Romgleza culinară, ediție limitată. Megdonal”, restaurantul imperialismului papilelor gustative care are ca mascotă un claun, a anunțat recent o colaborare cu o altă creatură la fel de ridicolă și cu nume de extraterestru, așa-zisul Chef Foa.
Restaurantul cu chifle plate, dar cu reclame gonflate, a lansat „doi burgeri premium”. Burgerul, desigur, nu e altceva decât o chiftea turtită, iar „premium” nu este o recompensă oferită școlarilor, ci un romglism atroce, însemnând pentru unii ceva „de calitate superioară” (ca și benzina premium și alte produse „premium” vândute romglezilor).
Până când noi așteptăm cuminți ca șefa de la Institutul de Lingvistică al Academiei Române să mai introducă în DOOM și burgerii și premium-ul, Megdonald ne invită la o „ediție limitată” pentru a putea savura acest „un mix savuros de arome, gusturi și texturi”.
Ce nu știe „cheful” Foa și nici angajatorii lui transatlantici este faptul că în română „limitat” are sens peiorativ și înseamnă redus sau mărginit la minte, cu o inteligență precară, ba chiar și meschin.
E doar traducerea mot à mot a lui „limited edition” care înseamnă un număr restrâns de obiecte (cărți, jucării, haine).
Deși inițial sensul cuvântului ediție era restrâns la ziare și cărți, el a fost extins treptat ca neologism pentru versiune sau pentru manifestare artistică ori sportivă.
Pentru că în engleză orice poate să aibă „edition”, până și burgerul a ajuns în romgleză fie produs într-o „ediție”.
Pe cât e de limitată romgleza culinară, pe atât e de limitată (și de texturată) limba pe care o vorbește cetățeanul Foa.
Astfel el inventează două noi produse, numite absurd „Bon beef” și „chicken chic”. Primul are ceapă „crispy”, dar și „bacon”, iar „chicken chic”-ul, deși ni se spune că puiul este „100% românesc”, e băgat în „pane” cu semințe și conține strămoșescul „guacamole” (nici el neexistând în limba română, dar de data aceasta meritând să fie introdus, chiar dacă este omofon cu cacamoale).
Ridicol e că acești „chefi” (deja băgați cu de-a sila în noul DOOM al Kakademiei) vorbesc o limbă similară cu personajului lui Umberto Eco, Salvatore din Montferrat. Salvatore, chelarul monstruos din abația din Melk, ce fusese torturat de Inchiziție, nu mai știa să vorbească nicio limbă și le vorbea pe toate.
Așa e și romgleza, ea seamănă cu toate limbile Pământului, dar nu mai este o limbă normală.
Ca și limba lui Salvatore neoromâna a ajuns să fie o născocire, o limbă creată din frânturi din toate limbile omenirii, transmisă prin intermediul unei armate de limitați la minte, dar nelimitați la vorbe.
Doru Pop este profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014).
Bibliografie
Notă redacției
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan–Alexandru Rosetti” din București (înființat în anul 1949) este unul din institutele de lingvistică din subordinea Academiei Române. Actualul său director este Adina Dragomirescu. Primul director a fost Iorgu Iordan (1949-1962). În anul 1961 a fost înființat Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale al Academiei Române. Primul său director a fost Alexandru Rosetti. În martie 1990 fostul centru a devenit Institutul de Fonetică și Dialectologie, primind numele „Alexandru Rosetti” în 1994. Prin fuziune cu Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”a rezultat Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti” în ianuarie 2002. Din 1994 până în 2017 Marius Sala a fost director al Institutului.
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
