

Actuala campanie electorală pentru alegerea președintelui României seamănă tot mai mult cu una dintre cele mai ridicole confruntări armate din toate timpurile. Pe măsură ce apar tot mai mulți candidați, lucrurile încep să o ia razna, așa cum se întâmplă adeseori pe plaiurile mioritice, iar rezultatul ușor anticipabil nu poate fi decât catastrofal. E relevant că un alt exemplu de astfel de bătălie zănatică a avut loc taman pe câmpurile de luptă din preajma localității Caransebeș, conflict ce a rămas până azi în istorie ca unul dintre cele mai absurde episoade de prostie și incompetență militară.
Armata lui Iosif II, pe atunci împărat al monarhiei danubiene (Donaumonarchie) habsburgice și al Sfântului Imperiu Roman, compusă din peste 250.000 de soldați, a pornit să elibereze Balcanii de sub ocupația otomană. Iosif II, care se visa noul „Frederic cel Mare” al creștinătății occidentale, a pornit în martie 1788 de la Viena și a ajuns în cele din urmă la porțile Belgradului. Însă, pentru că trupele țariste pe care le așteptat nu i-au sosit în ajutor, iar armatele lui erau deja decimate de boală, probabil dizenterie sau malarie, împăratul a decis să treacă Dunărea în Banat și să avanseze spre Oltenia (cf. Erik Durschmied. The Hinge Factor. How Chance and Stupidity Have Changed History. 2000).
În noapte zilei de 19 septembrie un contingent de husari din avangarda armatelor austriece a fost trimis în căutarea turcilor lui Iusuf pașa din Vidin, traversând podul peste râul Timiș. Husarii nu i-au găsit pe turci, în schimb au dat peste o șatră de țigani care tocmai făceau rachiu, așa că vajnicii soldați ai lui Iosif II s-au apucat de chefuit cu băutură și cu fetele primitoare dansând în brațele lor. Când o parte din trupele de infanterie ale aceluiași împărat s-au pus în mișcare, i-au găsit pe husari petrecând, așa că au vrut și ei să bea niște rachiu, dar husarii au făcut zid în jurul butoaielor cu palincă. Din busculada care s-a produs între cele două unități austriece, certurile s-au transformat rapid în confruntări și apoi în împușcături.
În toiul confruntărilor bahice, unii infanteriști ai armatei habsburgice au început să strige „Turcii! Turcii!”, ca să-i pună pe husari pe fugă. Pe jumătate beți, unii s-au urcat pe cai și au luat-o la goană. Numai că, pentru că nu toți soldații austrieci vorbeau bine germană, când ofițerii au început să dea ordine, zbierând „Halt! Halt!”, unii infanteriști au înțeles „Allah, Allah”. Convinși că au venit otomanii, alți soldați habsburgici s-au apucat să tragă spre colegii lor. Auzind zgomotele, un comandant de artilerie s-a speriat și el, așa că a ordonat deschiderea focului, trăgând în plin în camarazii săi.
Luptele cu „inamicii” au continuat mai multe ore, împăratul însuși a fost doborât de pe cal și a căzut în apele reci ale râului Timiș. Când turcii a ajuns în cele din urmă, după două zile, au găsit vreo 10.000 de austrieci morți și răniți și au ocupat Caransebeșul. Dar aceasta nu a fost singura bătălie dusă pe meleagurile noastre în care o armată a fost înfrântă de propriile trupe, dovadă buluceala din decembrie 1989, căreia îi spunem „Revoluția română”. Ca și în bătălia austriecilor cu ei înșiși, care va rămâne în istorie ca una dintre cele mai tembele bătălii din toate timpurile, asistăm iarăși în politica mioritică la o nouă confruntare de acest tip, în care ne batem singuri pe noi înșine. La final vom putea iarăși să exclamăm: Am înfrânt!
Nota redacției
- Ciudata bătălie de la Caransebeş, în care soldaţii armatei austriece au început să se lupte între ei: „Totul a pornit de la rachiu”
- Bătălia țuicii la… Caransebeș. Au murit 10.000 de oameni
- Cea mai ciudată bătălie din istorie a avut loc în 1788. Ce s-a întâmplat cu armata Imperiului Habsburgic în lupta de la Caransebeș, ce spun istorici
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…