Acasă Filosofie & Filosofie politică Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj...

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Fascismul, un herpes care mereu se reîntoarce” cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

De către

Thomas Csinta, Director & Chief Editor J-B (Journal of Bucharest), Press attached OADO (Organization for Human Defense - Ecosoc, United Nations) Paris (didactic & pedagogical works)

29 decembrie 2023

1092

105

Două evenimente politice cu implicații majore au trecut relativ ignorate în presa autohtonă, poate și pentru că tobele războiului bat asurzitor în toată lumea. Faptul că în Olanda alegerile au fost câștigate de Partij voor de Vrijheid, care a obținut 23.7% din voturi, și că Argentina a căzut în brațele tantro-fascistului Javier Milei, care a fost ales cu 55.75% din voturi, nu mai este doar îngrijorător, este de-a dreptul îngrozitor. Aidoma găinilor prinse între farurile mașinilor, paralizate de frică și fascinate de lumină, societățile contemporane par să nu conștientizeze pericolul iminent care le amenință. Cum am ajuns, de la alergia la fascism de după Al doilea război mondial, la atracția morbidă a fascismului evidentă din victoria partidului fondat de Geert Wilders, care acum se alătură liotei europene de postfasciști, din categoria Giorgia Meloni în Italia sau Viktor Orbán în Ungaria?! Cum se face că partide precum Freiheitliche Partei Österreichs din Austria sau Sverigedemokraterna din Suedia sunt tot mai populare, că tot mai mulți europeni se reorientează către „noua dreaptă”?

O explicație este aceea că ne îndreptăm spre fascism și avem aceeași orbire față de natura fascismului din urmă cu 100 de ani pentru că nu înțelegem ce e fascismul. Unii autori, cum este istoricul Enzo Traverso (The New Faces of Fascism: Populism and the Far Right, 2019), consideră fascismul e un concept transistoric și transnațional, care transcede contextele locale, geografice ori specificul național. După cum argumentează Traverso, fascismul este parte integrantă a conștiinței istorice și a imaginarului politic al omenirii, tocmai de aceea profesorul italian sugerează că trebuie să facem o distincție între postfascism, ca variantă contemporană a fascismului, din categoria trumpismului și a orbanismului, și neofascism, care include tendințele de regenerare a vechilor forme de fascism (nazismul, mussolinismul).

Postfascismul nu poate fi asociat cu strategiile „vechi” tocmai pentru că este separat de fascismul istoric, adeseori părând să fie în opoziție cu elementele ideologiei create în Europa după Primul război mondial. Un exemplu este absența antisemitismului din discursul lui Trump, ceea ce pare să invalideze legăturile cu hitlerismul. Dar, dacă Trump nu urăște evreii și este filo-israelian, aceasta nu înseamnă că trumpismul nu e o formă de fascism. Rasismul, misoginismul și xenofobia explicite în discursurile politice ale lui Trump, prezente în aproape toate ideile sale, sunt reorientate către alte grupuri, în alte forme, dar nu sunt mai puțin odioase. Dar tocmai această dimensiune polimorfă a fascismului îl face să fie greu recognoscibil. Roger Griffin (Fascism. An Introduction to Comparative Fascist Studies. Polity Press, 2018) arată cum confuziile terminologice, ușurința cu care apelativul „fascist” este utilizat pentru a eticheta negativ orice adversar politic, au dus la demonetizarea fascismului în a doua parte a secolului 20, ceea ce a permis deghizarea fasciștilor în noi forme de manifestare.

Griffin, care parcurge toate marile teorii care explică ce e fascismul, propune într-o altă care (The Nature of Fascism) termenul de „ultra-naționalism” ca numitor comun al tuturor miturilor și permutațiilor ideatice ale fascismului generic.
Într-adevăr, ca să putem lupta cu fascismul (referința e directă la textul antifascistului italian Guido Mazzali, „Come combattere il fascismo”), trebuie mai întâi să înțelegem ce este această boală a gândirii politice. Care ar fi numitorul comun al tuturor fascismelor, cum putem descrie și identifica un fascist? Există o formulă generică, o esență a fascismului? Michela Murgia (How to Be a Fascist: A Manual. Penguin, 2020)a creat un „fascistometru”, un instrument intelectual pentru a verifica nivelul de intoleranță, de rasism implicit și de anxietate față de limitele democrației, spaimele față de faptul că valorile „tradiționale” sunt amenințate, nostalgia pentru trecut și atracția față de liderii puternici. Pentru Murgia, care folosește metafora fascismului ca herpes, această boală politică stă mereu ascunsă în corpul societății capitaliste.

Ideea nu e nouă, într-o celebră „scrisoare către un tovarăș englez”, Leon Davidovici Troțki explica faptul că fascismul este o reîntoarcere a plebeilor, o reacție a micii burghezii înspăimântate, o expresie a burgheziei meschine asociată cu lumpenproletariatul suburban, un produs al nevrozei colective a acestei burghezii. Articolele lui Troțki (reunite ulterior într-o singură carte, publicată de Pathfinder Press în 1944), arată că statele capitaliste devin fasciste cu mare ușurință, pentru că burghezia constituie baza politică a tuturor fascismelor. Și Mazzali considera că fascismul era doar forma italiană de manifestare a dictaturii capitaliste, expresie a individualismul din producția de bunuri materiale. O altă explicație a fascinație și a atracției recurente a fascismului decurge din imaginarul pe care acesta îl cultivă. Istoricul Joseph Fronczak, care analizează „epoca fascismului” (Everything Is Possible: Antifascism and the Left in the Age of Fascism, 2023), descrie această opțiune politică drept o viziune coșmarescă asupra lumii, care vede peste tot pericole, dușmani, amenințări din umbră. Fascismul nu este un fenomen izolat, specific secolului 20, produs accidental al unor factori istorici irepetabili, el are natură pan-istorică, nu an-istorică, nu poate fi tratat ca și când s-ar fi încheiat cu glonțul pe care și l-a tras în cap Adolf Hitler.

Fascismul este o formă de comportament politic recurent, așa cum demonstrează Robert O. Paxton (The Anatomy of Fascism, 2004), fascismul nu este doar o doctrină politică asociată cu partidul nazist din Germania sau cu soluțiile politice din Italia fascistă. Paxton, care a publicat în 2021 un articol provocator în care îl descrie pe Trump ca un adevărat fascist, observa cum acest politician cultivă anxietățile Americii rurale și provinciale față de presupusele primejdii ale „stângii radicale”, reprezentate de feminism, de mișcările pentru drepturile homosexualilor sau cele ale BLM („Black Lives Matter”), pentru că ele sunt sperietorile electoratului mic-burghez nord-american. Din Statele Unite ale Americii se aude puternic cântecul de sirenă aberantă al lui Trump, care recent invoca distrugerea „paraziților” și a „șobolanilor” din statul american, lăudându-se că îi va elimina pe toți comuniștii și marxiștii, scoțând stânga radicală din toate instituțiile. Ca și ciracii săi declarați, cum este Javier Milei, care folosește și el termenul de „paraziți” pentru a-i descrie pe adversarii săi politici, fascismul nu începe ca un regim polițienesc în primă fază, nici nazismul nu a început cu lagărele de concentrare, ci cu discursuri segregaționiste și violente. Fascismul trebuie văzut ca o formă de retorică politică, ușor de identificat de îndată ce se activează ca discurs-anti-imigranți, anti-străini, anti-diferențe, fie în forma anti-islamismului din campania lui Wilder, care e susținător al „Nexitului” (ieșirea Olandei din UE) și care a cerut închiderea moscheilor, fie în forma apărării de amenințările la adresa culturii creștine, ar trebui să recunoaștem această boală imediat ce auzim anumite formule și discursuri.

