„Prețul trădării” – Fragment din volumul „Dimineața unui greier” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova)

Când ne-am întors în București, m-am invitat la Grig acasă, avea un apartament și acolo, mai mic, dar la fel de aranjat, cu vaze imense puse la colțuri, cu statuete, aduse de părinți în călătoriile lor în afară, da, fuseseră în străinătate de multe ori, asta mi se părea ceva amețitor, ceva la care tânjeam, ceva care trebuia să trăiesc și eu. M-am culcat cu Grig, până atunci nu se întâmplase asta, dormisem cu el, dar fusese cuminte, eu acceptasem, apoi mă lăudasem unei prietene: „Grig a dormit cu mine goală în brațe și n-a făcut nimic. Îți dai seama cât de mult mă iubește? ”, „sau nu te iubește deloc!”, a răspuns prietena mea, și undeva în sinea mea știam că e adevărul. Dar în trupul oricărei femeia, când vrea, locuiesc multe ispite, multe naiade, eram atât de frumoasă, m-am transformat în Circe când am vrut, stăpâneam vânturile care-l amețeau, sirenele care-i cântau, am fost femeia lui și am știut să fac asta fără s-o mai fi făcut vreodată până atunci. Și apoi, alte zile, și altele.

Am rămas însărcinată, destul de repede, Doamne ce rapid se terminase inocența mea, ce repede eram femeie pe de-a-ntregul, cum învățasem singură, așa cum învățasem să mă spăl în urechi, cum învățasem singură primul sânge, așa învățasem să manipulez, să controlez, să fiu mama. Uram asta, uram cu toate fibrele mele asta, mă uitam în oglindă și vedeam fața ștearsă a mamei, părul subțire și rar, ochii fără culoare, mă uram, dar iubeam mai mult visul ce-l visam cu ochii deschiși, casa în care aveam să trăiesc, siguranța, căldura, masa aceea uriașă la care se mânca. Da, aveau să fie ale mele. Visul va fi al meu. Când i-am spus lui Grig că voi avea un copil, a înlemnit. S-a albit la față și am știut că nu mă iubea, iubea trupul meu ca de mulatră, părul meu, fața mea creolă, iubea cum arătam, iubea că era mândru când ieșeam cu el în lume, dar nu mă iubea pe mine. M-am întors și mi-am zâmbit: „dacă tu nu mă vrei, eu te vreau!” Aș fi vrut să-i rânjesc în față, lui și familiei lui, să mă răzbun pe neiubirea lui, pe cuțitul din ochii lui, pe gheața din el,  dar încă nu era timpul. Și știam că mă răzbun și pe mine, credeam în iubire, mi-o doream, voiam atât de mult să mă ia cineva în brațe cu dragoste, să-mi spună cuvinte, da, cuvinte, să nu tacă, eu să tac, să mă sărute pe păr și apoi, alte cuvinte, eu să tac, eu să fiu cea iubită. Nu știu, poate că pentru mine cea de atunci era mai important să am siguranța unei case, a unei situații, să nu mă mai zbat eu, mă zbătusem îndeajuns, doar să pic așa, ca para mălăiață într-o situație stabilă, foarte stabilă.

A doua zi, Grig m-a căutat la facultate, era tras la față, parcă pierduse pe cineva, m-a rugat să ne întoarcem acasă la mama lui, că știa ea ce avea de făcut. Nu am vrut, i-am spus clar, că nu voi renunța la copil. Începuseră deja diminețile cu amețeală, cu stomacul ridicat în gât, îmi era rău, dar nu voiam să pierd nimic. I-am spus că nu a pierdut pe nimeni, ci a câștigat, că dacă nu vrea sau nu poate să fie lângă mine din cauza părinților, îl voi crește singură. Bineînțeles, îl manipulam în continuare, nu mă iubea, dar avea onoare. Ne-am căsătorit într-o dimineață rece de început de primăvară. Nu aveam prea multe haine, dar reușisem să împrumut un taior de la cineva, și pantofi de la altcineva, și deasupra, pardesiul vechi al meu, cu mânecile roase, și o geantă, a mea, tot veche. Și fața trasă, lividă de greață. Nu așa visasem căsătoria mea, însă din cauza răului care mă topea nici nu-mi mai păsa. Voiam doar să se termine repede, să mă întorc nu în cămăruța mea, ci în apartamentul cald al lui Grig. Luasem totul cu mine, o valiză ponosită cu ce credeam eu că-mi mai trebuie, cu scrisorile tatei și ale surorilor, atât. Hainele, lucrurile mele le-am lăsat. Erau viața mea veche. Începea viața mea nouă.

