Acasă Editorial Jurnalul Bucureștiului Gala Premiilor presei de turism: Eminescu, Foamea și Demoralizarea

Gala Premiilor presei de turism: Eminescu, Foamea și Demoralizarea

De mai bine de două decenii, Gala Premiilor Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România s-a derulat în preajma sau, de cele mai multe ori, chiar în ziua de 15 ianuarie 2022. A fost și rămâne un cald omagiu pe care presa de turism îl aduce celui mai însemnat jurnalist pe care l-a avut vreodată România. Pe de altă parte, Mihai Eminescu a fost unul dintre cei mai împătimiți „drumeți” din toate timpurile noastre. Mai ales în anii adolescenții-tinereții, când a luat țara la picior dintr-un capăt în altul al ei, trecând prin tot felul de „vămi”: „vama cucului”, „vama foamei”, „vama frigului”, „vama neodihnei”...A fost perioada când s-a „îmbibat” de frumusețile țării-iertați-mi această sintagmă banalăâ-, a cunoscut în profunzime românismul adevărat direct la izvorul lui, care nu putea fi altul decât universul țărănesc. Eminescu n-a ținut un „jurnal de călătorie”, precum a realizat, să zicem, Nicolae Iorga, neîntrecut bătător al meleagurilor „de la Nistru pân’ la Tisa”. A făcut în schimb cu totul altceva. A cules minunate creații populare, adică folclor-poezii, ghicitori, ziceri, inclusiv basme – care aveau să fie publicate postum.

Deschiderea expoziției „Nicolae Iorga – 150 de ani de la naştere”, la MNIR (Muzeul Național de Istorie a României)

Nicolae Iorga–150 de ani de la naștere (UZPR–Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România)

Cu mult înainte ca 15 ianuarie să fie declarată „Ziua Culturi Naționale”, AJTR (Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România) a încercat să cultive cu maximă deferență acest reper esențial al identității românești. Dacă inițial am fost un partizan al aparent generoasei idei, de o vreme m-am cam sucit. Mă rog, se mai sucește omul, tocmai fiindcă-i om și nu fier-beton…Am senzația că prin această formulă de colectivism-mai există, oare, vreo categorie, activitate, breaslă etc. care să nu-și însemneze cu roșu, în sinaxarul civil, o zi anume?-se va ajunge, cât de curând, la disiparea, la diminuarea semnificațiilor, îngemănării zilei de naștere a Luceafărului cu sine însuși. Este cumva ceva asemănător cu eticheta „poet național”.

Ziua Culturii Naționale la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

Eminescu este poet al limbii române, până acolo unde se vorbește ea, și, prin valoarea creației sale magice acceptată și recunoscută, este și poet universal. Dar ca să fac o glumă nelalocul ei, chiar dacă nu-i momentul, inițiatorii firitisirii culturii naționale puteau alege, mai degrabă, ziua de 15 iunie… Avem în vedere, desigur, starea în care se găsește și direcția spre care se îndreaptă, în general, spiritualitatea românească din zilele noastre. Fiindcă, cum tocmai bine spunea un domn pe facebook, n-ar trebui să ne „sparie” un Minister al culturii, cât mai ales cultura ministrului. De fapt, a tuturor miniștrilor de azi.

„Eminescu să ne judece!” (Corespondență de la poetul și prozatorul Puiu – Gheorghe Răducan)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: Despre simțul național al limbii sau limbarița lui Eminescu

Anul trecut, Gala Premiilor AJTR (Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România) – la care, de obicei, participă în mod obișnuit, în jur de 100 de persoane-nu s-a mai ținut. La un moment dat, a existat o tentativă gata-gata să se finalizeze pe la mijlocul lui septembrie, pe Litoral. S-a contramandat în ultimul moment. Pricina? Riscurile,restricțiile, frica și toate celelalte ingrediente de acest soi legate de epidemie. Nici ediția pentru acest an n-a putut să respecte data tradițională. Este însă hotărât: Gala este deja setată pentru ultima decadă a lunii martie. Anul acesta!

Dar să facem loc și câtorva detalii despre AJTR pentru cei care ne cunosc mai puțin. Este o Asociație profesională nonprofit care, în 2022, va împlini 64 de ani. Este ținută în picioare de peste 200 de membri: jurnaliști de la ziare și mediul on-line, de la posturi de radio și televiziune, reviste, edituri de specialitate, scriitori de turism, cadre universitare din domeniu, hotelieri, restauratori, editori, artiști fotografi, bloggeri etc. Membrii ei sunt din București și din țară, dar și din Basarabia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Spania și alte țări.

De-a lungul anilor, Galele Premiilor AJTR  s-au desfășurat când în Capitală, când în provincie. Cele din afara Bucureștiului au fost organizate în parteneriat cu autoritățile locale (primării, Consilii județene, Prefecturi etc.). Bunăoară, patru ceremonii consecutive s-au ținut la Horezu, plus una și la Râmnicu Vâlcea; de asemenea, la Giurgiu, Bușteni, Azuga, Câmpulung Moldovenesc, Roman etc. Au existat însă și parteneriate cu societăți reprezentative pentru turismul românesc: InterContinental, Ramada Majestic, Bulevard, Phoenicia (București), ARO-PALACE (Brașov), Casa Urlățeanu (Urlați), Cramele Halewood Azuga, Lacul Verde (Breaza).

Indiferent de domeniu, profesia de ziarist – atât de hulită în zilele noastre – nu-i totuși una dintre cele mai fericite îndeletniciri; un fel de „sărbătoare de neuitat” și, poate, nesfârșită, cum și-o mai închipuie unii. Asta dacă vrei s-o practici sub aripa spiritului eminescian, cum încercăm noi, cei de la AJTR. Adică să fim cât mai aproape – ce onoare!-de Eminescu jurnalistul, cel care punea pe hârtie aceste rânduri pline de o durere nemărginită: „Trag ca un catâr fiindcă sunt singur la negustoria asta de principii. Aștept telegramele Havas, ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc…”. 

Coborând nivelul durerii, inegalabila sa poezie Eminescu și-a creat-o „anesteziat”, chinuit, în mod sigur, și de colții lacomi ai foamei. Gazetăria-desigur, făcută nu precum de Caragiale sau de Slavici-necesita, în schimb, și minte sănătoasă, dar și trup în vrednică putere. Mă cutremur de fiecare dată când mi-amintesc de scrisoarea pe care Eminescu i-a trimis-o, din Sanatoriul de la Viena, blândului și devotatului său prieten Al. Chibici-Revneanu: „Eu aș vrea să scap cât se poate de curând și să mă întorc în țară, să mă satur de mămăliga strămoșească, căci aici, de când mă aflu, n-am avut niciodată fericirea de-a mânca măcar până la sațiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece-Nenorocitul tău amic-M. Eminescu”. Jurnalistul Eminescu sau, cum spunea N. Iorga, „viața unui om care nu s-a vândut nimănui”…

Ultima Gală „fizică” a AJTR s-a ținut în ziua de 16 ianuarie 2020. Am pus aceste gânduri în pagină ieri, ziua de naștere a lui Mihai Eminescu, după ce am urmărit Caravana TVR 3, care ne-a purtat pe urmele lui Eminescu. O încântătoare emisiune dedicată lui „Eminescu călător”, care l-a avut producător pe cunoscutul și inspiratul jurnalist și scriitor Vasile Arhire (TVR Iași), prim-vice președinte al AJTR. Cam asta fac și ar trebui să facă cei care îl îndrăgesc pe Eminescu. Cândva, Tudor Arghezi, care niciodată n-a fost atins de naivități, a vorbit și despre condițiile pe care ar fi trebuit să le îndeplinească un jurnalist (citez din… memorie): „Este destul ca un ziarist să știe puțină gramatică și să fie cinstit.” Mai sunt necesare comentariile, dacă ne uităm unde a ajuns această breaslă astăzi? Firește, nu poate fi vorba de toți ziariștii. Între ei, tot mai rari, se găsesc și unii meseriași adevărați. Așa, ca de sămânță…

Notă. E o nevoință plăcută să vin cu unele completări. Cineva m-a întrebat, discret, dacă am omis intenționat Gala AJTR care s-a desfășurat în 2014 la Hotelul Marshal Garden, de pe Calea Dorobanți. Eventual, dacă am…Nici vorbă! Mă știu cu Mareșalul din turismul românesc, Ion Antonescu, de hăt-vreme, de pe când își începuse cariera, ca tânăr absolvent de ASE, în industria ospeției la ITHR-București, la Gheorghe Popa, eroul dintre „eroii” acelor timpuri. Ne-am revăzut la Tel Aviv, unde a funcționat scurtă vreme ca director al Biroului de promovare turistică a României, dar și pe la Hanovra, unde a făcut o elegantă demonstrație a prețuirii pe care chiar o are pentru presa de turism. Asta așa, să umblăm din decenii în decenii…Fiindcă chiar nu-i loc să vorbesc despre desele întâlniri de la firma domniei-sale. Ion Antonescu, fost secretar de stat în Ministerul Culturii, este un brand al turismului nostru și merită respectul tuturor. Într-adevăr, Gala de la Marshal Garden a fost deosebit de „rasată”, a fost un veritabil model din toate punctele de vedere…

Dar AJTR (Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România) nu s-a ținut gaia-mațu de paranghelii. Galele din provincie, care se derulau pe parcursul a trei zile, în general, erau, deopotrivă, prilej de documentare și promovare a localității și chiar a zonei respective. Asta tocmai fiindcă ne dezicem de practica celor care și-au făcut din internet singurul… teren de deplasare, ca să folosesc o sintagmă specifică unora care am îmbătrânit în profesia asta atât de insidioasă…A existat, pe de altă parte, prin anii 1996-1997, chiar un proiect de formare a tinerilor jurnaliști din presa de turism, „curs” care a cuprins „prelegeri” la fața locului privind turismul balnear, rural, cultural, deltaic și de Litoral. Ca să fim cinstiți până la capăt – dacă există vreun capăt…- câte redacții de astăzi, indiferent de statutul lor, mai sunt dispuse să suporte cheltuielile propriilor jurnaliști pentru a bate țara, cu folos, la diverse evenimente?

Nu în ultimul rând, de mai mulți ani, AJTR a mers sistematic și la comunitățile românești din jurul țării: Chișinău, Cahul, Cernăuți, Odesa, Ruse, Basarabov, Vidin-Valea Timocului (Bulgaria), Cladovo, Negotin, Zaicear, Voivodina-postăm o fotografie de grup-(Serbia), Coasta dalmată (Croația), Bosnia-Herțegovina, Moscopole, Corcea (Albania), Gyula (Ungaria), Viena, Transcarpatia-Slatina, Apșa etc. (Ucraina). Pricopsirea cu această aiurită pandemie ne-a anulat călătoria proiectată pentru a ajunge la Metsovo (în munții Pindului). N-am mers nicăieri cu mâna goală. Am dus cu noi cărți, CD-uri, reviste, diverse obiecte și, poate cel mai prețuit ei, ecoul liber al limbii române de care au atâta nevoie comunitățile românești jurul nostru, supuse unor teribile agresiuni întru pierderea identității lor.

N-am primit sprijin de la nici o instituție. Doar din partea firmei Olimpic Internațional Turism, George Sorin Nicolaescu fiind, din fericire, și vice-președinte al AJTR. O împătimită a turismului, care s-a zbătut ca nimeni altul și pentru AJTR, a fost regretata scriitoare Anda Raicu. O vom pomeni mai pe larg mâine, 18 ianuarie, când se împlinesc 20 de ani de când Anda a plecat în călătoria fără întoarcere…

Mihai Oogrinji

Notă. Galeria Foto (integrală). Autorul fotografiilor din acest grupaj este Mihai Vasile-Sângealb (Inginer–alpinist și publicist membru al alAJTR-Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România, București) corespondent (intern) al Jurnalulului Bucureştiului

Corespondență de la Emil Stanciu (Ziarist, UZPR–filiala București, editor coordonator, Editura „Noi Media Print”, Manager PR al Fundaţiei Culturale Art Promo–interfaţă culturală între România şi occident prin organizarea de evenimente de elită), Director coordonator din partea UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România) și Communication manager al Jurnalulului Bucureştiului (Romania, Bucharest)

Nota redacției

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Articolul precedent„Băieți buni” și „băieți răi” ai Galațiului (Biserica Sfântul Dimitrie – „Izvorătorul de Mir” și preotul Costică Cimpoeșu, Marinarul – mecanic șef instructor Petrache Boșneagă, George Stângă „sugător de sânge” în Țara lui Dracula, Mariana Rarinca & Mihai Boldea „două japițe”, „fazanul” Cătălin Cristache). Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea, directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași)
Articolul următorProfesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Cărți care ar trebui scrise. Lauda mitocanului român”
„Nous avons toujours une part de responsabilité dans ce qui nous arrive et nous semble injuste, car nous sommes responsables de nos choix, lesquels à notre insu, déterminent notre avenir. Dès lors, nous devons accepter leurs conséquences, sans regrets, ni résignation, mais, avec sérénité et humilité!” (Întotdeauna avem o parte de răspundere în ceea ce ni se întâmplă și ni se pare nedrept, pentru că suntem responsabili de alegerile noastre, care la rândul lor, fără să ne dăm seama, ne determină viitorul. Prin urmare, trebuie să acceptăm consecințele lor, fără regrete, fără resemnare dar cu seninătate și umilință)-Thomas Csinta  („Un monde à la dérive”). Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU). Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.