Acasă Opinii Popor de proști!

Popor de proști!

Vă salut, cu plecăciunea mâhnirii, aceste cuvinte. La fel de greu de dus ca evidența. Fie-vă seara cu somn. Și mie, rogu-mă Doamne, căci luciditatea este afurisenia lucidului și ura celui prevenit. Deși nu mai era nevoie, odată cu acest caz de la Caracal, cât o fi adevăr în el și câtă manipulare mediatică, constat că avem instituții incompetente și corupte. Cum e clasa politică așa e și românul. Suntem plictisiți, ne doare-n cur unul de celălalt, vrem tot doar pentru noi, de ieri dacă se poate.
Între timp, la noi 500 de minori sunt dispăruți.
Ieșim puțin să protestăm. Milioane nu ies nicăieri, decât la un grătar, o urgență, la distracție, muncă sau pentru interes financiar.
Ne rugăm doar să nu fim doar noi victima. Evident, nu e sigur că Dumnezeu ne va ajuta, așa cum nici pe Alexandra n-a ajutat-o.
În Biblie e descrisă în Vechiul Testament o întâmplare a regelui David, al cărui fiu nou născut era grav bolnav. Timp de o săptămână, regele a postit, a plâns și s-a rugat. Însă fiul său a trecut la cele veșnice. În acel moment, regele s-a sculat, a cerut să fie îmbrăcat în hainele sale de gală și să mănânce bine. Servitorii lui au crezut că a luat-o razna, însă David a înțeles moartea așa cum ar trebui înțeleasă de fiecare creștin. El a înțeles că fiul său s-a dus în Cer, iar într-o zi se vor revedea. Sigur, treaba pe care v-o explic e valabilă pentru creștini. Ateii sunt cu treaba lor. Sigur, după aceste prime cuvinte ale mele, ar trebui să facem tăcere cu toții.
Dar oare putem? Personal încerc să cumpăr liniște de ceva vreme și nu reușesc. În noua calitate pe care o am, de comentator al unor evenimente macabre, nu știu dacă e bine să mă rog ca psihopatul să trăiască sau să se ducă la Dumnezeu, lângă victma sa. Dacă am schimba legea, cine vrea la Domnul să dea un anunț și se va găsi cineva să-l omoare. Nici eu nu sunt sigur că există viață după moarte. Cum Vechiul Testament ar fi o poveste proastă despre curvari, criminali, incestuoși, care s-ar potrivi subiectului. S-ar putea să existe și unii care m-ar acuza de fanatism. Măiculița mea grijulie, FB, m-ar bloca din nou pentru 30 de zile, cu sau fără argumente. Ultima oară motivul aberant a fost campania de apărare a marelui artist vizual Ștefan Popa Popa’S, reclamația fiind plecată de la grupul său de contestatari. Așa se întâmplă când pleacă țâșnit unul din bloc-start-uri și ceilalți nu-l mai pot ajunge, îl contestă, îi fac dosare și procese de conștiință. Nimeni însă nu poate contesta că pe Alexandra Dumnezeu a luat-o la el prin răpire, sechestrare, viol, bătaie, maltratare, măcelărire și în final o posibilă incendiere fizică.
Ceva însă pute în povestea asta. Prea nu se leagă. Criminalul, se pare la sugestia anchetatorilor, are brusc fie vedenii, fie acoperiri de fapte ale altora, dictate sau nu de anchetatori. Sigur, trebuie să ținem cont că unii sunt săraci cu duhul. Chiar dintre cei apropiați. Doar Domnul Isus avea 30 de ani când a fost răstignit. Cred în ceva mai presus de noi, ceva ce nu poate avea grijă de tot. Creștinii se comportă foarte ciudat când e vorbă de moartea cuiva. Pentru un ateu i se reproșează că nu s-a întors cu fața la Dumnezeu. Pentru un creștin, că este fericit că pleacă dincolo. Până la divinitate însă trebuie să fim umani și tocmai asta uităm. Sunt cele 10 porunci.
bune și suficiente pentru un Rai pe Pământ.
Avem în plus liberul arbitru să alegem între bine și rău.
Și Raiul și Iadul e în noi, și iubirea și ura. Dar suntem ființe fără verticalitate. Vizavi de întâmplările ultimelor zile, trăiesc ceea ce vă scriu. Și îmi vine să urlu, la propriu. Foarte puțini văd esențialul. Trebuie să schimbăm din temelii țara. Speranța a murit odată cu Alexandra. Iartă-ne copil frumos. Simt durere, furie, neputință și iar durere.
Presupusul criminal a făcut greșeala de a o răpi tocmai pe nepoata lui Cumpănașu, omul de casă al mafiei, altfel totul ar fi fost un fâs.
Urmează un infarct miocardic sau o moarte prin spânzurare a dobitocului Dincă pentru ca mafia să se asigure că nimeni și nimic nu le va tulbura liniștea și afacerile. Trăiască partenerul strategic alături de mafia română. Orice altceva nu mai e posibil. Nimeni n-a scris până acum că Alexandra a dat un nume de pe o carte de vizită aflată în garajul unde era legată și de unde a telefonat la 112. Numele este Lucian-Gabriel Popescu. De pe FB, prietenul și dușmanul meu de moarte, am aflat că domnul este patron de patron și trăiește în Caracal. Românul de rând vrea sânge și nume, cât mai multe decapitări, apoi mănâncă liniștit. În poliție și procuratura tot pe pile se va intra. De aceea se petrec multe grozăvii fără a fi mediatizate. Dacă vrei să faci ceva, pici prost. Până una, alta, primim ce merităm. 
Trist. Jegurile acelea umane în uniformă au fost complicii criminalului. Până să devină Apostolul Pavel era un biet culegător de impozite, ca Saul. Un fel de Teodorovici, slugă la doi stăpâni. Doar el poate să facă dintr-o p..ă două fluiere. Deși susmenționata este doar o frunză de bostan răscrăcănată. Mă bate capul să intru în disidență ca aia pe vremuri de la Europa Liberă. Românii, după cum merg lucrurile, nu mai au nevoie de bomba atomică. Degeaba strig de ceva vreme că trebuie scoasă politica din instituțiile statului și Avocatul Poporului. Să nu uitați: între miezul nopții și 6 dimineața în România poți ucide pe cine vrei că nu pățești nimic în mod legal. S-ar merita o revoluție adevărată, așa ca aceea din 1789 din Franța. O revoluție în plină vară ne-ar permite să avem o zi națională călduroasă. Ca pentru totdeauna, Emil Cioran zicea: ’’De îndată ce ai înțeles, faptul de a continua să exiști, devine un eroism de fiecare clipă’’. 
Cu amărăciune,  Pompiliu Comșa
Notă.
Un eveniment asemănător, dar mult mai grav (complex), a avut loc cu două decenii în urmă în Franta!

Renée Le Roux, mère d’Agnès Le Roux, héritière d’un des plus grands casinos niçois et disparue mystérieusement il y a près de trente ans. Le procès devant les assises de Jean-Maurice Agnelet, un avocat de 68 ans accusé d’assassinat, va replonger la ville de la Côte d’Azur dans les années troubles des mandats de Jacques Médecin, maire de 1966 à 1990. /Photo prise le 21 novembre 2006/REUTERS/Eric Gaillard

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.