Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) anunță deschiderea expoziției temporare „Restaurarea: între știință și artă. Includerea în circuitul muzeal a unor cărți, documente și hărți”. Aceasta va fi accesibilă publicului la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, Bucureşti, începând de astăzi, vineri, 3 noiembrie 2023.
Expoziția cuprinde piese din colecția Muzeului Național de Istorie a României, precum și obiecte din colecții particulare și propune vizitatorilor o incursiune în fascinanta lume a restaurării patrimoniului, dezvăluind modul în care obiectele muzeale dobândesc noi etape în existența lor, prin activitățile de specialitate desfășurate în laboratorul de restaurare. Astfel, vizitatorii vor putea descoperi istoria, altfel povestită, cu ajutorul celor peste 25 de bunuri culturale restaurate (unele etalate în premieră, altele clasate în categoria Tezaur), precum și detalii mai puțin cunoscute despre activitatea de restaurare și importanța acesteia pentru managementul colecțiilor muzeale.
Dintre obiectele foarte diverse prezentate în cadrul proiectului expozițional pot fi enumerate selectiv: Evanghelia greco-română, tipărită de Antim Ivireanul, București, 1693; o hartă (din 1612) ce înfățișează teritoriile desemnate ca Walachia, Servia, Bulgaria, Romania, autori Gerhard Mercator și Jodocus Hondius; 1794; Povestiri de Bernardin de Saint-Pierre, 1841; Hrisov, 7 martie 1638; Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688; Noul Testament, Coronae, 1557; Depeșă telegrafică, 1860; Albumul Armatei Române, 1902. Bunurile culturale au fost restaurate de către Cristina Petcu și Iuliana Știrbu, restauratori în cadrul muzeului. Expoziția va putea fi vizitată în perioada noiembrie 2023 – ianuarie 2024, de miercuri până duminică, între orele 9h00–17h00 (Casa de Bilete se închide la 16h15).
Notă. Realizare de excepție a tiparului brâncovenesc, Evanghelia greco-română este una din expresiile rafinate ale politicii culturale și de edificare spirituală inițiată de voievod în sprijinul comunităților ortodoxe, mai cu seamă al celor din cuprinsul turcocrației. Exemplarele ei erau menite a fi date în dar, atât întâi-stătătorilor, cât și preoțimii de rând din lăcașurile noastre. Versiunea în limba română, a cărții, este cea din Evanghelia de Bucureşti, 1682, comanditată de Șerban Cantacuzino și transpusă în românește de fratele domnului, vel stolnicul Iordache, după manuscrise și tipărituri slavonești confruntate cu cele grecești. Va fi reeditată în 1697, la Snagov.
Tiparul imprimatului este în două culori, negru şi roşu (pentru titluri, subtitluri, colontitluri, indicații tipiconale), pe două coloane: în stânga textul grecesc (în greacă medie), în dreapta cel românesc, imprimat cu caracterele Bibliei din 1688, ca și Psaltirea din anul următor, 1694, lucrată în întregime de Antim Ivireanul. Formatul este in quarto, din punct de vedere al numărului de plieri ale colii tipografice, ca și în cazul edițiilor 1682 și 1697. Paginație și signatură duble. De la caietul 25, signatura începe o altă secvență. S-au folosit 3 corpuri de literă chirilică și grecească (și 2 tipuri de literă majusculă, implicit 2 corpuri de astfel de literă pentru ambele texte). Hârtia imprimatului este filigranată, de provenienţă veneţiană (filigran cu 3 semilune în descreştere). Finalurile secțiunilor au forma piramidei întoarse, tot după model venețian. Încă nu întâlnim aici paginile pline cu viniete sau cartușurile ornamentate ce aveau să încadreze frazele tipiconale în edițiile veacului următor. Textul în limba greacă reflectă forma și cursivitatea textelor scoase în oficina domnească înființată de către Șerban Cantacuzino în incinta vechiului atelier al Mitropoliei, din vremea lui Varlaam, unde a fost creată o nouă garnitură de ponsoane și matrițe; în 1690, tiparnița a căpătat seturi de literă grecească. Textul în românește are caracteristicile slovelor elegante ale corpusului biblic amintit, devenit etalon de meșteșug tiparnic.
Din punct de vedere al ornamenticii, motivele și modelele repertoriului de compoziție tipografică sunt cele care au străbătut și aveau să străbată veacurile cărții românești – mlădițe răsfrânte, cu frunze alungite, flori stilizate, de lalea, boboci de crini, flori de trifoi, motive arhitecturale (astragale) etc. Acestea formează perechi de viniete (în albitura superioară, acolo unde lipsesc colontitlurile imprimate cu roșu), frize (duble) compozite, conețuri în dispunere cul-de-lampe sau în dispunere cruciformă.
Gravurile în lemn încep cu poarta titlului, lucrată în stil baroc, cu câte trei medalioane religioase pe laturile superioară şi inferioară – sus: Iisus Hristos şi evangheliştii Mathei şi Ioan, jos: Sf. Împărați Constantin şi Elena şi evangheliştii Marcu şi Luca. Medalioanele istoriate au marginile compuse din vrejuri ale frunzelor mari, cu nervuri perlate ce înconjoară icoanele sau li se interpun (pe frontonul porții), strânse în mănunchiuri ce se compun din două evantaie suprapuse; cele mici sunt la baza ansamblului dar ambele ies din caliciul unei flori fanteziste, din astfel de lobi perlați, desfăcându-se ca niște petale răsucite în sus. Concepția artistică apropie acest triptic cu apostoli-evangheliști, frontispiciului cu Iisus-Emanuel între flori mari de floarea-Soarelui, pe care îl vom întâlni în cuprinsul cărții (precum și în ediția integral românească, de la 1697). Icoana centrală, a Mântuitorului (în ipostază de Învățător), ni-l înfățișează bust, ieșind dintr-un cordon noros (simbol al slavei Sale), sprijinind de piept Evanghelia sau Cuvântul divin sub forma unei cărți deschise, cu paginile complet inscripționate. Iisus poartă nimbul cruciger și binecuvântează cu ambele mâini. Icoana are ramă octogonală și este prinsă, ca și celelalte, de marginea superioară a cadrului ce delimitează întregul portal, cu un inel dublu. Titlul în limba greacă este separat de titlul în limba română printr-o coloană îngustă, cu capitel din brâuri supraetajate, compozite, luxuriant fitomorfe (aceleași frunze semipalmate cu vârf răsucit, frunză de viță-de-vie și alt tip foliaceu cu nervuri centrale perlate, ce se înfășoară pe după coloană, în stil torsadă). Stâlpii laterali ai portalului sunt rectangulari dar cu același fel de capiteluri din brâuri fitomorfe succesive; segmentele interioare au arabescuri verticale de tulpini subțiri, cu inflorescență compozită, uzuală în grafica perioadei. Sub fronton se desfac două mici arcade polilobate delimitate prin alte borduri liniare, ale căror unghiuri ascuțite (ca niște acolade) depășesc latura inferioară a antablamentului fațadei istoriate. Sub lobii ascuțiți ai celor două arcade, câte-un heruvim cu chip adolescentin, aureole și aripi minuțios redate. În icoanele de la baza portalului sunt figurați doi din cei patru evangheliști, Luca și Marcu. Între aceștia, Sfinții Împărați întocmai cu apostolii, Constantin și Elena, dar nu în medalion, ci înfățișați sub o arcadă scundă și prelungă.
Notă. A se vedea și celelate articolele asociate despre Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), în Jurnalul Bucureștiului
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
