Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose!Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Părinții de la o școală din Tallahassee s-a revoltat când au aflat că profesoara de istoria artei le-a arătat copiilor imagini cu „David” lui Michelangelo. În urma plângerilor acestor părinți, care s-au scandalizat că plozii lor au fost expuși unor „imagini pornografice”, directorul școlii a demisionat, iar profesoara a fost destituită.
Marea ticăloșie a profesoarei numită Hope Carrasquilla era aceea că, la cursurile despre Renaștere, avea nerușinarea să le arate elevilor săi pornoșaguri, printre acestea numărându-se goliciunea intitulată „Nașterea lui Venus” realizată de Botticelli precum și scene dezgustătoare din Capela Sixtină, cum e aceea în care Adam apare dezbrăcat și este atins cu degetul de către Dumnezeu. În mod ironic, școala din Tallahassee se numea „clasică”, deși în mod real ea arată mai mult ca un focar al gândirii reacționare. Degeaba primarul Florenței, Dario Nardella, i-a invitat pe „tallahassieni” să facă o vizită la Galleria dell’Accademia, să vadă sculptura originală. Mentalitatea părinților din Florida, care reverberează în discursurile unor politicieni cum este guvernatorul acestui stat, Ron deSantis, este îmbibată de puritanism.
Așa cum arăta profesorul de literatură de la Harvard, Sacvan Bercovitch (The Puritan Origins of the American Self, 1975), America e o țară cu suflet puritan. Adevăratul „părinte fondator” al Americii nu este George Washington, ci John Winthrop, cel care a fost guvernator al celor 12 colonii înființate în America de Nord de către coreligionarii săi. Studiile lui Bercovitch (American Puritan Imagination: Essays in Revaluation), care analizează imaginația și retorica puritană, indică faptul că puritanismul continuă să domine gândirea americană contemporană.
Ghidată de acest impuls teocratic și de un mod de raportare la societate, la oameni, la valorile morale, la artă și la cultură, gândirea puritană vede peste tot corupție și degradare morală, instaurează o atmosferă de intoleranță față de opiniile divergente, recurge la stigmatizarea socială a celor considerați impuri și are tendința de a-i judeca pe alții (judgmentalism), dar și de a-și afirma și impune propriei exemplaritate (dovadă excepționalismul american, pentru care doar valorile „lumii libere” sunt bune).
Această retorică puritană, transmisă din generație în generație, funcționează pe baza a două predispoziții ale gândirii puritane: ieremiada și neemiada. Winthrop, care era numit și un „Neemia american”, e exponentul neemiadei ca mod de a impune pioșenia cu forța, urmată de amenințarea cu pedepse inimaginabile pentru toți cei care îndrăznesc să fie diferiți. Iar ieremiada (după numele profetului plângăcios din Vechiul Testament) este asumarea unui discurs în care toată lumea și întreaga societate sunt decăzute. După cum reiese adeseori din ieremiadele pastorilor protestanți, pretutindeni este murdărie, toți oamenii sunt păcătoși, doar doctrina abstinenței și asumarea culpei sunt salvatoare.
Secularizarea puritanismului a păstrat intactă ipocrizia moralizatoare, caracteristică pentru toți fanaticii religioși. Puritanismul este, așa cum indică și numele acestui grup de protestanți radicali, mereu gata să „purifice” pe cineva. Ca formă de creștinism paroxistic, puritanismul s-a impus în Noua Anglie printr-o serie de legi draconice. Recunoaștem principiile puritane în multe dintre legile contemporane, pentru că încă din 1631 puritanii din Massachusetts au decis interzicerea jocurilor de noroc, precum și fumatul în public.
După aceea s-au apucat să pedepsească adulterul cu moartea, au interzis orice formă de îmbrăcăminte elegantă, dar și bătaia în public pentru cei care nu mergeau duminica la biserică. Tot ei au inventat regula interdicției de a servi alcool în baruri după ora 21h00. Chiar dacă au fugit de regele Carol I, care îi obliga să renunțe la pietismul exagerat, puritanii s-au transformat din persecutați în persecutori. Iar aceasta este moștenirea nefastă a puritanismului secularizat.