Nu spusesem nimănui nimic, am avut doi martori luați de acolo, de la sfat, am spus Da, am semnat, și am ieșit. Afară nu ne aștepta nicio caleașcă, nu erau flori pe jos, nici muzică. Afară, doar brumă. Grig nu m-a luat de mână, a coborât cele câteva scări înaintea mea, și fără să se întoarcă, mi-a făcut semn să-l urmez. Am mers ceva timp în spatele lui, nimeni nu ar fi crezut că suntem o pereche proaspăt căsătorită. Și el, doar brumă. Știam că nu mă iubește, știam că nu-l iubesc, da, eram foarte satisfăcută în mine, să știu, după o analiză de câteva nopți că nu-l iubesc, știam că toate câte le trăiam atunci au un preț. Nu știam încă prețul. După câteva zile, am plecat acasă la el, a venit o mașină și ne-a luat, două pietre pe o banchetă, două păpuși de cârpă, eu cu visele despre viața ce urma, el cu teama momentului în care le va spune adevărul. Și avea dreptate să se teamă, eu am plecat repede, noroc că mi-era rău, au urmat uși trântite, vorbe grele, țipete. Primul preț, eram nedorită de toți.

Al doilea preț, un târg, rămâneam căsătoriți, dar renunțam la copil. Grig avea viața înainte, nu era timpul s-o închidă între scutece. Am plâns, al doilea preț era greu, deja mă învățasem cu o ființă mică ce crește în mine, prin mine. După câteva zile am acceptat. Totul s-a făcut în mare secret, trecuseră deja câțiva ani de la decret, nimeni nu avea voie să facă avort, decât în condiții bine stabilite. Am intrat în spital, noaptea, pe o ușă din spate, m-a însoțit o asistentă, m-a dus într-un salon unde cea care avea să mă măcelărească era ea, mama lui Grig. Da, și a făcut-o cu o plăcere diabolică, știind că totul din partea mea a fost o minciună, deja se interesase, știa adevărul despre familia mea, știam că la un moment dat vor afla, dar nu-mi imaginam să-mi strige asta pe masa de avort. Mi-a spus că sunt săracă, mi-a spus că mă lasă stearpă dacă vrea, râdea, pe mine mă durea tot corpul, tot sufletul, nu ăsta chiar era un preț prea mare, am gemut, și cu ultimele puteri i-am spus că voi spune în gura mare totul, că va afla toată lumea de acest avort. Am simțit-o oprindu-se, nu se aștepta la atâta răzvrătire din partea mea. Apoi a continuat, zgândărindu-mi carnea, zgâriindu-mă, scrijelind în mine ura ei. (Fragment din volumul „Dimineața unui greier”).

Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.

Fragmente din volumul „Dimineața unui greier” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova)

„Primul țipăt”. Fragment din volumul „Dimineața unui greier” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova)

„Raiul sau Iadul” – Fragment din volumul „Dimineața unui greier” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova)

„Cu un talant în mână” – Fragment din volumul „Dimineața unui greier” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova)

Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei  în Jurnalul Bucureştiului

Lucrari intelligence

Nota redacției

Noua reformă a Justiției franceze. Curtea Criminală – o „prelugire prin continuitate” a Curții Corecționale (printr-o „tranziție de fază”) – „aproape” o Curte cu Jurați dar fără jurați, „mărginită” de Curtea Corecțională și Curtea cu Jurați concepte fundamentale ale Jurisdicției franceze în care magistrații sunt „sclavii” unui șir aritmetic de numere întregi impare (pentru a evita orice îndoială favorabilă inculpatului)

Mihail Moruzov și Mișcarea Legionară (Corespondență de la Lect. dr. Tănase Tiberiu, secretar al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria & Filosofia Științei & Tehnici – Academia Română, directorul revistei „Intelligence Info” – partener al Jurnalului Bucureștiului)

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului