Acasă Carte - Editură - Lansare de carte Poate fi controlată Inteligența Artificială? Imposibilitatea frânării unei tehnologii invizibile – cu...

Poate fi controlată Inteligența Artificială? Imposibilitatea frânării unei tehnologii invizibile – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

Thomas Csinta (french scientist – research professor & scientific director at CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D, french director & chief editor at JB – Journal of Bucharest, french press attached at OADO – Organization for Human Rights Defence) – distincții speciale pentru activitatea sa științifică în domeniile educației de excelență (sistemul elitist „Grandes Ecoles”) și a cercetării fundamentale & aplicate în științele socio – judiciare (jurnalismul de investigații criminale)

Conf. univ. dr. Nicolae Grigorie–Lăcrița

„Se poate rezista invaziei armatelor; nu se poate rezista invaziei ideilor.” (Victor Hugo)

O dezbatere a epocii noastre: Iluzia frânei într-un tren de mare viteză

În ultimii ani, comunitatea internațională asistă la o efervescență fără precedent a semnalelor de alarmă. Oameni de știință, politicieni și chiar o parte dintre creatorii Inteligenței Artificiale (IA) cer cu insistență reglementarea dezvoltării acesteia, încetinirea ritmului de inovare sau chiar o „pauză” globală. Încă din octombrie 2014, Elon Musk avertiza:  „Sunt din ce în ce mai înclinat să cred că ar trebui să existe o supraveghere de reglementare, poate la nivel național și internațional, doar pentru a ne asigura că nu facem ceva foarte prostesc. Adică, cu inteligența artificială necontrolată, chemăm demonul.” Se adoptă legi, se semnează declarații și se organizează summituri internaționale. Întrebarea fundamentală pe care trebuie să o punem cu maximă sinceritate și rigoare științifică este alta: poate fi controlată, în mod real și practic, dezvoltarea Inteligenței Artificiale? Teza pe care o susțin în acest articol este că dezvoltarea IA nu poate fi oprită și nici frânată decisiv. Ea poate fi, cel mult, influențată conjunctural. Pentru a înțelege de ce, este util să comparăm IA cu una dintre tehnologiile strategice pe care omenirea a încercat să le țină sub control printr-un sistem internațional de neproliferare: armele nucleare.

De ce au putut fi ținute sub control armele nucleare: Anatomia unui monopol fizic

Succesul relativ în controlul armelor nucleare s-a bazat pe condiții stricte care țineau de natura lor exclusiv fizică și materială:

  • Vizibilitatea infrastructurală. Producerea de armament nuclear necesită o amprentă industrială uriașă. Centrifugele de îmbogățire a uraniului, reactoarele, siturile de testare, silozurile de rachete, bombardierele și submarinele sunt construcții materiale masive, care pot fi observate cu ușurință din sateliți.
  • Raritatea materiei prime. Fără uraniu îmbogățit sau plutoniu, bomba atomică rămâne un simplu proiect teoretic. Aceste materiale sunt extrem de greu de produs, necesită instalații complexe și sunt supuse unor mecanisme internaționale de monitorizare și control, tocmai pentru a împiedica deturnarea lor către programe militare clandestine.
  • Detectabilitatea testelor. Orice explozie nucleară subterană sau atmosferică produce unde seismice și radiații specifice. Acestea sunt înregistrate instantaneu de stațiile de monitorizare de pe tot globul, făcând imposibilă dezvoltarea secretă a unui arsenal.
  • Verificarea prin tratate. Pe aceste baze solide s-au putut construi acorduri internaționale, precum Tratatul de Neproliferare Nucleară din 1968, și un sistem riguros de inspecții la fața locului prin Agenția Internațională pentru Energie Atomică.

Chiar dacă acest control a fost imperfect și unele state au obținut arma nucleară în afara regimului de neproliferare, sistemul internațional a creat mecanisme de verificare a materialelor și activităților nucleare declarate și, în anumite condiții, de identificare a activităților nedeclarate. Chiar și creatorii bombei atomice au înțeles imediat ce forță au eliberat. Robert Oppenheimer, directorul științific al Proiectului Manhattan, își amintea că, la prima explozie nucleară din 16 iulie 1945 (Testul Trinity), i-a venit în minte un vers din poemul indian Bhagavad Gita: „Acum am devenit Moartea, distrugătorul lumilor.”

