„Pompierii” patrupezi – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Dr. ing. Sebastian Cătănoiu redactor șef adjunct al Jurnalului Bucureștiului (Director al Adminisrației Parcului Natural Vânători Neamţ)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
E limpede că problema acestui gen de incendii nu mai este exclusiv mediteraneeană. Riscul incendiilor de vegetație se extinde și către latitudini nordice, iar România oferă, la rândul ei, un exemplu elocvent al acestei schimbări. Dacă în urmă cu două-trei decenii incendiile de pădure erau, în multe regiuni ale țării, evenimente relativ rare, în ultimii ani episoadele de incendii de vegetație au devenit tot mai frecvente, în special în județele din vestul și sud-vestul României. Dincolo de temperaturile ridicate și de seceta prelungită, există un alt factor, mai puțin discutat, dar esențial în declanșarea și propagarea incendiilor de vegetație:acumularea biomasei uscate. Iarba uscată, frunzele, lăstărișul și resturile vegetale se transformă, în perioadele secetoase, într-un combustibil natural.Cu cât această materie se acumulează în cantități mai mari,cu atât crește probabilitatea ca o scânteie, un foc aprins neglijent sau o altă sursă de aprindere să declanșeze un incendiu, iar flăcările să se extindă rapid. Fenomenul este strâns legat și de schimbarea modului în care sunt utilizate și administrate terenurile. Pajiștile abandonate, terenurile marginale și suprafețele care nu mai sunt cosite sau pășunate se umplu treptat de vegetație ierboasă. La sfârșitul sezonului de vegetație sau în perioadele de secetă, aceasta se usucă și rămâne pe teren sub forma unui strat continuu de material inflamabil. Într-o perioadă de uscăciune și vânt, ceea ce peste vară pare doar o pajiște neîngrijită poate deveni o veritabilă cale de propagare a focului, pentru că iarba uscată reprezintă unul dintre cele mai inflamabile materiale întâlnite în natură. Tocmai faptul că biomasa uscată, extrem de inflamabilă, se aprinde atât de ușor reprezintă cauza, dacă nu a începerii, măcar a propagării majorității incendiilor.
Această realitate ne sugerează o perspectivă interesantă asupra prevenirii incendiilor, întrucât nu este suficient să ne gândim doar la stingerea focului, după ce acesta a izbucnit. Terenurile abandonate sunt acaparate de specii de graminee invazive, care se transformă vara în adevărate covoare de fân uscat și creează condiții ideale pentru izbucnirea și propagarea incendiilor. O parte a soluției poate fi chiar în modul în care administrăm peisajul înainte ca focul să apară, iar reducerea pe cale naturală a biomasei inflamabile, prin pășunat, poate deveni o măsură preventivă simplă, cu costuri reduse și cu beneficii suplimentare pentru biodiversitate. Erbivorele sălbatice de talie mare, spre deosebire de animalele domestice crescute în mod obișnuit în gospodării, au capacitatea de a pășuna chiar și pe pajiști cu o valoare nutritivă foarte redusă. În absența erbivorelor de talie mare, iarba uscată se acumulează în peisaj, iar pe măsură ce cantitatea de biomasă crește, crește și riscul producerii incendiilor. Afară de pășunat, erbivorele de talie mare mai contribuie și într-un alt mod la prevenirea propagării incendiilor.
Prin deplasarea lor, mai ales în cazul animalelor cu comportament social, acestea crează o rețea de poteci care străbate peisajul și care poate funcționa asemenea unor culoare naturale de întrerupere a focului, împiedicând propagarea incendiilor înainte ca acestea să capete proporții mari. În ecosistemele în care erbivorele mari au fost prezente în mod natural, o parte importantă a acestei biomase era consumată permanent. Caii sălbatici, zimbrii, elanii sau alte erbivore de talie mare nu se limitează la vegetația fragedă și bogată în nutrienți, ci pot consuma și plante mature, fibroase, contribuind astfel la reducerea cantității de vegetație uscată. Pășunatul lor creează, în timp, un mozaic de suprafețe cu înălțimi și densități diferite ale vegetației, întrerupând continuitatea combustibilului și îngreunând propagarea focului.
Un zimbru adult consumă în jur de 50 kg de masă verde pe zi, în timp ce un elan poate ajunge la un consum de până la 30 kg de hrană proaspătă pe zi. Dincolo de aceste cantități impresionante, adevărata importanță a celor două specii pentru ecosistem trebuie căutată în ceea ce consumă și în felul în care o fac. Zimbrul este, în primul rând, un mare consumator de vegetație ierboasă, fără a se da în lături de a consuma puieți, lăstari sau lujeri ai speciilor forestiere. Pășunând, el îndepărtează cantități considerabile de iarbă, inclusiv vegetație mai puțin valoroasă din punct de vedere nutritiv care, după uscare, se poate transforma într-un strat continuu de material inflamabil.
Într-un peisaj în care pajiștile sunt abandonate, cositul este redus, iar perioadele de secetă se prelungesc,acest serviciu ecologic capătă o importanță tot mai mare. Zimbrul nu „stinge” incendiile, dar poate contribui la reducerea cantității de combustibil disponibil înainte ca acestea să izbucnească. Cei aproape o sută de zimbri în libertate din Parcul Natural Vânători Neamț utilizează zilnic în jur de cinci tone de vegetație care altfel s-ar fi acumulat, prin uscare, devenind combustibile…Dacă extindem această cantitate la măcar șase luni de sezon de vegetație, adică 180 zile, ajungem la 900 tone de masă vegetală, îndepărtată natural din calea posibilelor incendii. Impresionant, nu-i așa ?
Zimbri în libertate, Parcul Natural Vânători Neamț (foto Ionuț Lăcătuș)
Elanul are un rol diferit,întrucât este un erbivor selectiv, adaptat în special consumului de frunze, lăstari și ramuri tinere de arbori și arbuști, fără a se da în lături să pășuneze copios, atunci când dorește. Prin hrănirea sa, el influențează stratul arbustiv și regenerarea vegetației lemnoase, contribuind la menținerea unui peisaj mai deschis și mai variat. În anumite condiții, această activitate poate reduce continuitatea vegetației care favorizează propagarea focului, mai ales la limita dintre pădure și pajiști.
Mod specific de hrănire la elan (arhiva APNVNT)
Prin urmare, prezența celor două specii în libertate nu trebuie privită doar prin prisma cantității de hrană pe care o consumă, ci ca parte a unui mecanism ecologic mai amplu. Zimbrul acționează predominant asupra stratului ierbos, elanul asupra vegetației arbustive și lemnoase. Împreună cu alte erbivore mari, ele contribuie la menținerea unui peisaj mozaicat, în care vegetația nu formează pretutindeni o masă continuă și uniformă de combustibil. Aceasta este, de fapt, una dintre marile pierderi provocate de dispariția marilor erbivore din ecosistemele europene. Istoric, aceste animale au consumat permanent vegetația,au deschis culoare prin desișuri, au creat suprafețe cu diferite grade de acoperire și au transportat semințe pe distanțe mari.
Peisajul era astfel modelat nu doar de climă și de procesele naturale, ci și de mișcarea și hrănirea marilor ierbivore. Odată cu dispariția lor, omul a preluat o parte din aceste funcții. A cosit pajiști, a curățat terenuri, a întreținut pășuni și a redus vegetația în exces. Numai că aceste intervenții au devenit, în multe locuri, fie prea costisitoare, fie au încetat cu totul, astfel că vegetația se acumulează, devenind combustibilul care susține propagarea cu mare viteză a incendiilor. De aceea, reintroducerea zimbrului și a elanului în libertate poate fi privită și prin prisma unui concept tot mai important în conservarea naturii, restaurarea proceselor ecologice, prin revenirea marilor erbivore dispărute din fauna României, precum zimbrul și, mai recent, elanul.Aceste demersuri contribuie nu doar la refacerea biodiversității și a echilibrelor naturale, ci și la recuperarea unei părți importante din patrimoniul natural al României.
În loc să ne referim la prevenirea incendiilor exclusiv prin prisma utilajelor, a intervenției pompierilor și a costurilor de întreținere a terenurilor, putem începe să privim și ecosistemul ca pe un aliat. Un zimbru care pășunează zilnic zeci de kilograme de vegetație, un elan care consumă lăstari și ramuri,un cal sălbatic care „tunde” pajiștile, urmate de o întreagă comunitate de erbivore mai mici, pot funcționa împreună ca o „echipă de pompieri”. Desigur, erbivorele mari nu pot elimina riscul de incendiu și nu pot înlocui măsurile clasice de prevenire și intervenție. Ele pot însă reduce unele dintre componentele esențiale ale riscului: cantitatea și continuitatea combustibilului vegetal. Iar avantajul este că o fac permanent, fără zile libere, fără logistică scumpă și, atunci când populațiile sunt gestionate corespunzător și ecosistemul le poate susține, cu costuri mult mai mici decât intervențiile clasice.
Armăsari Konik, subsituți ai tarpanului (foto Einars Nordmanis)
Poate că acesta este unul dintre cele mai convingătoare argumente pentru ca marile erbivore să nu rămână doar în rezervații sau în spații îngrădite,ci să-și recapete, acolo unde natura le mai poate oferi loc, rolul și locul în ecosistemele naturale. Nu doar pentru ele, ci și pentru ceea ce fac pentru întregul peisaj și, în cele din urmă, pentru noi. Având în vedere această nouă „normalitate”, cu perioade tot mai frecvente de căldură extremă, secetă și incendii de vegetație, dacă vrem să găsim măsuri de prevenire a incendiilor care să fie eficiente, accesibile și, mai ales, durabile pe termen lung, gestionarea naturală a biomasei uscate prin prezența erbivorelor de talie mare sălbatice trebuie să facă parte din ecuație. Vom avea astfel, pentru cârcotașii de serviciu, un răspuns în plus la întrebări de genul: „La ce ne trebuie zimbri în libertate? Dar elani?”.
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.