Acasă Opinii Quo vadis, România? Quo vadis, Homini?

Quo vadis, România? Quo vadis, Homini?

“Singurul mod de a realiza lucruri minunate e să iubești ceea ce faci”   – Steve Jobs

Încep un Nou An rugându-mă: Doamne sunt la mâna Ta, ajută-mă. Sunt cernit, dar hotărât să mă ridic din sârma ghimpată în care mă vor învălutăcit chiar cei apropiați. Nu pot rămâne prizonier pe bucata de viață pe care mi-a hărăzit-o Cel de Sus. Îmi construiesc evadarea punct cu punct, virgulă cu virgulă. Nu cred în cuvinte, deși le construiesc mereu. Pentru mine și pentru alții. Nu pot asculta la infinit suflete false puse mișelește pe umărul meu. Le trimit la medicul psihiatru, iar ele refuză. Preferă doar să mă chinuie. Mă opresc aici din acest of pentru a pune o limită, nu de vrăjeală, ci de bun simț. Nu e prima oară când pierd, mai ales de la sexul opus. Probabil ăsta este destinul bărbaților din familia mea, ceva genetic coborât din podiumul tatălui meu. Cam puțin și cam târziu. Trăiesc viața unui om captiv între hârtii cu rază lungă de acțiune. Hârtii din laboratoarele secrete ale securității dintr-o Românie înfrântă care navighează în derivă. Un ziarist care e și scriitor e ca o lumânare care arde de la ambele capete. Efortul e uriaș, dar plec de la replică Leopoldinei Bălănuță din ‘’Care de dame’’: Nu mierâți! 

România a pornit la luptă împotriva corupției când țara era la mâna milițienilor și procurorilor. România geme de multitudinea generațiilor cu una, două, trei sau 4 stele. Nimeni nu gestionează acest dispecerat al habarului. Suntem o nație de agresați care agresează în contra partidă. E bine că mai păstrăm o idee în condiția unui neuron necăjit. Nu mai am puterea să privesc la cretini. Cocoșii uită de visul primăverii inclusiv să ne anunțe o deșteptare triumfătoare. Pe toți ne stăpânește sindromul teleMORMAN. Distrugem și ștergem tot, să nu mai rețină istoria nimic. Inculpatul face cros cu anchetatorii. Trăim pe diagonală. Ca la Cracal, unchiul țipă pe la toate televiziunile, iar pentru publicitate avocațiii își riscă profesia. Fără salariii mari și sigure România nu se va dezvolta. Suntem o nație de borfași. Bazinele de salariați sunt goale. Statul lacom și corupt obligă contribuabilul să fure. Mafia maoistă ne comandă marș afară din istorie. Nechifor Crainic scria într-o poezie: ’’Unde sunt cei care nu mai sunt?’’ Smog peste tot. Magistratura este sub cizma DNA. Degeaba țipăm că vrem unul de-l nostru în fruntea treburilor țării. Populația s-a obișnuit cu spectacole gratuite, organizate în stradă, unde sonorizarea este proastă, iar spectatorii mănâncă semințe, vorbesc între ei, fluieră, țipă. Universitățile seamănă cu o schimbare de sex: te duci acolo bou și te întorci vacă. Abundă mentalitățile demne de filmele de desene animate. Mi-aș dori o revoluție nouă, dar nu una cu sânge și gloanțe, ci una cu probe și adevăruri consemnate. Dar cretinoizii scatofili o ard cu spiritul Crăciunului. A dispărut proletariatul, a apărut neo-proletariatul care așteaptă bumerangul istoriei. Ne-am întors de unde am plecat cu coada între picioare și e păcat. Au murit niște oameni de pomană, pe care noi i-am asasinat a doua oară. Vorba și logica se dau huța. Forță pentru o Revoluție nu avem, decât s-o punem de mămăligă. Pentru asta românul e lăsat pe net la Bălăceanca. E ca un fel de avertisment: nu mănânci duminica de dulce. Sigur, adversarii, așa cum mărturiseam la început, se bucură c-a căzut măgăreața pe mine. Mi-a spus-o prima oară lătrăul lui Cristache, acum rătăcit prin secretariatul Guvernului. Se pare că e angajat ca superiorii cu juma’ de normă. Nu sunt rudă cu el, căci se trage din cercopitece. Boul să se ia de Cristoiu, ajuns Cato cel Bătrân. E mai aproape de putere. Poate intra abrupt în căcat, pardon în subiect. Deja se vede, între două pârțuri, că n-a mirosit pungile de căcat și a intrat în sevraj. Pentru gălățeni rămâne un pensionar din ăla cu priviri fixe care dă cu pumnul. Cum e prostul, și pistolul. Sub masca democrației poți trăda în continuare țara și poporul. Liniștește-te, românul iese în stradă doar pentru interesele altora. România e ca o junglă: scapă cine poate. 

Păstrarea laolaltă a păcăliților și păcălitorilor nu se face fără anumite apucături care se tot repetă. Pe scurt: stați pe fază fiindcă ne vom distra de minune. Pentru majoritatea politrucilor frauda e alianță electorală. Urmează războiul cu lumea de dincolo de credință. Purtată de un fel de funcționari cu diplomă. Fii bărbată, Zoe! 

  

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.