Anne Appelbaum, într-un eseu critic remarca mecanismul acestui puritanism secularizat, care a preluat controlul asupra multor instituții culturale americane, de la universități la muzee, de la școli primare la cinema. Deși Appelbaum compară situația din SUA cu stalinismul, maoismul sau erdoğanismul, analiza sa pertinentă este aceea a existenței unui terorism puritanist. Appelbaum folosește exemplul romanului lui Hawthorne, „Litera stacojie”, unde comunitatea puritană din Salem a obligat o tânără femeie să poarte litera „A” (de la adulter) cusută pe haine, ostracizând și incriminând sărmana mamă.
Tindem să uităm că societatea americană a fost creată de către niște puritani și că puritanismul este un mod de viață, o modalitate de a vedea lumea. Există nenumărate dovezi ale neo-puritanismului american. Una dintre cele mai radicale forme s-a produs în secolul 20, când a fost instaurată „Marea Prohibiție”. În 1917 americanii au votat și au introdus un al 18-lea amendament în Constituție, prin care se interzicea consumul de alcool pe tot teritoriul SUA. Nu e prima oară când vigoarea moralizatoare a puritaniștilor a acționat împotriva artei și culturii. În 1873 a fost votată „Legea Comstock”, care interzicea trimiterea prin poștă a oricăror materiale considerate „obscene” sau „lascive”. Tot în American a fost inventat celebrul „cod Hays”, care interzicea nuditatea pe marile ecrane și condamna folosirea unor expresii profane în cinemaul american. În Statele Unite, în 1956, psihanalistul Wilhelm Reich a fost condamnat la doi ani de închisoare, iar judecătorul a ordonat arderea a șase tone de cărți, considerate „obscene”. Astăzi „justiția puritană” este practicată pe internet, iar linșajul public are loc cu ajutorul rețelelor de socializare. Hoardele de intoleranți bântuie azi lumea, conduși de vechile principiile ale prohibiției, impunând interzicerea fumatului și a păcatului, precum și cenzurarea puței lui David și a pubisului lui Venus.
Doru Pop este profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014).
Promovarea online a instituțiilor, jurnalelor și articolelor academice
Lucrări intelligence
Conflictul israelo-palestinian: istoric – cauze – efecte
„Puterea de la Puterea informațiilor la Puterea în Intelligence”(Tiberiu Tănase-coordonator, autori Ovidiu Boureanu și Petru Ștețcu, Editura Concordia, Arad, 2024)
Recenzie. Noua carte apărută la editura Concordia reprezintă un amplu proiect documentar și documentat asupa unui subiect prezent în viață, în societate și istoria umanității și anume „Puterea” privită din mai multe puncte de vedere. Aceasta se bazează pe o amplă documentare și bibliografie privind puterea–pornind de la termenul, concept semnificații și domenii în care este prezentă dar și modalitați de raportate privind importanța acesteia în diverse domenii și situații. Pe parcursul celor XV capitole autorii de prezintă multe și intresante noutăți privind termenul și conceptul de putere pornind de la Introducere (p. 13), la definiții–care încep cu clasica întrebare „Ce este puterea?” cu raspuns pornind de la Dex la conceptul puterii, fețele puterii, dar și la puterea ca decizie sau puterea ca preluare a controlului.