Deși Twitter-fasciștii sau X-fascismul de azi par să fie diferiți de camarazii lor din anii 20-30, paralelismul cu ascensiunea fasciștilor „tradiționali” este evident. Patologia fascistă este omniprezentă, chiar dacă nazismul și fascismul s-au transformat în variante kitsch. Mikkel Bolt Rasmussen (Trump’s Counter-Revolution. Zero Books, 2018) leagă revirimentul fascismului de tulburările capitalismului târziu. Suntem în fața unui soi de fascism postmodern, transformat în propria sa pastișă, într-un fascism „light”, vulgarizat și simplificat, dar la fel de pernicios. Argumentul lui Rasmussen, care observă și el că vehicularea excesivă a fascismului l-a transformat într-un termen volatil, un produs al „pop-teoriei” și al culturii populare. Chiar soluției postfasciste la toate problemele societăților de azi e un amestec de cultură a divertismentului popular, cu megalomania infantilă a autoritarismului media și cu un oarecare spectacol grotesc a prostiei. Nu asistăm doar la înlocuirea cămășilor negre sau a cămășilor brune și a altor „escadrile de acțiune” cu variantele lor de tip „biker” la andropauză, cum sunt „Proud Boys” în SUA. Așa cum arată și Rasmussen, una dintre trăsăturile recognoscibile ale fascismului constă în caracterul său mereu contra-revoluționar și reacționar. Fascismul este o mereu o reacție, nu este niciodată o soluție de sine stătătoare. Recunoaștem ușor trăsăturile postfasciștilor, de la restricționarea avorturilor, la ura față de politicile „de stânga”, prin faptul că ele sunt vociferări la adresa opțiunilor altora, restrângeri ale drepturilor adversarilor, nu idei viabile, ci trăsnăi produse ca urmare a firii reacționare.

E relevant și faptul că toți liderii postfasciști seamănă între ei ca niște creaturi făcute prin clonare într-o clinică de la periferie. Ca și Wilders, care e considerat „Trump-ul olandez”, noul președinte al Argentinei pare o copie a lui Trump. Milei, care arată ca o vedetă porno din anii 70, cu perciunii scoși din portretele aristocrației victoriene, și-a făcut campanie electorală cu drujba și a avansat tot felul de propuneri aiuritoare (de aceea e numit și economistul TikTok). Nu putem să nu vedem analogia dintre figura caricaturală a lui Mussolini sau mustața ridicolă a lui Hitler, care era un fel de Chaplin teutonizat, și dimensiunea contemporană de circ politic a postfascismului. Din păcate e doar o chestiune de timp până când vântul fascismului va sufla și în politica mioritică. Așa cum concluzionează Fronczak, opțiunea între fascism și anti-fascism este una individuală. Personal, aleg antifascismul.

Doru Pop este profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014).

Bibliografie

* Profesorul Doru Pop (UBB Cluj-Napoca)

* Doru Pop (CV)

* Profesorul Doru Pop (Interese de cercetare)

* Autor Doru Pop (Cărți)

Notă. Alte articole ale profesorului Doru Pop în Jurnalul Bucureștiului

Articole asociate

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Agonia democrației și extazul răzbunării istoriei” (în cadrul „ciocnirii civilizațiilor și refacerii ordinii mondiale”)

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Istoria ca un…déjà vu”

Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Povestea unui președinte criminal, rasist și genocidal” („Holocaustul indienilor americani”)

„Holocaustul” (Shoah) islamist în „lumea ocidentală” a (sub)continentului Eurasian (Eurasiatic). Islamizarea Europei între utopie și realitate. Multiculturalismul, viitorul omenirii, o consecință inevitabilă, dar pozitivă, a mondializării. [L’holocauste islamiste dans le monde occidental et l’islamisation de l’Europe entre l’utopie (la fiction) et la réalité. Le multiculturalisme, l’avenir de l’humanité, une conséquence inévitable mais positive de la mondialisation].

