Războiul din Iran, considerații teoretice – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Dr. ing. Sebastian Cătănoiu redactor șef adjunct al Jurnalului Bucureștiului (Director al Adminisrației Parcului Natural Vânători Neamţ)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, profesor de cercetare în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit Parisien”  (publicație academică, cultural-educațională și științifică franco-română) Paris-București,  atașat de presă al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite) pe lângă Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar din Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Apărătorului Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite),  Președinte de Onoare OPDP  (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diasopra), Membru al  UZPR (Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România),  Director științific la CUFR R&D (Centrul Francez de Consiliere, Educație și Cercetare-Dezvoltare pentru Studii Postuniversitare) Paris-București,  Google  Scholar       

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Conflictul dintre Iran, Israel și Statele Unite reprezintă unul dintre cele mai complexe exemple de confruntare strategică ale secolului XXI,  în care Statele Unite constituie principalul centru de putere care influențează atât evoluția militară, cât și obiectivele politice ale războiului. În acest context, teoriile formulate de Sun Tzu și de Clausewitz oferă două perspective complementare asupra modului în care poate fi înțeleasă această confruntare. Doctrina militară a lui Carl von Clausewitz, expusă în lucrarea „Despre război”, definește războiul drept „continuarea politicii prin alte mijloace”, subliniind că utilizarea forței militare este întotdeauna subordonată obiectivelor politice ale statului. În această viziune, războiul nu constituie un scop în sine, ci un instrument prin care conducerea politică urmărește realizarea intereselor naționale sau altfel spus  intenţia politică este scopul, războiul este mijlocul şi niciodată mijlocul nu poate fi gândit fără scop. Un concept central al doctrinei sale este „trinitatea ”, formată din trei elemente interdependente: guvernul, care stabilește obiectivele politice; armata, care execută operațiunile militare; și poporul, care oferă sprijinul moral și material necesar desfășurării conflictului. Echilibrul dintre aceste trei componente determină capacitatea unui stat de a purta un război și de a-și atinge obiectivele strategice.

Clausewitz introduce, de asemenea, conceptele de „fricțiune” și „ceața războiului”.

• „Fricțiunea” reprezintă totalitatea dificultăților neprevăzute care apar în desfășurarea operațiunilor militare: erori de comandă, probleme logistice, condiții meteorologice sau reacții neașteptate ale adversarului.
• „Ceața războiului” descrie incertitudinea permanentă în care sunt luate deciziile, cauzată de lipsa informațiilor complete și de caracterul imprevizibil al conflictului.
• Un alt element definitoriu este conceptul de „centru de greutate”, care desemnează sursa principală a puterii adversarului. Aceasta poate fi reprezentată de forțele armate, conducerea politică, alianțele, economia sau sprijinul populației. Identificarea și neutralizarea centrului de greutate sunt considerate esențiale pentru obținerea victoriei strategice. 

Clausewitz face și distincția dintre războiul absolut, un model teoretic în care conflictul tinde spre utilizarea nelimitată a forței, și războiul real, care este întotdeauna limitat de obiectivele politice, resursele disponibile și contextul internațional. Războiul real nu se derulează în limitele războiului absolut, deoarece intervin o serie de factori externi, dintre care cel mai important este factorul politic, responsabil pentru introducerea elementelor de „raţionalitate” în conflict, prin stabilirea clară a unor scopuri şi prin delimitarea explicită a cadrului de aplicare.

Doctrina lui Sun Tzu, prezentată în lucrarea „Arta războiului”, redactată în China în jurul secolelor al V-lea–al IV-lea î.Hr., se concentrează asupra modului în care războiul trebuie planificat și condus pentru a obține victoria cu costuri minime. Principiul fundamental al doctrinei sale este că cea mai înaltă formă a victoriei este aceea obținută fără luptă: „În război cea mai bună politică este să cucereşti statul intact; distrugerea lui reprezintă ultima soluţie”. 

În concepția lui Sun Tzu, scopul comandantului nu este distrugerea totală a adversarului, ci determinarea acestuia să renunțe la luptă prin utilizarea inteligentă a informației, surprinderii, manevrei și presiunii psihologice. Sun Tzu afirmă că „toată arta războiului se bazează pe înșelăciune”, subliniind importanța inducerii în eroare a adversarului cu privire la intenții, capacități și direcția acțiunilor. Mascarea propriilor vulnerabilități și exploatarea punctelor slabe ale inamicului sunt considerate elemente decisive pentru obținerea avantajului strategic. 

Doctrina pune un accent deosebit pe cunoașterea adversarului și a propriilor capacități, succesul depinde de informații corecte și de o evaluare realistă a raportului de forțe. În acest sens, recunoașterea, spionajul și colectarea informațiilor sunt componente esențiale ale strategiei. Sun Tzu promovează, de asemenea, flexibilitatea și adaptabilitatea, considerând că un comandant trebuie să își adapteze permanent planurile la evoluția situației și să evite acțiunile rigide. Strategia trebuie să exploateze oportunitățile create de schimbarea condițiilor de pe câmpul de luptă și să utilizeze cât mai eficient resursele disponibile. Sun Tzu avertizează că războaiele prelungite epuizează resursele statului și reduc șansele obținerii unei victorii durabile. Din acest motiv, el recomandă campanii rapide, bine planificate și orientate către obiective strategice clare, evitând conflictele de uzură. În orice analiză strategică a conflictului este imposibilă separarea Iranului de competiția geopolitică cu Statele Unite. Washingtonul reprezintă principalul garant al securității Israelului și actorul care dispune de cele mai importante resurse militare, economice și diplomatice din regiune. Prezența bazelor militare americane în Orientul Mijlociu, capacitatea de proiectare globală a forței, controlul rutelor maritime și influența asupra alianțelor regionale transformă Statele Unite în actorul capabil să modifice decisiv raportul de putere. Din această perspectivă, confruntarea este  parte a competiției strategice dintre Iran și ordinea regională susținută de Statele Unite. Sprijinul militar, informațional și logistic acordat Israelului, sancțiunile economice impuse Iranului și capacitatea Washingtonului de a construi coaliții internaționale demonstrează că SUA reprezintă principalul factor de echilibru și de descurajare în conflict.  

Principiile formulate de Sun Tzu sunt evidente la nivel operațional. Atât Iranul, cât și Statele Unite și Israelul evită, în majoritatea situațiilor, confruntarea convențională de amploare și preferă utilizarea unor metode indirecte. Iranul își proiectează influența prin dezvoltarea programelor de rachete și drone, prin operațiuni cibernetice și prin sprijinirea unor parteneri regionali. Aceste instrumente permit exercitarea presiunii asupra adversarilor fără angajarea permanentă a armatei într-un conflict convențional. SUA și Israelul răspund prin operațiuni de precizie, acțiuni ale serviciilor de informații, lovituri asupra infrastructurii strategice și utilizarea superiorității tehnologice. Ambele părți încearcă să controleze inițiativa, să surprindă adversarul și să obțină avantaje strategice cu resurse limitate. Statele Unite au încercat să obțină un avantaj prin surprindere, viteză și lovituri simultane asupra infrastructurii militare și politice a Iranului. De asemenea, ambele părți utilizează intens războiul informațional, operațiunile psihologice și atacurile cibernetice pentru influențarea percepțiilor și afectarea capacității de decizie a adversarului. Loviturile asupra centrelor logistice, utilizarea dronelor navale și aeriene, atacurile asupra depozitelor de muniții și operațiunile de dezinformare urmăresc diminuarea capacității adversarului fără confruntări directe disproporționate. Flexibilitatea și adaptarea permanentă la evoluția câmpului de luptă reprezintă elemente esențiale ale rezistenței iraniene. Aceste caracteristici confirmă actualitatea principiilor lui Sun Tzu privind înșelăciunea, surprinderea și economia forței.

Dacă analiza este extinsă la nivel strategic, teoria lui Clausewitz oferă o explicație mai cuprinzătoare asupra războiului din Iran. Intervențiile americane, sprijinul acordat Israelului și presiunea exercitată asupra Iranului nu urmăresc exclusiv obținerea unor succese militare, ci menținerea unui anumit echilibru regional, protejarea libertății de navigație, prevenirea proliferării nucleare și conservarea influenței americane în Orientul Mijlociu. La rândul său, Iranul utilizează forța pentru a-și consolida poziția regională, pentru a descuraja intervențiile externe și pentru a-și proteja regimul politic. Israelul urmărește diminuarea amenințărilor la adresa securității sale și împiedicarea dezvoltării unor capabilități militare considerate existențiale. Toate aceste obiective sunt politice înainte de a fi militare, exact așa cum descrie Clausewitz.

Conflictul din Iran confirmă în mod evident conceptele clausewitziene de „fricțiune” și „ceață a războiului”. Planurile inițiale ale ambelor părți au fost influențate de informații incomplete, dificultăți logistice, rezistența adversarului și evoluții neprevăzute. Estimările privind durata războiului, eficiența operațiunilor militare și reacția comunității internaționale s-au modificat în mod repetat pe parcursul conflictului. Aceste elemente demonstrează că războiul nu poate fi controlat integral și că incertitudinea rămâne una dintre caracteristicile sale fundamentale. Aplicarea conceptului clausewitzian de „centru de greutate” (schwerpunkt) în războiul din Iran evidențiază faptul că fiecare parte implicată urmărește neutralizarea sursei principale de putere a adversarului. În acest conflict, centrul de greutate nu este reprezentat exclusiv de forțele armate, ci de ansamblul elementelor care permit continuarea efortului de război. În cazul Iranului, centrul de greutate îl constituie programul de rachete, infrastructura strategică și, binențeles, conducerea politico-militară, respectiv capacitatea statului de a continua rezistența, bazată pe coeziunea politică și socială, funcționarea instituțiilor, moralul populației și al forțelor armate. În cazul Israelului, centrul de greutate este superioritatea tehnologică și alianța strategică cu Statele Unite, iar pentru Statele Unite, centrul de greutate îl reprezintă credibilitatea angajamentelor față de aliați și capacitatea de a proiecta putere în regiune. O diminuare a acestei credibilități ar afecta întregul sistem de alianțe construit de Washington după cel de-al Doilea Război Mondial. Această perspectivă demonstrează că analiza conflictului depășește dimensiunea strict militară și privește raporturile de putere dintre state. 

Compararea celor două teorii evidențiază faptul că ambele oferă explicații relevante, însă la niveluri diferite de analiză. Sun Tzu explică eficient modul de desfășurare a operațiunilor tactice și operaționale. Utilizarea dronelor, războiul informațional, operațiunile speciale, dezinformarea și loviturile asupra infrastructurii critice reflectă adaptarea conflictului la noile tehnologii și confirmă actualitatea principiilor sale. Cu toate acestea, caracteristicile fundamentale ale războiului din Iran sunt explicate mai bine de doctrina lui Clausewitz. Conflictul, determinat de obiective politice, presupune mobilizarea întregii puteri a statului, implică alianțe internaționale și evoluează sub influența permanentă a voinței politice, a fricțiunii și a incertitudinii. Războiul din Iran confirmă conceptul clausewitzian al „trinității” adică interacțiunea dintre guvern, forțele armate și populație. Capacitatea Iranului de a rezista și cea a Statelor Unite și a aliaților săi de a susține un conflict prelungit depind nu doar de performanțele militare, ci și de coeziunea politică, sprijinul populației și funcționarea instituțiilor statului. 

Războiul din Iran demonstrează că teoriile clasice ale strategiei militare rămân relevante pentru analiza conflictelor contemporane. Principiile formulate de Sun Tzu sunt vizibile în utilizarea informației, a surprinderii, a tehnologiilor moderne și a operațiunilor indirecte. Totuși, aceste elemente explică în principal nivelul tactic și operațional al războiului. La nivel strategic însă, conflictul este explicat mult mai bine de Clausewitz. Fiecare decizie militară este rezultatul unui calcul politic, iar utilizarea forței este permanent adaptată obiectivelor urmărite de state. Rolul Statelor Unite confirmă această interpretare: Washingtonul nu urmărește doar victoria militară a sa sau a aliaților săi, ci menținerea unei ordini regionale favorabile intereselor sale strategice. Astfel, războiul nu este determinat exclusiv de capacitatea militară, ci de voința politică, de alianțe, de interese economice și de competiția pentru influență. Obiectivele politice determină utilizarea forței, statele mobilizează resurse naționale și alianțe internaționale, iar succesul militar este evaluat prin capacitatea de a produce efecte politice durabile 

Spre deosebire de conflictul din Ucraina, acolo unde există o linie fierbinte a frontului și se constată o mobilizare tot mai amplă a resurselor statului și societății de ambele părți, un element definitoriu al conflictului din Iran este controlul permanent al escaladării. Deși actorii implicați dispun de capabilități militare semnificative, niciuna dintre părți nu urmărește, în mod obișnuit, un război total. Prezența Statelor Unite contribuie decisiv la această limitare. Puterea militară americană funcționează atât ca instrument de descurajare pentru Iran, cât și ca mecanism de reasigurare pentru aliații regionali. În același timp, Washingtonul încearcă să evite o escaladare care ar implica costuri economice și militare foarte ridicate. Această gestionare atentă a intensității conflictului reflectă teoria clausewitziană potrivit căreia războiul real este limitat de obiectivele politice și de calculul costurilor strategice. Prin prisma lui Clausewitz, lipsa unei decizii politice clare a SUA în cazul Iranului poate fi interpretată ca o ruptură între mijloacele militare și scopul politic: există capacitate de lovire, dar nu un obiectiv strategic definit care să justifice folosirea forței. Pentru Sun Tzu, însă, această ezitare poate fi văzută ca o alegere strategică, deoarece evitarea unui război costisitor și menținerea presiunii prin descurajare, diplomație și influență pot reprezenta o formă de victorie fără confruntare directă.  Intervenția americană nu este motivată doar de sprijinul pentru Israel sau aliații săi din Golf, ci de menținerea echilibrului regional, protejarea intereselor economice și strategice și conservarea credibilității sistemului de alianțe pe care îl conduce. Chiar din prisma escaladării controlate, delimitarea dintre spațiul militar și cel civil tinde să devină din ce în ce mai estompată, iar succesul strategic depinde atât de eficiența operațiunilor militare, cât și de capacitatea societății de a susține un conflict prelungit.

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Impresciptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant (TBW) – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)