Potențialul disruptiv al cercetării științifice românești. Microstudii de caz – AI și Tehnologia cuantică. Repere și observații – cu Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu (membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”) – în colaborare cu Thomas Csinta (research professor, director & redactor șef al Jurnalului Bucureștiului – Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului – Națiunile Unite)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
prof. dr. Narcis Zărnescu (critic și istoric literar, politolog și eseist, redactor șef al Revistei „Academica” al Academiei Române,, secretar științific al Secției X–Filosofie, Teologie și Psihologie a AȘOR–Academia Oamenilor de Știință din România, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța), Dr. Mihai Neagu Basarab (medic, istoric, scriitor, publicist, directorul Institutului Român și al Bibliotecii Române din Freiburg-im-Breisgau, președintele Academiei Germano-Române din Baden-Baden), membru USR și UZPR București, Prof. dr. Thomas Csinta (fizician teoretician și matematician și jurnalist de investigații criminale specializat în studiul fenomenelor socio – judiciare cu sisteme complexeteoria complexității, director și redactor șef la magazinului cultural – educațional și de cercetare în științe sociale „Jurnalul Bucureștiului” (acreditat și promovat de către Misiunea Economică și Comercială a Francofoniei în Europa Centrală și de Est), atașat de presă din partea OADO al Națiunilor Unite la Curțile cu Jurați ale tribiunalelor judiciare franceze), Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” Al Drepăturilor Omului (Națiunile Unite), membru în Consiliul științific al UZPR Iași și președinte al subfilialei UZPR Iași în Franța
Abstract.The generating question of our communication focuses on the assessment of disruptiveness in the context of Romanian scientific research and, implicitly, on ways to make it more efficient. Prioritizing radically new ideas that challenge existing paradigms; courageous investments in interdisciplinary projects; simplifying bureaucracy and stimulating international collaborationcan be some of the positive effects of disruptiveness applied to local research, with global impact.
Rezumat.Întrebarea generatoare a comunicării noastre se concentrează pe evaluarea disruptivității în contextul cercetării românești și, implicit, pe modalitățile de eficientizare. Prioritizarea ideilor radical noi, care contestă paradigmele existente;investițiile curajoase în proiecte interdisciplinare; simplificarea birocrației și stimularea colaborării internaționale pot fi câteva dintre efectele pozitive ale disruptivității aplicate cercetării autohtone, cu impact global.
Disruptivitatea este o proprietate fundamentală, paradoxală, a realității sociale. Raportată la revoluția digitală, se înscrie în orizontul așteptărilor cultural-mentale, şi desemnează capacitatea inerentă a unei inovații, tehnologii, idei sau modele de afaceri de a transforma fundamental un sector economic, o industrie sau chiar un segment social existent. La nivel academic, acest termen se referă la un proces prin care o noutate, adesea inițial marginală sau axată pe nevoile unui segment restrâns de consumatori, evoluează și se extinde, subminând treptat ofertele și pozițiile de piață ale actorilor consacrați.
Caracteristica esențială a potențialului disruptiv rezidă în capacitatea de a crea o valoare nouă, diferită de cea oferită de soluțiile tradiționale. Această valoare se poate manifesta prin:
Performanțe inițial inferioare pe dimensiunile valorizate de piața dominantă. Inovațiile disruptive adesea nu excelează inițial în comparație cu produsele sau serviciile consacrate pe criteriile tradiționale de evaluare (e.g., viteză, performanță, caracteristici avansate).
Atractivitate pentru segmente de piață neglijate sau noi. Ele tind să atragă inițial consumatori ale căror nevoi nu sunt satisfăcute adecvat de ofertele existente sau creează piețe complet noi.
Costuri inferioare sau accesibilitate sporită. Adesea, inovațiile disruptive sunt mai accesibile ca preț, mai simple de utilizat sau mai convenabile, democratizând accesul la un anumit produs sau serviciu.
Evoluție rapidă și îmbunătățire susținută. În timp, inovația disruptivă se maturizează și își îmbunătățește performanțele, ajungând să satisfacă și exigențele segmentelor de piață principale, depășind adesea ofertele inițiale ale liderilor de piață.
Potențialul disruptiv nu se manifestă instantaneu și nu este întotdeauna previzibil. Evaluarea acestuia necesită o analiză atentă a caracteristicilor intrinseci ale inovației, a dinamicii pieței, a reacției actorilor existenți și a capacității inovației de a evolua și de a răspunde nevoilor unui public din ce în ce mai larg. În contextul studiilor de management strategic și inovație, înțelegerea și anticiparea potențialului disruptiv reprezintă elemente cruciale pentru succesul organizațional și pentru adaptarea la schimbările tehnologice și de piață.