De ce Inteligența Artificială este altfel: Triumful intangibilului

Spre deosebire de epoca nucleară, Inteligența Artificială schimbă din temelii tot ce știam despre tehnologiile care răstoarnă ordinea lumii, anulând pârghiile clasice de supraveghere prin cinci caracteristici unice:

  • Invizibilitatea radicală. Un model de IA, odată antrenat și salvat, poate fi reprezentat, în esență, ca un ansamblu de date și parametri digitali. El poate fi copiat pe un hard disk, trimis prin internet în câteva secunde sau ascuns pe un server oriunde în lume. Niciun satelit nu poate „vedea” ce program rulează în interiorul unui calculator.
  • Capcana dublului uz. Aceeași tehnologie care analizează structuri chimice pentru a descoperi medicamente noi poate fi folosită pentru a proiecta substanțe toxice. Aceeași IA care scrie cod pentru optimizarea unei bănci poate scrie cod pentru un atac informatic. Nu se poate interzice „IA rea” fără a interzice și „IA bună”, deoarece la bază sunt exact același lucru.
  • Răspândirea ireversibilă a cunoașterii. Ideile fundamentale ale IA sunt publicate în articole științifice accesibile oricui. În plus, numeroase modele performante sunt puse la dispoziție public, unele cu cod sursă deschis, iar altele cu „ponderi deschise”, ceea ce permite, în funcție de licență, descărcarea, modificarea și rularea lor locală. Oricine le poate descărca, modifica și folosi local, fără a cere voie cuiva. Odată ce informațiile, codul sau modelele au fost copiate și redistribuite, retragerea lor completă din spațiul digital devine extrem de dificilă.
  • Scăderea exponențială a costurilor. În timp ce unele modele și aplicații de IA au devenit mult mai eficiente și pot rula astăzi pe calculatoare personale sau dispozitive mobile, antrenarea modelelor de frontieră continuă să necesite infrastructuri de calcul și investiții considerabile. Algoritmii devin tot mai eficienți, iar puterea de calcul se ieftinește continuu, ceea ce determină o răspândire globală imposibil de oprit.
  • Asimetria temporală dintre lege și tehnologie. Aparatul legislativ se elaborează în ani de zile, în timp ce IA evoluează în câteva luni. Un exemplu grăitor este cel al Uniunii Europene: Actul privind Inteligența Artificială (AI Act), adoptat în 2024, se aplică în general din 2 august 2026, însă anumite obligații privind sistemele de IA cu risc ridicat au fost stabilite, în forma legislativă consolidată din 2026, pentru 2 decembrie 2027 și 2 august 2028, în funcție de categoria de risc. Până intră în vigoare o regulă, tehnologia pe care urmărește să o reglementeze se poate să se fi schimbat deja semnificativ.

Yuval Noah Harari surprinde esența acestei diferențe: „O bombă atomică nu poate decide pe cine să atace, nici nu poate inventa noi bombe sau noi strategii militare. O Inteligență Artificială, în schimb, poate decide singură să atace o anumită țintă și poate inventa noi bombe, noi strategii și chiar noi inteligențe artificiale. Lucrul cel mai important de știut despre IA este că aceasta nu e un instrument în mâinile noastre – ci un agent autonom.”

Cursa pe care nimeni nu și-o permite să o piardă: Dilema geopolitică

Chiar dacă IA ar fi vizibilă și verificabilă, oprirea ei s-ar izbi de o problemă de ordin strategic: niciun stat nu are interesul militar sau politic să facă vreun pas în spate, cu atât mai puțin primul. La 1 septembrie 2017, președintele Rusiei, Vladimir Putin, declara: „Inteligența artificială reprezintă viitorul, nu doar pentru Rusia, ci pentru întreaga omenire. […] Cel care va deveni lider în acest domeniu va deveni stăpânul lumii.” Când puterea militară, economică și politică a unei națiuni depinde direct de o tehnologie, fiecare stat raționează la fel: „Dacă eu fac fie și un singur pas înapoi, iar ceilalți nu se opresc, eu risc să pierd totul”. În teoria jocurilor, această situație poartă numele de „dilema prizonierului”. Ea descrie o situație în care, chiar dacă toate statele ar putea câștiga dintr-o cooperare și dintr-o limitare negociată, fiecare are un stimulent să continue individual, de teamă că ceilalți nu își vor respecta angajamentele. Cum nimeni nu poate verifica cu adevărat dacă ceilalți s-au oprit, încrederea lipsește cu desăvârșire, iar cursa înarmărilor tehnologice continuă.

