Acasă Conferinte, Dezbateri Profesorul Florian Colceag: „Intrăm în altă eră – fie redevenim oameni, fie...

Profesorul Florian Colceag: „Intrăm în altă eră – fie redevenim oameni, fie ne îndreptăm spre distrugere…”

Noua paradigma în educație

158
1

Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi. Doar în mijlocul unei mari crize omul se schimbă, spune profesorul Florian Colceag în cadrul unor serii de seminarii pe teme de educație (școlară, economică, a mediului, a gândirii, etc).

Profesorul Florian Colceag, matematician, specialist în educația copiilor supradotați, (deținător al recordului mondial cu 84 de medalii la olimpiadele internaționale), membru acreditat pentru România al prestigiosului WCGTC (World Council for Gifted and Talented Children), cofondator și inițiator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru studii si Cercetări Avansate în Educația de Excelență), respectiv, al Consorțiului EDUGATE (Consorțiul Român pentru Educația Copiilor și Tinerilor Supradotați și Talentați), alături de Thomas Csinta (scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences, scientific director CUFR Romania),  a fost de curând invitat, pentru a-și împărtăși experiența, cunoașterea și înțelepciunea la câteva școli și instituții din țară.

 

[A se vedea pentru detalii lucrările ]

Teoria educației. Misiunea noastră „Gifted Education” în România!

Teoria educației. Declarație de intenții a Consorțiului EDUGATE (Consorțiul Român pentru Educația Tinerilor Supradotați și Talentați) privind educația în România!

Teoria educației. Manifestul Educației realizat de către Consorțiul EDUGATE (Consorțiul Român pentru Educația Tinerilor Supradotați și Talentați)

Cum să fim profesori mai buni? Cum să ne înțelegem copiii? Cum să ne înțelegem pe noi?

Cum să supraviețuim crizelor? Ce anume le-a generat și ce le-ar putea pune capăt?

Iată câteva întrebări- unele aparent fără legătură între ele- la care profesorul, economistul, cercetătorul Florian Colceag nu doar că poate răspunde dar explică și legătură între ele, așa cum explică legături și corelațîi între multe elemente diverse ce par a fi separate dar care, toate, ne compun viață.

Întrebări și răspunsuri care răscolesc, care nu-ți dau pace pentru că îți arată lumea așa cum este, pentru că te arată pe ține așa cum ești, iar apoi relațiile între ține și lume, o lume care a ajuns să fie așa cum tu ești, cum o „lași” tu să fie.

Criză nu a apărut brusc, nici o criză nu apare brusc, și întotdeauna apare din cauza noastră. Criză nu este de un singur tip, e pe mai multiple nivele și are cauze profunde. De cele mai multe ori, aceste cauze profunde se datorează comportamentului oamenilor față de semeni, mediu și față de tot ce există. Prin urmare este o problema de caracter.

Se pare că până la urmă, a reuși sau nu să depășim o criză devine o chestiune de educație, de educare a caracterului. Aceste lucruri, explică Florian Colceag, merg până la un nivel foarte tehnic. Este și o chestiune de logică, la urmă urmei. Dacă un sistem de gândire s-a dovedit păgubitor și aducător de dezastre, el ar trebui schimbat. Acum, când criză e generalizată e momentul cel mai bun să ne oprim și să înțelegem că nu am mers în direcția în care trebuie. Avem nevoie deci, de o schimbare de sens, de o schimbare de paradigmă.

Criza ne pune în față o alegere: fie ne schimbăm în totalitate și re-devenim oameni, fie continuăm că și până acum și ne îndreptăm spre distrugere. Acesta e marele moment istoric pe care îl trăiește omenirea, moment în care omenirea descoperă puterea de a da și de a lua”, ne face atenți Florian Colceag în preambulul acestei discuțîi-interviu.

R: Care trebuie să fie schimbarea de sens? Cum ar trebui să ne schimbăm pentru că lucrurile să funcționeze?

F.CAu existat mai multe etape istorice: o prima etapă, când oamenii au fost terorizați de natură, a două a etapă în care oamenii au luptat împotriva naturii că s-o cucerească, a treia etapă în care oamenii au devenit atât de eficienți încât natură a început să dea înapoi, a patra, în care oamenii au fost aproape gata să distrugă natură și a cincea etapa, care vine de aici încolo, în care oamenii trebuie să reconstruiască, să protejeze, să recupereze, să integreze natură.

Asta e o schimbare totală de sens: să nu mai luptăm că să câștigăm averi, luptăm că să menținem echilibre, să creștem valori, să creștem calități, să creștem încredere. Până acum natură ne-a dat, de acum noi trebuie să dăm. Până acum societatea ne-a dat sau ne-a luat, noi trebuie să dăm. Familia ne-a dat, ne-a luat, de acum trebuie să dăm. Orice s-ar întâmplă noi trebuie să dăm.

