Acasă Dezvaluiri Regele Adolf Frederic al Suediei și moartea sa stupidă.

Regele Adolf Frederic al Suediei și moartea sa stupidă.

Regele Adolf Frederic s-a aşezat la masă într-una din zilele anului 1771 şi a mâncat după pofta inimii. Din păcate, a fost ultimul lucru pe care l-a făcut, pentru că, după ce s-a ghiftuit, a căzut lat, fără să mai respire. Iar moartea lui bruscă şi stupidă a schimbat complet peisajul politic al vremii.

Adolf Frederic (1710 – 1771, fost rege al Suediei din 1751 până la moartea sa) fiul lui Christian August de Holstein-Gottorp, Prinț de Eutin și al Albertinei Frederica de Baden-Durlach, a fost (din 1727 până în 1750) prinț-episcop de Lübeck și administrator de Holstein-Kiel în timpul minoratului nepotului său, Ducele Karl Peter Ulrich, care a devenit Petru al III-lea al Rusiei. Ales  moștenitor în 1743 la tronul Suediei de către facțiunea Hat pentru a putea obține condiții mai bune la Pacea de la Turku (cu împărăteasa Elisabeta a Rusiei), care își adoptase nepotul ca moștenitor al ei, Adolf Frederic (Adolf Frederick, Adolph Frederick, Adolf Fredrik) devenit rege la 25 martie 1751.

Aşezat la masă pe 12 februarie 1771, după ce ţinuse post o bună perioadă de timp şi s-a abţinut să mănânce carne, ouă şi lactate,  Adolf Frederic (convins de faptul că putea face orce, oricât) a consumat o masă copioasă constând din homar, caviar, varză acră, kippers și șampanie, urmată de 14 porții din desertul lui favorit: semla servită într-un castron cu lapte fierbinte și ca urmare, el a murit brusc în urma unui stop cardio – respirator, fiind astfel cunoscut, mai mult, ca  „regele care a mâncat până a murit”. Cu alte cuvinte, mai mai ales, pentru felul în care a murit, decât pentru felul cum a trăit.

A fost considerat, atât în ​​timpul său cât și după, dependent de alții, un conducător slab și lipsit de orice talente, dar a rămas în istorie ca un suveran plăcut de popor, care a dus o viaţă în folosul oamenilor, crescându-le drepturile şi libertăţile. El a fost considerat, de asemenea, un soț bun, un tată grijuliu și un stăpân blând cu slujitorii lui. Distracția lui favorită era de a priza tutun.

Pe durata domniei regelui Adolf Frederick, oamenii au experimentat Era Libertăţii, care a crescut drepturile civile ale suedezilor şi a instaurat pacea pentru o perioadă extinsă de timp. În 1766, suveranul suedez a convins parlamentul să adopte prima lege din lume care prevedea libertatea presei şi accesul neîngrădit la informaţie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.