Interesul economic: Motorul capitalist care nu poate fi oprit

Dincolo de interesele strategice ale statelor, motorul cel mai puternic al dezvoltării IA acționează în sectorul privat, prin logica pieței libere globale. Andrew Ng, cofondatorul Google Brain, a sintetizat această realitate astfel: „Inteligența Artificială este noua electricitate. La fel cum electricitatea a transformat totul acum 100 de ani, astăzi este greu să ne imaginăm un domeniu pe care Inteligența Artificială nu îl va transforma.” Iar așa cum nicio economie nu ar mai putea renunța la electricitate, nicio economie nu-și poate permite să renunțe la IA.

  • Avantajul competitiv absolut. În afacerile moderne, succesul depinde direct de viteza și de eficiența oferite de IA.
  • Profesorul Karim Lakhani de la Harvard a formulat această realitate într-o idee clară: „IA nu va înlocui oamenii, dar oamenii care folosesc IA îi vor înlocui pe cei care nu o folosesc.” La fel se poate întâmpla și cu firmele: cele care integrează eficient IA pot dobândi avantaje competitive importante față de companiile care nu reușesc să se adapteze.
  • Logica pieței globale. Într-o economie mondială, o firmă care ar renunța la IA din scrupule etice sau morale va fi depășită în câteva luni de concurenți străini care nu au asemenea rețineri. Dorința de profit și eficiență funcționează ca un motor economic fără frână.
  • Spectrul colonialismului digital. Cercetătorul Michael Kwet a atras atenția asupra riscului ca un număr restrâns de companii și state care controlează infrastructura digitală să domine restul lumii. Statele care nu își dezvoltă propriile capacități tehnologice riscă să devină excesiv de dependente de infrastructura, platformele și tehnologiile controlate de alte state și de marile companii globale.

Ce se poate, totuși, controla: Supravegherea „strâmtorilor” hardware

Pentru o analiză corectă, trebuie menționat că IA nu este în întregime invizibilă, ea având o ancoră fizică în faza de producție, unde statele pot interveni:

  • Monopolul asupra cipurilor de vârf. Modelele cele mai avansate se antrenează pe zeci de mii de procesoare extrem de specializate. Producția acestora depinde de un lanț industrial extrem de concentrat: ASML din Olanda este în prezent singurul producător mondial de sisteme de litografie EUV, esențiale pentru fabricarea celor mai avansate cipuri, în timp ce producția de semiconductori de vârf este concentrată în câteva centre tehnologice, între care Taiwanul. Aici statele intervin activ prin controale stricte la export și blocaje tehnologice.
  • Centrele de date gigantice. Antrenarea și rularea marilor modele necesită centre de date de mari dimensiuni, cu numeroase servere și cu un consum energetic care poate ajunge la niveluri comparabile cu cel al unor localități sau al unor mari instalații industriale. Spre deosebire de un simplu fișier, aceste centre de date sunt construcții fizice vizibile din satelit și conectate direct la rețelele energetice publice, putând fi monitorizate.
  • Coerciția asupra marilor companii. Firmele capabile să dezvolte sisteme de Inteligență Artificială de vârf, cele mai avansate de pe planetă, sunt puține și au sedii cunoscute. Un exemplu recent s-a înregistrat în iunie 2026, când guvernul SUA a impus restricții de export care au determinat Anthropic să suspende temporar, pentru utilizatorii din întreaga lume, accesul la modelele Fable 5 și Mythos 5; accesul a fost ulterior restabilit după ridicarea restricțiilor.

Cu toate acestea, acest control vizează doar vârful piramidei. Tot ceea ce se află sub acest nivel–modelele deja publicate, aplicațiile larg răspândite și cunoștințele disponibile public–este mult mai dificil de controlat în mod centralizat. Iar istoria demonstrează că vârful inaccesibil de azi devine tehnologia banală și ieftină de mâine.

Nu interzicerea, ci direcționarea: Toporul și mâna care-l mânuiește

A con­dam­na In­te­li­gen­ța Ar­ti­fi­ci­a­lă în sine re­pre­zintă o gravă eroa­re de ra­ți­o­na­ment, un so­fism care con­fun­dă in­stru­men­tul cu in­ten­ția. Teh­no­lo­gia, prin na­tu­ra ei, este neu­tră din punct de ve­dere mo­ral. Este o ex­ten­sie a ca­pa­ci­tă­ți­lor uma­ne, o oglin­dă a ge­ni­u­lui sau a de­fec­te­lor noas­tre. Si­tu­a­ția este per­fect ana­loa­gă cu cea a unui to­por: în mâna unui gos­po­dar, el este o uneal­tă vi­ta­lă care taie lem­ne pen­tru a în­căl­zi o casă; în mâna unui cri­mi­nal pa­to­lo­gic, el de­vi­ne o ar­mă care cur­mă vieți. To­po­rul în sine nu are con­ști­in­ță, nu poar­tă nicio vi­nă și nu poate fi ju­de­cat. În­trea­ga re­spon­sa­bi­li­tate apar­ți­ne, în mod ex­clu­siv, mâi­nii care îl mâ­nu­ieș­te și min­ții care îi di­ri­jea­ză miș­ca­rea.

