Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Adeseori cuvintele nu sunt altceva decât sunete goale, clămpăneli de limbă, chiar invenții prostești. Așa cum sună și faimoasa replică a lui Hamlet (cuvinte, cuvinte, cuvinte), nu toate cuvintele sunt serioase. Un astfel de cuvânt, care descrie un animal fioros cu un termen vulgar, ale cărui origini le ignorăm, este crocodilul. Denumirea acestei ființe venită parcă din altă lume a fost inventată de către cel mai mare mincinos al tuturor timpurilor, Herodot.
În poveștile sale despre vechiul Egipt acesta menționează trei făpturi cu dimensiuni mitologice, printre care și crocodilul. Contemporanii au fost atât de impresionați de informațiile lui Herodot, că multe au fost preluate și de către alți autori din epocă. Astfel Herodot spune că pentru unii egipteni, cum erau locuitorii din jurul Tebei, crocodilii erau sacri, în vreme ce pentru alții, cum erau locuitorii din jurul orașului Elefantina, crocodilii erau prinși și mâncați, deoarece aceștia nu credeau că ar fi fost sacri. Povestea e preluată aproape în întregime de Strabon.
În „Geografia” acesta scrie că în Egipt ar exista un oraș pe nume Arsinoë, numit înainte Crocodeilonpolis. Acolo oamenii s-ar închina unui animal uriaș, numit Suchus, de fapt întruchipare a zeului Sobek, pe care preoții îl hrăneau cu mâna, băgându-i prăjituri, carne și miere între fălci. Mai sus de ei era orașul lui Hercule, Tentyra, unde alți oameni urau crocodilii și îi ucideau în mod sistematic, pentru că se închinau altei creaturi, numită „ichneumon”. Unii cercetători susțin că aceste informații ar fi fost plagiate din cartea azi pierdută a lui Hecataeus, care descria și el crocodilii, pasărea phoenix și hipopotamii (despre Phoenix în alt episod!).
Însă, ca și în multe alte situații, descrierile lui Herodot sunt incomplete și inexacte. Unele sunt de-a dreptul gogomănii, pentru că Herodot zice că crocodilii pe timp de iarnă, timp de patru luni, nu mănâncă nimic. Altă trăznaie este constatarea că acesta ar fi singurul animal din lume care nu are limbă, sau că este orb sub apă și că gura i-ar fi plină de lipitori. Toate aceste informații demonstrează că Herodot nu a văzut niciodată un crocodil.
Desigur, în perioadele de brumație, adică atunci când temperaturile scad, multe reptile intră într-un soi de hibernare, recent fiind înregistrați chiar aligatori congelați cu boturile afară din apă. Metabolismul acestor ființe cu sânge rece scade, animalele devin letargice 4-5 luni. Însă în Africa temperaturile nu scad atât de mult și crocodilii nu reacționează ca și alte reptile din zonele temperate. Starea în care intră crocodilii se numește estivare, ei putând în unele perioade de secetă să reziste fără hrană. Pentru că aceștia sunt prădători nocturni, ochii lor s-au adaptat acestui tip de vânătoare, pupila lor fiind asemănătoare cu cea a pisicilor. În plus crocodilii au o membrană stranie, care funcționează ca o pleoapă acvatică, însă ei văd destul de bine sub apă, nu sunt în niciun caz orbi. În plus crocodilii au limbă, doar că aceasta este prinsă de o altă membrană, așa că nu pot să își extindă limbile în afara gurii.
Mai grav este că, deși au supraviețuit 95 de milioane de ani, crocodilienii au primit un nume injurios pentru că etimologia cuvântului, dată de către marele istoric al Antichității, este o batjocură. Herodot spunea că ionienii, despre care adeseori vorbește cu dispreț, au numit aceste animale „crocodili”, pentru că s-ar asemăna cu șopârlele care se cațără pe pereți în Grecia, al căror nume vine din krokē (piatră) și drilos (vierme). Însă referința lui Herodot este mult mai ironică decât ar putea să pară, pentru că „drîlos/dreîlos” nu însemna vierme în greacă, ci penis. De fapt istoricul din Hallicarnas se amuza copios numind aceste animale cu un termen vulgar.
Acesta s-a transformat apoi într-un cuvânt adevărat, grecescul krokódeilos fiind alterat în latină sub forma crocodīlus și apoi în varianta sa medievală sub forma cocodrillus. Tocmai pentru că în latina medievală cuvântul a fost scris greșit, în forma cocodrillus, există mai multe limbi romanice, printre care catalana și valensiana, care l-au menținut sub forma greșită: cocodrilo. Chiar și în franceza veche animalul apare menționat și în varianta cocodriz, prin urmare în engleza veche el e înregistrat în mai multe versiuni greșite precum cocodrill, cokadrill, cokedril. Unele versiuni ale numelui sunt amuzante, astfel în siciliană animalul este numit cuccudrillu.
Și numele rubedeniile îndepărtate ale crocodililor africani, aligatorii și caimanii, sunt rezultatul unor neînțelegeri. Spre deosebire de etimologia incertă a aligatorului, care ar putea să provină din spaniolă unde „el lagarto de Indias” însemnând șopârlă indiană, caimanul a fost numit astfel pentru că spaniolii, care i-au întrebat pe băștinași din Caraibe cum se numește animalul fantastic au transformat acayouman în caimán sau din limba poporului Piapoco, unde se chema chamàna. Înainte de a vărsa lacrimi de crocodil pentru acest animal care a supraviețuit asteroidului care i-a ucis pe dinozauri, vă recomand să ascultați un mai vechi cântec al lui Alifantis, care ne învață cum s-a resemnat crocodilu-dilu.
Doru Pop (profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj). Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014). A publicat volume de studii si eseuri: „Alegerile naibii. Fals tratat despre metehnele imaginarului politic autohton” (2007), „Ochiul și corpul. Modern si postmodern în filosofia culturii vizuale” (2005), „911. Ziua în care a murit democrația” (2003), „Mass media și democrația” (Polirom, 2001), „Mass media si politica” (2000), „Obsesii sociale” (1998) și un volum de povestiri pentru copii, „Poveștile bunicuței Nana” (2003); a tradus Giovanni Sartori, „Teoria democratiei reinterpretată” (Polirom, 1999); a colaborat la volume colective și scrie comentarii politice, cronică literară și eseu pentru o serie de reviste literare românești.
Bibliografie
- Profesorul Doru Pop (UBB Cluj-Napoca)
- Doru Pop (CV)
- Profesorul Doru Pop (Interese de cercetare)
- Autor Doru Pop (Cărți)
- Alte articole ale profesorului Doru Pop în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