Așa funcționează lucrurile și o vedem în jurul nostru. De exemplu, așa a crescut Wikipedia-prin contribuția cui a vrut să pună, și Wikipedia a devenit acum cea mai interesantă și importantă enciclopedie, o open source, în care fiecare se poate duce și lua. De ce? Pentru că fiecare om care pune ceva pe Wikipedia e responsabil de ce face. Iar oamenii simt responsabilitatea asta a sufletului.

R: Așa ar trebui să ne educăm copiii, dar oare știm cum, domnule profesor?

F.CLa copii noi trebuie să le punem suflet. Să le punem experiență noastră. Să le punem direcție, idealuri, motivație, să le dăm aripi. Să-i ajutăm să nu-și taie aripile, să-i ajutăm să nu creadă niciodată că lumea e urâtă, ci să creadă că lumea poate fi extraordinar de frumoasă dacă pun și eu o mâna de ajutor.

R: Această ar implică o nouă abordare în educație, dincolo de manual și note.

F.C: Schimbarea de mentalitate este cel mai dificil și cel mai important lucru în educație.

R: Criză din educație și din conștiința oamenilor au provocat alte crize globale. Există un management al crizelor? Cu ce să începem?

F.CÎn managementul crizei în educație sunt 3 tendințe. 

Tendința 1 e să mențînă criză. O criză întreținută creează o piață. Dacă țîi oamenii flamanzi, ei se vor înghesui să cumpere hrană, vor face cozi și vor fi fericiți pentru 5 minute când au cumpărat un pic de hrană. Îi stabilizezi într-o formulă gestionabila. Dar dacă le dai hrană suficientă nu vor mai fi dependenți de ține. Însă legile pieței caută să fidelizeze cumpărătorul. Un sistem de educație centralizat caută să fidelizeze cumpărătorul, cumpărătorul fiind elevul, profesorul, părintele. Copilul depinde de notă nu depinde de cunoaștere, nu depinde de evoluție. L-am fidelizat cu notă. Cu notă la purtare, cu prezența/absența, cu recreația. Îl fidelizam cu chestii mărunte dar uităm de fapt scopul- acela al dezvoltării personale.

Noi acum am ieșit din epoca industrială, întrăm în post-industrial. Fabricile noastre nu mai functionează, oamenii noștri trebuie să aibă deschidere, să aibă conţinut uman, inteligenţă, creativitate, multe alte caracteristici pe care sistemul anterior nu le cerea, pentru că ei vor lucra în multiculturalism.” (Prof. dr. Florian Colceag)

Tendința 2: provocarea de crize. Există posibilitatea să provoci o criză că să oprești o altă criză. Că să-l dai jos pe Sadam Husein e nevoie să faci o revoluție. Deci, o criză care vine cu o altă criză, sau amplifică o altă criză. Crizele se pot întreține reciproc. E o metodă practic utilizată în mod frecvent. În educație, dacă ai un elev care nu stă în banca lui, provoci o criză mai mare, îl exmatriculezi, îl arunci pe străzi unde devine infractor sau anti-social. Poliția nu are nevoie de infractori că să-și poată justifică bugetul?

Tendința 3 e aceea de a merge la cauzele primare și a le rezolva. De exemplu, în urmă cu mulți ani, Japonia a micșorat la minim bugetul sănătățîi și a mărit la maxim bugetul mediului. S-au rezolvat problemele de mediu, drept pentru care oamenii au fost mai sănătoși.

R: Cum rezolvăm criză în educație? Cum îi facem pe copii să le placă școală?

F.CÎn educație, rezolvarea crizelor înseamnă focusul pe elevi. Respectul față de om. Respectul pentru cei care sunt în față ta, nu față de regulile impuse. E o modificare puternică de atitudine, pentru că trebuie să înțelegem că regulile impuse creează atitudini perverse. În jocul educațional, dihotomia “eu sunt marele profesor”, “eu sunt micul elev”, produce efecte similare cu cele din relația deținut, gardian. Acestea sunt jocuri de provocare a crizelor din sistemul de învățământ. Aceste pozițîi crează acum de fapt marile probleme de indisciplina în școli, România fiind campionana la indisciplina în școli.

Asta creează și spărtură și ruptură totală între profesori și elevi. Profesorii sunt puși să joace un joc care nu este cel de feed-back, nu este cel în care să armonizeze cu elevul. Profesorul impune. De ce? Pentru că i se impune. Apare provocarea elevilor care spun “de ce trebuie noi să învățăm prostiile astea care nu ne vor folosi niciodată în viață noastră?”, “de ce trebuie să fim desconsiderați și opinia noastră să nu conteze?”. Pentru că li se impune programa, note, curriculum național, teste naționale, bareme, și un minunat sistem de tâmpire, care provoacă o stare conflictuală.

R: Dar și profesorii își doresc acea școală în care să-i poată învață pe copii, să-i inspire, să îi îndrume.

F.CLa nivelul profesorului, frustrarea există deasemenea.