„Nu Inteligența Artificială este pericolul, ci decizia de a o dezvolta până când se transformă în propriul nostru călău. Când condamnăm unealta în locul autorului, ne pregătim singuri sfârșitul.” (N. Grigorie Lăcrița)

Această re­a­li­tate tul­bu­ră­toa­re a fost sin­te­ti­za­tă cu o cla­ri­tate pro­fe­ti­că de că­tre Al­bert Ein­stein, care aver­ti­za: „În­tre­gul nos­tru pro­gres teh­no­lo­gic atât de lă­u­dat– însăși civilizația noastră–este ca un to­por în mâna unui cri­mi­nal pa­to­lo­gic.” Re­flec­ția lui Ein­stein nu este nicide­cum un ma­ni­fest îm­po­tri­va ști­in­ței sau a pro­gre­su­lui, ci un sem­nal de alar­mă de o ac­tu­a­li­tate strin­gen­tă cu pri­vi­re la asi­me­tria pe­ri­cu­loa­să din­tre evo­lu­ția teh­no­lo­gi­că și ma­tu­ri­ta­tea mo­ra­lă a ome­ni­rii. Aceeași idee o exprima Einstein și în volumul „Anii mei de mai târziu” (1950): „Perfecțiunea mijloacelor și confuzia scopurilor par să caracterizeze epoca noastră.” În era di­gi­ta­lă, „to­po­rul” a de­ve­nit in­fi­nit mai as­cu­țit, iar raza lui de ac­ți­u­ne este glo­ba­lă.

Din punct de ve­de­re teo­re­tic și ide­a­list, așa ar fi bine: sco­pul au­ten­tic al ci­vi­li­za­ției noas­tre ar tre­bui să fie di­rec­ți­o­na­rea fer­mă și ne­abă­tu­tă a IA că­tre sco­puri ex­clu­siv paș­ni­ce și con­struc­ti­ve. In­te­li­gen­ța Ar­ti­fi­ci­a­lă are po­ten­ți­a­lul uriaș de a de­ve­ni cel mai mare ali­at al uma­ni­tă­ții: in­stru­men­tul ca­pa­bil să des­ci­fre­ze me­ca­nis­me­le unor boli con­si­de­ra­te as­tăzi in­cu­ra­bi­le, să ac­ce­le­re­ze cer­ce­ta­rea ști­in­ți­fi­că de fron­ti­e­ră și să eli­be­re­ze fi­in­ța uma­nă de cor­voa­da mun­ci­lor re­pe­ti­ti­ve. În practică însă, în condițiile unor competiții acerbe, cu adevărat nebunești pentru dominație mondială, aceste deziderate nu se mai pot realiza în mod real. Logica implacabilă a confruntării geopolitice și a pieții libere desființează orice reticență etică.

Când supraviețuirea economică a unei corporații sau performanța militară a unui stat depind de viteza cu care se dezvoltă Inteligența Artificială, nimeni nu își mai permite luxul de a pune frână dezvoltării acesteia. Intențiile bune se izbesc frontal de realitatea cinică a cursei înarmărilor tehnologice: cel care se oprește primul pentru a reflecta la morală riscă să fie eliminat de competitorii care nu au astfel de scrupule. Prin ur­ma­re, miza nu mai este cum să con­vin­gem ac­to­rii glo­bali să adop­te o mo­ra­lă uni­ver­sa­lă–o uto­pie în con­tex­tul ac­tu­al–, ci cum să ne pre­gă­tim so­ci­e­ta­tea pen­tru a re­zista într-o lume gu­ver­na­tă de o teh­no­lo­gie tot mai au­to­no­mă, pro­iec­ta­tă și folosită în mie­zul aces­tui con­flict glo­bal pen­tru su­pre­ma­ție.