Nota redacției

Cum „traducem” cultura. Marea antologie a liricii românești (Die Geschichte der rumänischen Lyrik) de la începuturi și până astăzi, a poetului și traducătorului trilingv brașovean Dr. Christian W. Schenk (membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului (din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

Conferința națională a detectivilor (Privat investigator – Pi/∏/π) din România. Forum de consultări și dezbateri privind necesitatea modificării Legii 329/2003 privind activitatea detectivilor privați (particulari). Gala „Sfântul Nicolae” 2023 (Ediția a 17-a)

In memoriam Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu. Psiho(socilogia) matematică – aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal [Mathematical psycho(sociology) – applications to the study of criminal behavior/Psycho(sociologie) mathématique – applications à l’étude du comportement criminel]

Uniți în onoare și recunoștință în amintirea eroilor de Ziua Internațională a Drepturilor Omului, la sediul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite)

„Ortopedia Pediatrică este Știință, Artă și Predicție” (Corespondență de la Dr. Gheorghe Burnei, Professor of pediatric orthopedics, Macta Clinic – Constanța)

Francezul „supradotat” (gifted, tânăr cu abilități intelectuale înalte, tânăr intelectualmente precoce, tânăr capabil de performanță). Învățământul alternativ elitist (de excelență) în Franța

Enseignant dans les CPGE (Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles) & les Grandes Ecoles. Les concours externe et interne de l’agrégation. Les professeur agrégés de l’enseignement supérieur. Enseignant – Chercheur. Concours de l’agrégation de Mathématiques externe – 2023 (Les sujets)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

„Scriitorul” multirecidivst Rédoine Faïd („Le Roi de Belle”) specializat în jafuri armate și evadări – Spectaculoasa sa evadare din CPSF (Centrul Penitenciar de la Réau) cu un elicopter Alouette. Procesul și Verdictul. Corespondență de la Curtea cu Jurați a TJP (Tribunalul Judiciar Paris)

Zilele academice ieșene. Sesiunea știinţifică anuală a institutului de cercetări „Acad. Ioan Hăulică” al Universității „Apollonia” din Iaşi [(Lucrarea „Rolul parametrilor comunicării prin social – media în promovarea sistemului (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani”)]

Centrul Gifted Education: Conferința „Alternative în Educație” sau „Învățământ neînregimentat”. Mai sunt copiii fericiți să învețe? cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

Traducerea (Corespondență de la Dr. Dr. Christian W. Schenk – poet și traducător trilingv brașovean, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondent permanent și membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania). Traducerea textelor cu caracter juridic (Thomas Csinta, criminal investigation journalist, research professor in MM – mathematical modeling & in MASS – Applied Mathematics in Social Sciences)

Sesiunea științifică a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București [Lucrările „Sistemul (ultra)elitist francez napoleonian de înalte studii PGE – Prépa–Grandes Ecoles – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învăţământul universitar francez LMD – Licență, Masterat, Doctorat – de sute de ani” și „Brabantul în haos și sub teroare. Asasinii din Brabant. Adevărul istoric după 40 de ani”]

Le vernissage de l’exposition „Icônes et poteries de Roumanie” (Corespondență de la eruditul promotor franco – român al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană Soleil de l’Est, promotorul înfrățirii orașelor Brașov – ZMBv și Tours-Métropole Val de Loire)

Le 10 octobre – „Journée européenne & mondiale contre la peine de mort” avec Amnesty International, ECPM (Ensemble Contre la Peine de Mort) et le Journal de Bucarest („Le petit Parisien”)

Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024

„Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și restabilirea adevărului istoric (Partea 2)

Le Casse du siècle – „Jaful secolului” de la banca Société Générale din Nisa. O conexiune dintre OAS (Organizația Armată Secretă), SAC (Serviciul de Acțiune Civică) gaulle-ist și celebra organizație criminală „French Connexion” în „războiul cazinourilor” a „anilor de plumb”de pe Coasta de Azur, într-un „triunghi (graf neorientat) al bermudelor” determinat de Albert Spaggiari–Jacques Cassandri–Jean Guy. În căutarea și (re)stabilirea adevărului istoric (Partea 1 – Preambul)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra