Acasă Dezvaluiri Povestea regelui care a mâncat până a murit. Schimbările radicale pe care...

Povestea regelui care a mâncat până a murit. Schimbările radicale pe care le-a adus moartea lui stupidă

20
0

Regele Adolf Frederic s-a aşezat la masă într-una din zilele anului 1771 şi a mâncat după pofta inimii. Din păcate, a fost ultimul lucru pe care l-a făcut, pentru că, după ce s-a ghiftuit, a căzut lat, fără să mai respire. Iar moartea lui bruscă şi stupidă a schimbat complet peisajul politic al vremii.

Adolf Frederic (1710 – 1771, fost rege al Suediei din 1751 până la moartea sa) fiul lui Christian August de Holstein-Gottorp, Prinț de Eutin și al Albertinei Frederica de Baden-Durlach, a fost (din 1727 până în 1750) prinț-episcop de Lübeck și administrator de Holstein-Kiel în timpul minoratului nepotului său, Ducele Karl Peter Ulrich, care a devenit Petru al III-lea al Rusiei. Ales  moștenitor în 1743 la tronul Suediei de către facțiunea Hat pentru a putea obține condiții mai bune la Pacea de la Turku (cu împărăteasa Elisabeta a Rusiei), care își adoptase nepotul ca moștenitor al ei, Adolf Frederic a devenit rege la 25 martie 1751.

Aşezat la masă pe 12 februarie 1771, după ce ţinuse post o bună perioadă de timp şi s-a abţinut să mănânce carne, ouă şi lactate,  Adolf Frederic (convins de faptul că putea face orce, oricât) a consumat o masă copioasă constând din homar, caviar, varză acră, kippers și șampanie, urmată de 14 porții din desertul lui favorit: semla servită într-un castron cu lapte fierbinte și ca urmare, el a murit brusc în urma unui stop cardio – respirator, fiind astfel cunoscut, mai mult, ca  „regele care a mâncat până a murit”. Cu alte cuvinte, mai mai ales, pentru felul în care a murit, decât pentru felul cum a trăit.

A fost considerat, atât în ​​timpul său cât și după, dependent de alții, un conducător slab și lipsit de orice talente, dar a rămas în istorie ca un suveran plăcut de popor, care a dus o viaţă în folosul oamenilor, crescându-le drepturile şi libertăţile. El a fost considerat, de asemenea, un soț bun, un tată grijuliu și un stăpân blând cu slujitorii lui. Distracția lui favorită era de a priza tutun.

Pe durata domniei regelui Adolf Frederick, oamenii au experimentat Era Libertăţii, care a crescut drepturile civile ale suedezilor şi a instaurat pacea pentru o perioadă extinsă de timp. În 1766, suveranul suedez a convins parlamentul să adopte prima lege din lume care prevedea libertatea presei şi accesul neîngrădit la informaţie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.