1.jpg)
Începutul lunii noiembrie pentru melomanii din Râmnicu Vâlcea este mai mult decât promițător. Simfonia l, „Clasica”, în Re major, op.25 (1916-1917) de Prokofiev sub bagheta lui Radu Zaharia s-a auzit luni 04 noiembrie 2024 în sala de concert a Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. Prokofiev a compus simfonia ca o imitație a stilului clasic al lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart, dar cu o puternică dorință de promovare a modernismului. Serghei Prokofiev a început să lucreze la Simfonia nr. 1 în Re major, Op. 25, în 1916 dar cea mai mare parte a muzicii a fost compusă în 1917, finalizând lucrarea pe 10 septembrie. A avut premiera pe 21 aprilie 1918 la Petrograd sub bagheta lui Prokofiev și a devenit una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite lucrări ale sale.
Simfonia reflectă practicile compoziționale moderne și stilul distinctiv al lui Prokofiev. Simfonia denumită și „clasică” a devenit una dintre cele mai populare lucrări ale lui Prokofiev și este adesea interpretată în concerte și festivaluri. Ea reprezintă un exemplu de succes al îmbinării dintre tradiție și inovație în muzică. Radu Zaharia și Oana Csiky sunt două personalități artistice ale scenei muzicale din România, recunoscute pentru colaborările lor fructuoase și pentru contribuțiile semnificative la dezvoltarea artei interpretative. Fiecare, în rolul său-dirijor și pianistă, au adus un suflu proaspăt și inovativ iar împreună au reușit să creeze o seară minunată. Radu Zaharia, dirijorul orchestrei simfonice a Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, este cunoscut pentru stilul său energic și expresiv.
Fiecare gest al său pe podiumul de dirijor a fost încărcat de pasiune și claritate, reușind să inspire orchestra Filarmonicii „Ion Dumitrescu” și să ofere publicului o interpretare remarcabilă. Radu Zaharia este adeptul unei abordări care îmbină respectul pentru tradiția muzicală cu deschiderea către inovație, aducând adesea în program lucrări mai puțin cunoscute sau reinterpretări ale marilor capodopere. Sub bagheta lui, orchestra a devenit un organism viu, capabil să transmită nu doar notele muzicale, ci și emoțiile și mesajele ascunse ale compozitorilor. Zaharia a pus accentul pe coeziunea ansamblului, pe dialogul constant dintre secțiunile orchestrei și pe nuanțele fine care fac diferența între o interpretare bună și una excepțională. Publicul a simțit această dedicare și a fost atent la detalii, fapt ce s-a reflectat în reacții entuziaste la finalul concertului. Oana Csiky, născută și educată la Craiova, este o pianistă de excepție, a cărei tehnică impresionantă și sensibilitate artistică sunt recunoscute pe plan național și internațional. Studiile sale la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și participarea la numeroase festivaluri și concursuri de prestigiu au contribuit la formarea unui stil pianistic aparte, caracterizat prin virtuozitate și profunda înțelegere a muzicii pe care o interpretează. Oana Csiky a interpretat partiturile cu atenție deosebită pentru intențiile compozitorului, dar și cu o dorință de a aduce o notă personală în interpretare, publicul fiind captivat de prestația sa.
Colaborarea dintre Radu Zaharia și Oana Csiky a fost un exemplu de sinergie artistică. Cei doi artiști au reușit să dezvolte o chimie specială, bazată pe o înțelegere reciprocă profundă și pe o comunicare non verbală eficientă. În cadrul concertului s-a putut observa cum dirijorul și pianista și-au anticipat mișcările și intențiile, reușind să creeze o interpretare unitară și coerentă .Un exemplu elocvent al acestei colaborări fructuoase a fost si interpretarea concertul Concertului nr. 1 pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven. Acest concert ilustrează stilul clasic. Beethoven a prefigurat totuși stilul romantic, prin expresivitatea emoțională și complexitatea tehnică a compoziției.
Performanța interpretativă a pianistei Oanei Csiky a contribuit la realizarea unui dialog profund cu orchestra, creând o interpretare coerentă și dinamică. Sub conducerea lui Radu Zaharia și cu interpretarea plină de virtuozitate și eleganță a Oanei Csiky, opera lui Beethoven a fost redată cu intensitate și profunzime emoțională impresionante. Dinamica dintre solistă și orchestră, susținută de dirijor, a creat un spectacol muzical deosebit, în care fiecare notă a fost încărcată de semnificație. Radu Zaharia a reușit să dea curs unei interpretări muzicale solide, în care fiecare instrument și-a găsit locul, iar Oana Csiky a adus un suflu proaspăt și emoțional, cu o tehnică impecabilă și o sensibilitate rafinată. Împreună, au reușit să transforme seara într-o experiență estetică remarcabilă. Publicul a fost invitat să participe la un dialog muzical profund și captivant. Alăturarea artistică dintre Radu Zaharia și Oana Csiky a fost un exemplu de excelentă sinergie creativă, a fost o demonstrație de frumusețe și profunzime muzicală datorită acestei comunicări excelente între dirijor și solistă.
Notă. „Anatomia unui poem” – Cristian-Ovidiu Dinică
Vitralii
După Sfânta Maria, vara trece grăbită
o fugă lipsită de logică.
În stradă hazardul risipit adună sub clopotul încins
silabe pe care le urcă la puterea a doua.
Instantanee în alb și negru devin virile scăpate
din chingile fricii,
totul este posibil chiar și adevărul să treacă
în umbra cuvintelor.
Cu negațiile paralitice nu se pot deschide ferestre
se pot însă crea fante în arterele obosite
să cobori târâș pereții bisericii rănite.
Filmată biserica este pângărită
ca o mireasă violată în noaptea nunții
însă nu plânge țipă cu toate icoanele neatinse
din care privesc îngerii ca niște prunci ce pot acuza subconștientul
dăruit pe orgolii în piața publică.
Straiele liturgice se destramă prinse de păianjen,
mirele își învață de timpuriu rolul de soț infidel,
mireasa își ascunde iubirile de palmares.
Emoțiile încălzesc slujba.
Se ridică voalul inimilor împietrite,
aerul pătrunde prin glasvandul deschis cuprins de osatura luminii artificiale
Poemul Vitralii de Cristian Ovidiu Dinică explorează tensiunile și contradicțiile vieții moderne, folosind metafore și imagini surprinzătoare pentru a transmite o lume fragmentată și marcată de căutări spirituale, conflicte interioare și o anumită alienare.
Structură și Imagistică
Prima strofă introduce schimbarea sezonului ca pe o trecere rapidă și ilogică: „După sfântă Marie vara trece grăbită/o fugă lipsită de logică.” Schimbarea anotimpurilor devine un simbol pentru tranzițiile haotice din viețile noastre, o fugă constantă, fără o destinație clară. Versurile continuă cu imaginea „hazardul risipit adună sub clopotul încins/silabe pe care le urcă la puterea a doua,” unde hazardul reprezintă dezordinea și lipsa de coerență a vieții urbane. „Silabe pe care le urcă la puterea a doua” sugerează cum cuvintele își multiplică semnificațiile, creând o complexitate care devine greu de deslușit. Este o lume în care „totul este posibil,” însă chiar și adevărul rămâne ascuns „în umbra cuvintelor.”
Tensiunea Sacrului și a Profanului
Imaginea bisericii filmate, prezentată „ca o mireasă violată în noaptea nunții,” introduce o critică a desacralizării valorilor spirituale, într-o lume în care sacrul este exploatat și distorsionat. Biserica, rănită și „pângărită,” sugerează degradarea simbolurilor sfinte, vulnerabilitatea lor față de influențele externe. Totuși, „țipă cu toate icoanele neatinse,” un strigăt al credinței autentice care încă supraviețuiește în ciuda profanării. Din perspectiva aceasta, versurile „mirele își învață de timpuriu rolul de soț infidel,/mireasa își ascunde iubirile de palmares” vorbesc despre o relație desacralizată, unde dragostea autentică este pierdută în spatele aparențelor și al trădării. Această relație poate fi văzută și ca o metaforă a relației omului cu divinul – un legământ profanat de modernitate.
Însuflețirea și Lumina artificiale
Finalul poemului aduce o speranță vagă, sugerând o trezire spirituală: „Emoțiile încălzesc slujba.” Aici, „aerul pătrunde prin glasvandul deschis cuprins de osatura luminii artificiale.” Este o imagine a transcendenței limitate de o lume artificială, unde lumina reală (autentică) este înlocuită cu o lumină superficială, fabricată. Totuși, există o pătrundere a aerului–un simbol al inspirației sau al spiritului–care sugerează că adevărul și puritatea încă mai pot fi atinse, deși nu fără dificultate. Esențializând, putem spune că poemul lui Dinică construiește o atmosferă apăsătoare și reflexivă, în care sacrul și profanul coexistă în tensiune. Versuri precum „se ridică voalul inimilor împietrite” ne îndeamnă să ne gândim la necesitatea unei revelații spirituale, a unei treziri din indiferența și împietrirea inimilor, într-o lume în care sacrul este, din păcate, adesea, trecut în umbră. (Dr. Dumitru Sîrghie – Mitif, scriitor și ziarist)
Ovidiu-Cristian Dinică poet, scriitor și fotograf, membru al UZPR (n. 1963, absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova în 1987, debut în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014; „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019) cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.
Articol asociat
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