Concluzie: Nu „dacă”, ci „cum”–Pregătirea pentru transformare

Ideea că dezvoltarea globală a Inteligenței Artificiale poate fi oprită, frânată decisiv sau încătușată moral doar prin tratate și legi este, în mod realist, o iluzie tehnologică și geopolitică. IA este fluidă și invizibilă acolo unde armele nucleare erau masive și identificabile; ea se multiplică gratuit acolo unde uraniul era rar și oferă avantaje competitive imediate, de la care niciun actor global nu se va abate de bunăvoie. Într-o lume în care algoritmul devine fundamentul puterii, reglementările naționale sau internaționale nu vor fi decât niște diguri de hârtie în fața unui tsunami tehnologic. Statele vor putea, cel mult, să supravegheze marile centre de date autohtone și să reglementeze utilizarea IA în domenii publice strict delimitate, cum ar fi medicina, justiția sau infrastructura critică. Întreaga dinamică planetară a tehnologiei va continua însă să evolueze independent de dorințele noastre etice, fiind împinsă înainte de motorul hapsân al pieței libere și de imperativele supraviețuirii militare. Prin urmare, întrebarea fundamentală a epocii noastre nu este dacă IA ar trebui sau nu să se dezvolte, ci cum vom învăța să trăim și să rezistăm în noua paradigmă.

Provocarea crucială nu mai este una de control, ci de adaptare structurală. Trebuie să ne punem cu maximă urgență întrebări vitale: cum ne reformăm sistemele de educație pentru a forma tineri capabili să stăpânească aceste instrumente, cum ne protejăm coeziunea socială în fața manipulării algoritmice și cum ne salvăm judecata critică, libertatea și demnitatea umană într-un mediu suprasaturat de inteligențe sintetice? Stephen Hawking a rezumat cel mai bine incertitudinea acestui moment istoric: „Succesul în crearea unei IA eficiente ar putea fi cel mai mare eveniment din istoria civilizației noastre. Sau cel mai rău. Pur și simplu nu știm.” Adaptând magistrala reflecție a lui Marc Benioff, care afirma că nu se pune problema dacă IA va transforma afacerile, ci cât de repede, putem formula verdictul final pentru întreaga noastră civilizație: Nu mai este demult o întrebare dacă Inteligența Artificială va transforma din temelii omenirea, ci cât de lucizi, de conștienți și de bine pregătiți vom fi noi să gestionăm această transformare inevitabilă. „Inteligența Artificială poate deveni cea mai mare amenințare pentru omenire, fie atunci când omul pierde controlul asupra ei, fie atunci când este pusă în slujba dominației, dar poate deveni și cea mai prețioasă resursă a civilizației atunci când este folosită pentru binele comun.” (N. Grigorie Lăcrița)

Notă biografică autor

Conf. univ. dr. N. Grigorie-Lăcrița este un reputat cercetător, scriitor și jurnalist român, cu o activitate publicistică remarcabilă ce însumează 107 cărți de specialitate și eseistică, precum și aproximativ 3.000 de articole apărute în publicații centrale și academice, din România și din alte țări. În ultimii ani, atenția sa s-a îndreptat masiv și către impactul Inteligenței Artificiale (IA) asupra societății, semnând peste 100 de articole pe această temă; acestea pot fi consultate cu ușurință prin intermediul motoarelor de căutare online, utilizând numele autorului alături de tematica de interes. Ca o încununare a acestor cercetări, autorul a publicat în anul 2026 două volume de referință în domeniu: „Dicționarul Inteligenței Artificiale” și „Inteligența Artificială pe înțelesul tuturor”, lucrări ce oferă o cartografiere lucidă, accesibilă și profund argumentată a noii ere digitale.

Bibliografie

Notă privind sursele. Bibliografia a fost completată și verificată prin surse oficiale accesibile la data redactării, inclusiv textul consolidat al AI Act și comunicările oficiale Anthropic din iunie 2026.

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie–Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile), Senior Editor JB, membru al UZPR Craiova

Articole asociate

Cine a spus, de fapt, că Inteligența Artificială poate ucide un miliard de oameni? Adevărul din spatele titlurilor alarmiste – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)

L’Intelligence Artificielle – le nouveau souverain du monde, à travers ses Super-Empires. Inteligența Artificială – noul suveran al lumii, prin Super – Imperiile sale – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)

Notă. Nicolae Grigorie-Lăcrița este utor a peste 100 de articole de specialitate pe tema Inteligenței Artificiale (IA), care pot fi consultate cu ajutorul motoarelor de căutare online.