Aplicând definiția potențialului disruptiv la cazul cercetării științifice românești, putem analiza capacitatea acesteia de a genera transformări fundamentale în peisajul științific și tehnologic național și internațional, subminând abordările convenționale și creând noi direcții de dezvoltare. În prezent, cercetarea științifică românească se confruntă cu o serie de provocări, inclusiv finanțare limitată, infrastructură învechită în anumite domenii, un exod de talente și o conectare uneori fragilă cu sectorul productiv. În acest context, potențialul disruptiv al cercetării românești nu se manifestă neapărat prin excelența actuală pe dimensiunile consacrate ale cercetării globale (e.g., număr mare de publicații în reviste de top cu factor de impact ridicat, număr semnificativ de brevete internaționale).
În schimb, potențialul disruptiv al cercetării românești ar putea rezida în:
Identificarea și exploatarea unor nișe de cercetare specifice, eventual neglijate de actorii majori la nivel global. Aceste nișe ar putea fi legate de specificul resurselor naturale ale României, de provocări socio-economice locale care necesită soluții inovatoare, sau de expertiza unică a unor grupuri de cercetare. Un exemplu ar putea fi cercetarea în domeniul valorificării deșeurilor agricole prin metode biotehnologice avansate, sau dezvoltarea de soluții IT adaptate la specificul pieței românești.
Adoptarea și adaptarea rapidă a unor tehnologii emergente cu potențial transformator. În loc de a concura direct în domenii mature și intens cercetate, cercetarea românească ar putea să se concentreze pe asimilarea și inovarea în jurul unor tehnologii cu potențial disruptiv, cum ar fi inteligența artificială aplicată în domenii specifice (e.g., agricultură de precizie, optimizarea rețelelor energetice), tehnologiile blockchain pentru securizarea datelor, sau chiar explorarea timpurie a unor aspecte ale tehnologiilor cuantice în colaborare internațională.
Dezvoltarea unor abordări interdisciplinare inovatoare care combină expertiza din diverse domenii pentru a adresa probleme complexe. România are o tradiție în anumite domenii științifice, iar combinarea acestora cu noile tehnologii ar putea genera soluții unice. De exemplu, îmbinarea expertizei în lingvistică computațională cu inteligența artificială pentru dezvoltarea de instrumente lingvistice avansate pentru limba română, sau integrarea expertizei în medicină cu noile tehnologii de imagistică și analiză de date.
Crearea de modele de colaborare inovatoare între mediul academic, institutele de cercetare și sectorul privat. Depășirea fragmentării și a lipsei de transfer tehnologic eficient ar putea debloca un potențial disruptiv semnificativ. Inițiativele care facilitează co-crearea de soluții și comercializarea rezultatelor cercetării ar putea genera un impact economic și social important.Concentrarea pe cercetarea „de impact”, cu potențial de a adresa provocări majore ale societății românești și globale. Soluții inovatoare pentru îmbătrânirea populației, schimbările climatice, securitatea alimentară sau accesul la energie curată, dezvoltate în contextul specific românesc, ar putea avea un potențial disruptiv prin crearea de noi piețe și modele de dezvoltare.
În concluzie, „potențialul disruptiv” al cercetării științifice românești nu se bazează neapărat pe competiția directă cu liderii globali în toate domeniile, ci mai degrabă pe capacitatea de a identifica nișe, de a adopta inteligent tehnologii emergente, de a promova interdisciplinaritatea și colaborarea eficientă, și de a se concentra pe cercetarea cu impact societal semnificativ. Valorificarea acestui potențial necesită strategii naționale coerente, investiții inteligente și o cultură a inovării deschisă la idei noi și la asumarea de riscuri calculate .
Inteligența Artificială (AI). În contextul cercetării românești, potențialul disruptiv al AI s-ar putea manifesta prin soluții de nișă adaptate la specificul local. În loc de a concura în dezvoltarea de modele fundamentale de AI (care necesită resurse masive), cercetătorii români ar putea excela în aplicarea AI pentru a rezolva probleme specifice României. Aceasta ar putea include:
AI pentru optimizarea sectoarelor tradiționale. Dezvoltarea de algoritmi de AI pentru a crește eficiența în agricultură (agricultură de precizie bazată pe analiza datelor satelitare și senzoriale), industrie (automatizarea proceselor, controlul calității), sau energie (gestionarea rețelelor inteligente).