Sistemul impunitiv de comandă de sus în jos, ducându-se la elev, are recul și atunci sunt două circuite mari: profesorii de o parte și elevii de o parte, care încep să se bată cap în cap, și asta pentru că învățământul n-a fost axat pe elev. A fost axat pe manual, pe conținuturi. Copii trebuie să învețe asta. Îi trebuie, nu-i trebuie nu contează. Trebuie să fie îndoctrinat. Asta a fost manieră în toată lumea, nu numai la noi. Sunt produsele unui tip de educație care a plecat de la Pestalozi și care a mers către omul de consum. Omul ale cărui frustrări pot fi utilizate pentru că îl condiționează, iar el devine fidel unui produs. Fidelizarea pieței, întreținerea crizei.

Acum am ajuns într-un punct extraordinar de delicat și sensibil. E nevoie de o schimbare de paradigmă. În momentul în care noi discutăm de educarea copilului individual, educația axată pe învățare individualizată, axată pe stilurile de învățare ale copilului, atunci fixăm o altă paradigmă. E o problema complexă și poate fi găsită orinde în lume.

R: Și totuși, există părerea aproape unanimă că înainte se făcea școală, că elevii învățau. Acum de ce nu se mai poate cu acest tip de școală?

F.CNoi suntem tributarii unei educațîi învechite, o educație care nu mai corespunde timpurilor moderne, a educației industriale a oamenilor care lucrau pe bandă. Cum trebuiau să fie oamenii care lucrau în întreprinderi pe bandă? Să fie inteligenți? Să fie geniali? Să fie buni? Să fie sensibili? Nu, trebuiau să fie obedienți- deci trebuia să cultivăm obediență. Care e riscul cultivării obedienței? Dis-obediență, revoltă elevilor în școli, care duce la indisciplina din școli.

Rezultatul acestei educațîi trebuiau să fie oameni buni votanți, buni cumpărători, buni soldați și buni lucrători pe bandă. Și dacă unul făcea pe nebunul, îl scoteam și aduceam altul în loc.

Noi acum am ieșit din epoca industrială, întrăm în post-industrial. Fabricile noastre nu mai funcționează, oamenii noștri trebuie să aibă deschidere, să aibă conținut uman, trebuie să aibă inteligență, creativitate, multe alte caracteristici pe care sistemul anterior nu le cerea, pentru că ei vor lucra în multiculturalism, vor lucra cu tot felul de popoare care au background-uri foarte diferite, și atunci trebuie să aibă toleranță; vor lucra în mediu deseori ostil pe care trebuie să-l manevreze și să poată găși soluțîi și atunci trebuie să aibă inteligență, creativitate, inventivitateVor lucra într-o lume foarte schimbătoare, în care se poate pieri cu ușurință, din epidemie globală, din cutremure, din taifunuri, etc, și atunci vor trebui să știe să lucreze împreună cu alții, să socializeze, că să poată face față la presiunea evenimentelor.

Avem alte scopuri ale educației, cele vechi nu mai funcționează.

R: Și cum să procedăm, concret?

F.CTrebuie să ne axam pe copil, să-i dezvoltăm ce avem mai bun, pentru că acel ceva, care e foarte bun, va putea fi foarte util la un moment dat, în dinamică evenimentelor viitoare. Aici e marea problema. În dinamică evenimentelor viitoare, acel ceva bun va avea mare importantă. Caz concret. Putem dezvoltă cursuri de gifted education într-o școală de oligofreni? Răspunsul paradoxal e: da, putem. Putem să le dezvoltăm ce au. Ei au inteligență emoțională înaltă. Și atunci, la ce sunt ei buni? Pot vorbi cu animalele. Afectiv, animalele îi ascultă. În momentul de față ne mor 30 de specii pe zi. Și atunci e necesară o nișă de persoane care sunt specializați, prin natură și structura lor ca să poată comunica cu o natură în curs de dispariție, nu? Și ce dacă mor animalele? În clipă în care se întâmplă asta, am dezechilibrat un sistem care se întoarce repede împotriva noastră.

Bibliografie selectivă

Teoria educației. Proiect de lege privind educația copiilor cu nevoi speciale, inițiat de către IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență) și EDUGATE (Consorțiul Român pentru Educația Copiilor și Tinerilor Supradotați și Talentați)

Teoria educației. Proiect pentru un IFS (Institut de Formare Strategică)

Teoria educației. Metodologia evaluării periodice a personalului didactic universitar (EPPDU)

Teoria educației. Strategia de reformare prin lege a educației în România

„Les 30 Glorieuses”. Teoria educației. Rolul Statului în Educația din România, în 30 de amendamente!

Eșecul școlar și calvarul copiilor supradotați!

Teoria educației. Educație și Cercetare pentru societatea cunoașterii, pentru o reformă profundă în învățământul românesc!

Teoria educației. Principii pentru Constituția educației și cele zece porunci în noua ordine mondială a educației!

Teoria educației. Proiect de lege pentru învățământul superior din România!

Teoria educației. Criteriile de evaluare calitativă a educației!

M’s („Mensanii”) lui Roland Berril!

Teoria educației. Actualitatea educativă în lume: „Impostura și Epigonia educațională în țările est–europene. Corupția și Crima organizată din învățamântul românesc!” (Seminar științific, 13 – 15 martie 2019, Franța,Thomas CSINTA)

 

Bibliografie generală

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.