Nicolae Grigorie–Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1. 

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie–Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

„Une Solution” des drones „Colibris” – la beauté mathématique de la physique théorique. Modélisation mathématique du mécanisme de vol du colibri avec des applications en mécatronique et nanomécanique (Dronele „Colibri” – frumusețea matematică a fizicii teoretice. Modelizarea matematică a mecanismului de zbor al păsării Colibri cu aplicații în Mecatronică și Nanomecanică). O Soluție a problemei „deschise” propusă la Concursul de Admitere în celebrele și prestigioasele școli superioare franceze de înalte studii științifice Normale Sup’ (ENS, Școala Normală Superioară) și inginerești X (Polytechnique – Școala Politehnică), unice și fără echivalent academic în lume – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„La Corse ne croit pas aux larmes”. Le mystérieux triangle criminel des Bermudes dans le dossier Claude Erignac – Yvan Colonna – Franck Elong Abé. L’assassinat de Claude Erignac et l’innocence d’Yvan Colonna. Pourquoi Franck Elong Abé a-t-il tué Yvan Colonna? („Corsica nu crede în lacrimi”. Misteriosul triunghi criminal al Bermudelor în dosarul Claude Erignac – Yvan Colonna – Franck Elong Abé. Asasinarea lui Claude Erignac și nevinovăția lui Yvan Colonna. De ce Franck Elong Abé l-a ucis pe Yvan Colonna?)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul românilor încarcerați pentru crime sexuale și proxenetism în centrele de detenție din Franța (Châteauroux, Besançon, Aix-Marseille-Provence Métropole/Métropole Nice Côte d’Azur) și în Spania (Lleida), adepți ai „Triunghiul amoros familial (conjugal)” – o crimă sexuală deosebit de gravă și pedepsită foarte sever

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul șoferilor români încarcerați (preveniți sau deținuți) în Cehia pentru „furt calificat în bandă organizată” (cu caracter internațional) în cardul transporturilor de mărfuri. Modelul matematic (fenomenologic) avansat pentru detectarea infracțiunilor de tip „cargo theft fraud” („phantom scam”) în contextul legislației cehe în vigoare

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul „hoților de cabluri din cupru” români încarcerați (în detenție privizorie cu statut de „preveniți”) în centrele JVA (Justizvollzugsanstalt) ale landurilor germane Bavaria (Würzburg, Schweinfurt, Aschaffenburg, Bamberg) și Hessa (Darmstadt/Eberstadt, Frankfurt am Main I/IV, Weiterstadt). „KriPo” și organizarea Sistemului judiciar german

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul unui grup de infractori români (ai diasporei), încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”) într-un dosar corecțional de spălare de bani, instrumentat de Tribunalul Judiciar Bobigny (Departamentul Seine – Saint Denis, MGP – Métropole du Grand Paris). Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” în contextul legislației franceze în vigoare

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (VI). „Agentu’ mititelu’” Oana Dorca de la Poliția Hărman scapă de sancțiune administrativă la IPJ Brașov, dar greșala ei deschide calea urmăririi penale a „șoferului de câine” Gabriel Ungureanu al cărui copil minor (fără „permis de conducere”) plimbă pe bicicletă exemplarul lor canin lup (de categoria II) fără botniță, fără zgardă și lesă, recidivst în atac sângeros

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Francs – maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure). Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

  • Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

  • Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Articolul precedentMinisterul Afacerilor Interne (MAI) – Arhivele Naționale ale României vă invită la vernisajul expoziției „De la Atlantic la Pacific. Vizita reginei Maria în America” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)
Articolul următorOpinii opinate argumentat. Nu tot ce e sub rațiune este și rațional (pastilă filosofică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)
„Nous avons toujours une part de responsabilité dans ce qui nous arrive et nous semble injuste, car nous sommes responsables de nos choix, lesquels à notre insu, déterminent notre avenir. Dès lors, nous devons accepter leurs conséquences, sans regrets, ni résignation, mais, avec sérénité et humilité!” (Întotdeauna avem o parte de răspundere în ceea ce ni se întâmplă și ni se pare nedrept, pentru că suntem responsabili de alegerile noastre, care la rândul lor, fără să ne dăm seama, ne determină viitorul. Prin urmare, trebuie să acceptăm consecințele lor, fără regrete, fără resemnare dar cu seninătate și umilință)-Thomas Csinta  („Un monde à la dérive”). Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU), Diploma de Onoare și Diploma de Diploma de Merit din partea organizației. Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.