AI pentru servicii publice personalizate. Crearea de sisteme AI pentru a îmbunătăți interacțiunea cetățenilor cu administrația publică, pentru a oferi servicii de e-guvernare mai eficiente și personalizate, sau pentru a optimiza alocarea resurselor publice.
AI pentru conservarea patrimoniului cultural și lingvistic. Dezvoltarea de instrumente AI pentru digitalizarea și analiza patrimoniului cultural, pentru procesarea limbajului natural în limba română (inclusiv dialecte și forme arhaice), sau pentru crearea de aplicații educaționale inovatoare.
Dezvoltarea de componente sau metodologii AI inovatoare în colaborări internaționale. Grupurile de cercetare românești ar putea contribui cu expertiză specifică în anumite subdomenii ale AI (e.g., interpretabilitatea modelelor, AI etică, învățare federată) în cadrul unor proiecte de cercetare europene sau internaționale mai ample, aducând o valoare unică.
Crearea de soluții AI pentru piețe emergente sau verticale specifice. Identificarea unor nișe de piață la nivel regional sau global unde competiția în domeniul AI este mai redusă și unde expertiza românească ar putea aduce un avantaj competitiv (e.g., soluții AI pentru IMM-uri, aplicații AI pentru industrii creative).
Tehnologia Cuantică Având în vedere stadiul incipient al dezvoltării tehnologiei cuantice la nivel global și resursele limitate din România, potențialul disruptiv se poate manifestă prin:
Concentrarea pe aspecte teoretice și de simulare cuantică. Cercetătorii români cu expertiză în fizică teoretică și modelare computațională ar putea contribui semnificativ la înțelegerea fundamentală a fenomenelor cuantice și la dezvoltarea de algoritmi cuantici teoretici, colaborând cu grupuri experimentale din străinătate.
Dezvoltarea de software și algoritmi cuantici pentru aplicații specifice. Identificarea unor probleme concrete din domenii relevante pentru România (e.g., optimizarea rețelelor energetice, simularea de materiale cu proprietăți specifice), care ar putea beneficia de avantajul calculului cuantic în viitor.
Implicarea în dezvoltarea de senzori cuantici de înaltă precizie pentru aplicații nișate. România ar putea identifica domenii specifice (e.g., monitorizarea mediului, medicină) unde senzori cuantici cu performanțe superioare ar putea aduce beneficii semnificative și unde există capacitate de inovare.
Participarea activă în consorții europene și internaționale pentru dezvoltarea infrastructurii cuantice. Prin colaborare, cercetătorii români ar putea avea acces la resurse și cunoștințe de ultimă oră, contribuind în același timp la definirea direcțiilor de cercetare.
Focalizarea pe aspecte de securitate cibernetică cuantică. Având în vedere amenințările viitoare ale calculului cuantic pentru criptografia clasică, cercetarea românească s-ar putea concentra pe dezvoltarea și implementarea de metode de criptare post-cuantică.
În ambele domenii, AI și tehnologia cuantică, potențialul disruptiv al cercetării românești nu rezidă neapărat în a fi un lider global în toate aspectele, ci în capacitatea de a identifica nișe strategice, de a valorifica expertiza existentă, de a colabora inteligent la nivel internațional și de a aplica aceste tehnologii pentru a rezolva probleme specifice și pentru a genera valoare adăugată pentru România. O strategie națională coerentă și investiții țintite sunt esențiale pentru a transforma acest potențial în realitate.
Nota redacției. Atunci când vorbim de potențialul disruptiv al cercetării științifice nu putem să nu amintim rolul MASS (Matematici Aplicate în Științele Sociale)ca dispozitiv de cercercetare riguros în cadrul sociologiei matematice, în studiul mecanismelor de interacțiune disipative și izotrope dintre grupurile sociale stratificate și ordonate, în general, și în studiul fenomenelor socio-judiciare de mare complexitate (tentaculare), în particular, ale cărei baze am fundamentat cu peste două decenii în urmă și ale căror metode și tehnici epistemologice bazate pe teoria sistemelor complexe și formale, a grafurilor și a cercetărilor operaționale le-am aplicat cu succes la o serie de dosare criminale de mare anvergură cu scopul (re)stabilirii adevărului istoric. Iată câteva dintre aceste lucări din Jurnalul Bucureștiului care pun în evidență potențialul lor disruptiv și fac și obiectul unor teze de doctorat pe care le-am inițiat, publicate de altfel și în ciclul de cărți „Investigații jurnalistice în serial” (în 12 volume, totalizând peste 60.000 de pagini) și dintre care 6 sunt în lucru (elaborare).
[…] Potențialul disruptiv al cercetării științifice românești. Microstudii de caz – AI și T… […]