Sunt prezentate și fețele puterii, care sunt sunt autoritatea și legitimitatea. Foarte interesanta lucrare debutează cu un prim capitol unde în Secțiunea a 3-a avem informații documentate despre „Putere” versus „Autoritate”, „Ce este puterea?”„Care este autoritatea?” Dar și diferența dintre putere și autoritate. De menționat tot aici în Secțiunea a 4-a se fac referirila la Dominație versus Autoritate iar în Secțiunea a 5-a unde sunt prezentate Puterea, politica și statul. Sunt importante raspunsurile la întrebarile cum ar fi Ce este puterea politica?.De mare interes este și Secțiunea a 9-a, al aceluiaș prim capitol care tratează Analiza Puterii și se referă la Analiza SWOT (slăbiciuni, oportunități și amenințări). Urmează un important capitol și anume cel referitor la Puterea Mondială ce conține referiri puterea mondială și scopul acesteia, Guvernul Mondial,Organizarea Piramidei Puterii la p.81.
Întalnim și alte capitole foarte importante cum este cel referitoar la „Puterea informației” (p. 129), și în mod deosebit la conceptul de informație, dar și considerații despre puterea informației, precum și despre puterea informației într-o societate liberă. Importante sunt referințele la „Puterea militară” (p. 255) în ceea ce privește evoluţia marilor puteri. Astfel, Secțiunea a 2-a tratează un aspect absolut de interes pentru puerea statelor și anume despre țările cu cele mai mari armate din lume și despre cele mai mari puteri militare din lume. Important este și capitolul ce prezintă „Puterea Economică” (p. 279) cu referiri la „Puterea pieței” legate de noțiunile „Ce este puterea de piață?” Înțelegerea puterii pieței cu exemplu de putere de piață și structurile de putere ale piețelor până la prezentarea conceptele de putere și emergență.
De subiniat capitolele ce urmează despre „Puterea politică” (p. 307) pornind de la definiția puterii politice. Ce este politica și cum funcționează? Conceptul de putere politică puterea alienată și conținut și trăsături ale puterii politice și Autoritatea și Legimitatea politică. Cel de–al X–lea Capitol se referă la „Puterea Mass-Media” pornind de la definirea presei, evoluția presei în decursul timpului., funcțiile presei. Presa, a patra putere în stat, „Comunicarea politică”, și când puterea ascultă de presă, dar și despre libertatea presei. Acest capitolul este urmat de alte capitole de mare interes și anume „Puterea organizației” și foarte important „Puterea intelligence”-ului. Aici se fac referiri la „Ce este Intelligence?” Dar și la Puterea în intuiție și decizie în activitatea de intelligence.
Trebuie menționat că importanţa activităţii intelligence pentru orice stat-naţiune este în mod direct legată de ameninţările şi vulnerabilităţile la nivel local, regional şi global, de rolul aspectelor politico-militare şi economice pe scena internaţională, precum şi de atitudinile liderilor faţă de structurile de intelligence şi securitate naţională. Unele din cele mai importante aspecte şi tendinţe care vor caracteriza şi influenţa mediul şi organismele de intelligence ale statelor-naţiune în secolul XXI ar putea fi „Forța cunoaşterii”, prioritară, dar și esentială și se va baza pe informații. În prezent cunoaşterea are valoare, iar intelligence adică informația strategică este putere. Cunoaştere fără intelligence nu poate exista, la fel cum un intelligence calitativ nu poate să se manifeste fără cunoaştere. Deoarece cunoaşterea este astăzi cel mai important şi util element al competitivităţii la nivel global şi devine cea mai importantă resursă a unei naţiuni, am putea afirma că se naşte o nouă componentă, anume „intelligence-ul cunoaşterii”, care devine astfel elementul complementar al domeniului intelligence-ului și esențial puterii. Deci, putem afirma că „Puterea” se mută acum dinspre state-naţiune, spre state-piaţă şi mai nou spre state-reţea. Adică dinspre state spre grupuri unite în reţele, dinspre legile fizicii şi puterea fizică spre legile cibernetice şi puterea creierului („brain power”), iar paradigma „cine are informaţia deţine puterea”
Cartea „Ils om volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas)
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
[…] Profesorul Doru Pop de la UBBC (Universitatea Babeș – Bolyai) din Cluj – Napoca: „Puța lui D… […]