Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Artistul, rușinica și reîntoarcerea prădătorilor sexuali” (Cluj24) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, profesor universitar și cercetător în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit Parisien”  (publicație academică, cultural-educațională și științifică franco-română) Paris-București,  atașat de presă al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite) pe lângă Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar din Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Apărătorului Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite),  Președinte de Onoare OPDP  (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diasopra), Membru al  UZPR (Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România),  Director științific la CUFR R&D (Centrul Francez de Consiliere, Educație și Cercetare-Dezvoltare pentru Studii Postuniversitare) Paris-București,  Google  Scholar       

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Noul spectacol al lui Louis C. K., intitulat „Ridiculous” (Ridicol), care este acum disponibil pe Netflix, a ajuns rapid în topul preferințelor publicului românesc. Cu toate acestea nu am vizionat și nici am de gând să urmări vreodată acest „special” pentru că întreaga persoană a „comediantului” american Louis Alfred Székely îmi provoacă greață. Îmi e imposibil să nu mă gândesc la ceea ce făcea „artistul” în afara scenei, iar mutra lui de comic „provocator” apare deformată în mintea mea pentru că e asociată cu figura de onanist ipocrit.

Separăm artistul de omul din spatele scenei?

Desigur, vor spune estetiștii, nu trebuie să judecăm judecăm artistul, ci arta. În fond fanteziile erotice ale artiștilor, natura perversă și adeseori anormală a creatorilor de artă, trebuie acceptate ca și când ar fi o parte integrantă a creativității lor debordante. Faptul că viața amoroasă a lui Charlie Chaplin a frizat pedofilia nu trebuie să ne facă să abandonăm marile sale comedii. Dar nici nu putem să ignorăm faptul că, pe măsură ce marele comic și-a schimbat nevestele, diferența de vârstă dintre el și soțiile sale a crescut exponențial. Pe când avea 29 de ani, comicul englez s-a căsătorit cu Mildred Harris, care avea pe atunci 16 ani. A doua soție, Lita Grey, avea doar 15 ani, iar actorul avea 35 de ani. Când a ajuns la a patra și ultima parteneră de viață, Oona O’Neill, aceasta avea 18 ani, pe când Chaplin era un „june prim” de 54 de ani.

Mai putem să fredonăm melodiile lui Michael Jackson sau să ne uităm la filmele cu Kevin Spacey?

Întrebarea este dacă mai putem să fredonăm melodiile lui Michael Jackson sau dacă mai putem să ne uităm la filmele cu Kevin Spacey știind că acești „artiști” erau niște abuzatori de minori? Ar trebui să „cancelăm” toate filmele lui Roman Polanski știind că regizorul a abuzat sexual o tânără de numai 13 ani? Și care e limita de la care începe arta și unde se termină abuzul?

Cazul lui Louis C.K., născut la Washington cu numele de Louis Alfred Székely (de unde vine și „C.K.”, un acronim pentru pronunția lui Székely din engleza americană), este relevant pentru întreaga cultură din care facem parte. „Sichei” a devenit faimos ca umorist pe scenele de „stand-up” din Boston și New York unde, ca și „stendaperii” de pe la noi care și-au dobândit propria notorietate prin „glumițe” vulgare și printr-un umor căruia îi spuneam într-un alt articol publicat pe Cluj24 drept „comedie de coteț”, este produsul unei culturi media în care poantele cu tentă sexuală, glumițele „comedianților” despre tot situații aflate la limita bunului simț s-au normalizat.

Când provocarea artistică devine justificare pentru abuz

Ca și unii susținători ai lui Louis C. K., care au încercat să-i găsească scuze comicului american, deținător al unor multiple premii „Emmy” și „Grammy”, această dimensiune „artistică” a sugestiilor sexuale pare să fie justificată. În fond chiar și Salvador Dali a realizat o pictură numită „Marele Masturbator”, iar în faimoasa autobiografie intitulată cu mare modestie „Viața secretă a lui Salvador Dali povestită de Salvador Dali”, publicată în 1942 (tradusă în română în 1998 la editura Cartier), marele artist suprarealist povestește despre masturbare ca despre o „artă”. Dali vorbea despre explorarea „plăcerii solitare” și chiar purtarea unei vestimentații care permitea onania rapidă,detaliile sale fiind la granița dintre sordid și satiric.

Între perversiune, artă și banalizarea comportamentelor abuzive

Mai mult, în contextul scandalurilor Harvey Weinstein sau Bill Cosby, unde abuzurile sexuale au fost de-a dreptul sinistre și au dus la condamnări penale, onania lui Louis poate părea inocentă. De altfel „C. K.” a încercat să se ascundă chiar și în spatele unui film scris, regizat și jucat chiar de el în 2017, cu John Malkovich în rolul unui regizor mai bătrâior care seduce o actriță de 17 ani.

Criticii l-au considerat un „omagiu” adus lui Woody Allen, care s-a „remarcat” și el prin faptul că și-a sedus fiica adoptivă (Soon-Yi, cu care apoi s-a căsătorit), iar altă fiică minoră, Dylan, l-a acuzat de abuz sexual. Filmul, care include o scenă în care un personaj imită masturbarea, a fost inițial anulat și apoi redistribuit.

De la divertisment la model cultural și politic

Problema este aceea că întreaga cultură a „rutinelor comice” s-a transformat în practici și strategii politice. E simptomatic faptul că cel mai puternic om al planetei, actualul președinte al SUA, care a fost înregistrat spunând că femeilor le place să fie prinse de p… (grab them by the pussy), a fost reales de concetățenii săi, care l-au considerat demn de această funcție.

Același președinte, care a fost condamnat pentru abuz sexual și defăimarea autoarei E. Jean Carroll, a „postat” recent o imagine cu Giorgia Meloni, premierul Italiei, în care cerea ironic un „ordin de restricție” împotriva ei. Tot Trump afirma despre Hillary Clinton că e incapabilă să-și „satisfacă” soțul, despre deputata Alexandria Ocasio-Cortez că nu e o „persoană prea inteligentă”, iar despre Kamala Harris, adversara lui în alegerile prezindențiale, că este are un „IQ scăzut”.

Același om care a insultat-o pe Rosie O’Donnell, spunând că este o „scroafă”, pe actrița Kristen Stewart că e o „cățea”, care a făcut glumițe despre sexul oral practicat de o sportivă (aici lista de comentarii negative despre femei a primit voturile a 46% din totalul femeilor americane). Această cultură l-a creat și l-a promovat și pe acest așa-numit „rege al comediei” din Statele Unite, considerat la un moment dat unul dintre cei mai mari comici ai lumii de azi, care avea propriul său program de televiziune, apariții în filme, cu spectacole globale și cu o faimă mondială.

Revenirea lui Louis C.K. și eșecul culturii anulării

Atitudinea sa se află în însăși structura culturii din care facem parte, unde „rutina” umoristică ce include referințe sexuale, e normalizată. Iar „artistul”, care a început încă din 2018 să facă un efort sistematic de „dez-cancelare” (uncancelling), care a revenit pe scenele de stand-up, deși au fost acompaniat de proteste, deși i-a ridiculizat pe supraviețuitorii unor atacuri armate spunând că au trăit pentru că s-au ascuns după un elev mai gras, a fost ușor ușor reintegrat în spațiul media. Revenirea (comeback-ul) lui C. K. demonstrează că această cultură, care normalizează astfel de comportamente, a rămas intactă.

Dovadă că spectacolul „Sincerely Louis C. K.”, filmat în Washington în 2020, a fost recompensat cu încă un premiu Grammy, cu toate că nici aici „comediantul” nu pare să înțeleagă gravitatea acțiunilor sale. Documentarul Sorry/Not Sorry  (realizat în 2023 de Caroline Suh și  Cara Mones, în care apar și cele  femeile care au depus mărturie împotriva lui Louis C. K.-Dana Min Goodman, Julia Wolov, Rebecca Corry și Abby Schachner și o persoană care și-a păstrat anonimatul) urmărește acest proces și dezvăluie o parte din dinamicile din interiorul industriilor media care permit apariția unor astfel de personaje.

O revenire care spune mai multe despre public decât despre artist

După ce a fost prins că își invita colegele în camera sa de hotel, unde le aștepta gol și masturbându-se vesel, „umoristul” vorbește „deschis” despre episodul său onanist ca și când nu ar fi mare scofală. El povestește, după ce face glumițele sale tipice despre „sexul la gay”, cu un zâmbet grețos pe figură și acompaniat de râsetele din sală, spune că a cerut permisiunea de a se masturba în fața altor ființe umane, dar că „greșeala” lui a fost aceea de a nu întreba a doua oară „ești sigură?!” Faptul că „Sichei” este un labagiu e doar problema lui personală, dar transformarea „rușinicii” artistului dintr-o chestiune pubică într-o atitudine publică, ar trebui să ne preocupe, dacă vrem să înțelegem mecanismele care ne afectează mințile și sufletele.

Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014). A publicat volume de studii si eseuri: „Alegerile naibii. Fals tratat despre metehnele imaginarului politic autohton” (2007), „Ochiul și corpul. Modern si postmodern în filosofia culturii vizuale” (2005), „911. Ziua în care a murit democrația” (2003), „Mass media și democrația” (Polirom, 2001), „Mass media si politica” (2000), „Obsesii sociale” (1998) și un volum de povestiri pentru copii, „Poveștile bunicuței Nana” (2003); a tradus Giovanni Sartori, „Teoria democratiei reinterpretată” (Polirom, 1999); a colaborat la volume colective și scrie comentarii politice, cronică literară și eseu pentru o serie de reviste literare românești.

Doru Pop (profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj). Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017.

• Profesorul Doru Pop (UBB Cluj-Napoca)
• Doru Pop (CV)
• Profesorul Doru Pop (Interese de cercetare)
• Autor Doru Pop (Cărți)
• Alte articole ale profesorului Doru Pop în Jurnalul Bucureștiului

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „O telenovelă socialistă” – Sunt citit, deci exist. Recenzii Alex Goldiș (România literară și Claudiu Turcuş (Observator cultural) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Articole asociate

Cronică de film. Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: Fjord – un film care îți trage palme (d’Or) peste cap (Cluj24) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Opinia profesorului Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca „Despre intoleranța la critică sau cum l-a bătut Goliat pe David la funduleț cu floricica omulețului lui Gopo” (Cluj24) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Sunt citit, deci exist” – „Portret al autocratului ca monstru al mileniului 3”. Interviul lui despre „Cucu Bau” – primul micro-festival de film erotic – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând legile în vigoare

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată, în varianta agentului de Poliție Oana Dorca, în triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp o plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)