) în funcţie de aceasta.

Realitatea ne arată însă că ne îndepărtăm tot mai mult de ceea ce ne dorim să fie „normal în mass-media. Foarte multe ştiri prezentate la televiziune, la radio, pe Internet, în presa scrisă sunt fie nereale, fie lipsite de elementele esenţiale, strict necesare, pe baza cărora să poţi să îţi organizezi ziua respectivă de muncă, să iei unele decizii pe termen mediu și/sau lung. Câteva exemple sunt edificatoare în acest sens.

Începând cu luni 16 martie 2020 a fost instituită „Starea de urgenţă” şi pe teritoriul României, pe o perioadă de 30 de zile, din cauza coronavirusului care a cuprins grav întreaga lume. Era de aşteptat ca, fie și numai pe această perioadă, întreaga mass-media să-și schimbe comportamentul și să ofere numai și numai ştiri reale, pe baza cărora cetăţenii să poată să îţi organizeze viaţa.

În perioada 1-20 martie au fost prezentate, în toată mass-media, deci inclusiv în cea plătită din „banii publici”, ştiri neclare, confuze, lipsite de temei legal, bazate numai pe „zvonistică” cu privire la unele probleme majore pentru întreaga societate, precum: acordarea unor zile libere părinţilor pentru supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ; şomajul tehnic în condiţiile coronavirusului; programul de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii. etc

Chiar și după ce s-au publicat în Monitorul Oficial, în data de 21 martie 2020, cele trei acte normative prin care s-au reglementat (și) aceste probleme, marea majoritate a ştirilor din mass-media nu au oferit informaţiile esenţiale și corecte, respectiv temeiul legal, chiar și sub forma cea mai prescurtată de indicare a acestor acte normative, precum H.G. nr. 217/2020, O.U.G. nr. 30/2020 și O.U.G. nr. 29/2020 (a se vedea, spre exemplu, ştirile de pe zecile de Site-uri Internet).

Când este vorba despre ştiri care privesc interesele, comportamentele, acţiunile, situaţiile personale și/sau familiare ale milioanelor de persoane fizice și/sau juridice ce decurg din aplicare unui (nou) act normativ „aşteptat cu sufletul la gură”, este strict necesar ca, după publicarea acestuia în Monitorul Oficial, să se facă trimitere la acesta, să fie indicate precis și să se discute despre el în strictă conformitate cu prevederile sale, inclusiv cu prezentarea articolelor esenţiale din acesta.

În cazul în care unele prevederi legale sunt de strictă specialitate și interpretare, este de preferat fie prezentarea lor fără comentarii, fie să se apeleze la specialişti (autentici) care să le comenteze și să le explice pe înțelesul oamenilor care sunt interesați de acestea și cu atât mai mult pe înțelesul celor care sunt obligați să le aplice. Regretabil este faptul că este (încă) destul de mare numărul ziariştilor care abordează şi prezintă publicului subiecte pe care nici ei nu le înţeleg. În asemenea cazuri, ştirile sunt neclare, confuze, cu abordări greşite, care produc nedumeriri numeroşilor cititori, ceea ce dăunează foarte mult pentru întreaga mass-media.

Spre exemplu, în numeroase ştiri/articole cu privire la „şomajul tehnic în condiţiile coronavirusului”, se fac confuzii între salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Încă este destul de mare numărul ziariştilor care practică toată viaţa o profesie pe care nu au reuşit s-o înveţe, care nu au înţeles faptul că ştirile din mass-media sunt benefice, la nivelul fiecărei persoane și pe ansamblul societăţii, numai și numai în condiţiile în care acestea sunt corecte, sunt concepute și transmise în scopul înfăptuirii binelui social. Discuţiile sunt aprinse şi cu privire la „ziarişti-tonomat[1], care sunt buni la orice le dictează patronul (implicat politic și/sau în anumite grupuri de interese nelegitime), care au ajuns să fie o maşină fără voinţă, fără personalitate. Aceşti „ziarişti-tonomat” sunt consideraţi ca fiind (1) veriga slabă a democraţiei, (2) a patra putere coruptă din stat și (3) capabili şi dispuşi oricând să facă din negru alb şi din alb negru. Aceşti servili ipocriți nu scriu sub imboldul unei idei izvorâte din fiinţa lor. Permanent deasupra capului acestora există o sabie care îi ameninţă până la abrutizare.

Ziaristul să rămîie în lumea lui, nu să se vîre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința.”. (Rebreanu, în Răscoala).

Nu puţine sunt și trusturile de presă care, sub masca unei false democraţii, promovează în realitate mediacraţia, pe care eu o înţeleg ca fiind puterea exercitată în mass-media de trusturile de presă aflate în slujba unor grupuri nelegitime de interese. Este uşor de înţeles că mediacraţia se realizează numai cu ziarişti-tonomat. Pentru a deveni credibilă, apreciată și respectată mass-media trebuie să-și schimbe radical modul de prezentare a ştirilor de utilitate publică, în special a celor care privesc aplicarea de acte normative. Aşa după cum am mai arătat, este inadmisibil să vorbeşti într-un articol din mass-media despre un act normativ de cea mai mare importanţă pentru milioane de cetăţeni, dar fără să-l nominalizezi, fără să oferi datele de identificare ale acestuia.

În societatea actuală, și cu atât mai mult în cea viitoare, jurnalismul nu se va mai face nici la repezeală” și nici pe bază de „poveşti”, pe „discuţii la general”, de „zvonistică”, fiind trecută perioada în care se vorbea mult și a nu se spunea nimic (esenţial), când ştirile erau lipsite de utilitate publică. După criza sanitară și economică din prima parte a anului 2020 (care se poate întinde pe perioade mai mari), nimic nu va mai fi ca mai înainte, nici chiar în mass-media.

Cine nu va înţelege acest lucru va fi condamnat să aparţină trecutului, deci nu va mai avea loc în lumea viitorului. În condiţiile în care și aşa mare parte din mass-media este lipsită de credibilitate, compromisă, discreditată se impune, ca o necesitate stringentă, schimbarea modului de prezentare a ştirilor în sensul asigurării veridicităţii acestora. O asemenea abordare se impune fie și numai din următoarele argumente:

  1. Informatizarea societăţii este tot mai mare; chiar şi ciobanul din vârf de munte are acces la Internet și-l foloseşte (aproape) zilnic.
  2. Tot mai mult populaţia doreşte informaţii veridice, pe baza cărora să poată să-și organizeze viaţa.
  3. În condiţiile în care viaţa este tot mai mult „sub lege” (spre exemplu, existenţa „statului fiscal” a devenit o realitate), creşte tot mai mult numărul persoanelor care se implică direct, personal și nemijlocit în cunoaşterea, în interpretarea și în aplicarea unui număr cât mai mare de acte normative, despre care ia cunoştinţă din mass-media.

Când este vorba despre „viaţa sub lege”, tot mai mulţi cetăţeni nu se mai mulţumesc cu „povestirile și poveştile din mass-media” (lipsite de veridicitate), ci doresc să fie informaţi corect despre care act normativ este vorba, pe care să și-l acceseze personal, de cele mai multe ori de pe telefonul mobil.

Lipsa ştirilor, din ziare, care să prezinte fapte reale și informaţii de utilitate publică veridice (care să fie conforme cu adevărul, care să înfățișeze realitatea), a condus la acumularea în timp, în rândul unui număr foarte mare de cetăţeni, a sentimentelor de dispreţ, de repulsie faţă de ştirile din acestea, ceea ce a condus la un faliment masiv al presei scrise.

 Probleme serioase se ridică cu mass-media plătită din banii publici care, cu toate că desfăşoară o activitate care se îndepărtează tot mai mult de scopul său nobil (de realizare a unor emisiuni care să corespundă interesului cetăţenesc și a realizării binelui public), aceasta dezamăgeşte din ce în ce tot mai mult chiar și în condiţiile în care consumă fonduri tot mai mari din banii cetăţenilor.

_______________________

[1] A se vedea HotNews

Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița

 

Articolul precedentÎn gura presei: Intelectuali și oameni de (mare) cultură, la raport. Cazul dramatic al Prof. dr. Constantin Frosin (reputat publicist, poet, eseist, scriitor și traducător român, „recognized by the whole world”).
Articolul următorSub cerul Șarpelui – Curcubeu (Corespondenţă de la Julia-Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, Germania – Frankfurt am Main)
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.