Acasă Opinii Rezon! (Corespondență de la prof. univ. asoc. Pompiliu Comșa, directorul ziarului Realitatea)

Rezon! (Corespondență de la prof. univ. asoc. Pompiliu Comșa, directorul ziarului Realitatea)

Demult am constat că nu scriu pentru toată suflarea.
Ci pentru mine și pentru cei puțini care simt ca mine.
De pildă, pentru dumneavoastră.
Primesc astfel un punct de sprijin, fără de care nu se poate merge mai departe.
Orice simt, bine sau confuz, trebuie împărtășit cu cineva.
Aveți, din punctul meu de vedere, perfectă dreptate în tot ce se afirmă, mai mult sau mai puțin eliptic.
Constatările domnilor voastre, sunt și ale mele.
Mă bucur să le stabilizez prin cineva.
Și procedând astfel, rămân singur.
Încă 30 de anii și România nu va mai fi, spuneți cu tristețe.
Mi se pare că lumea în care suntem ne purjează încet-încet. Iar unii o facem cu voluptate, chiar mândri, falnici și atoateștiutori Lumea cea de sus ne trimite la coșul de gunoi.
Legea Cojocaru, de pildă, a fost coruptă prin calcealmaua cuponiadei. Vorba cuiva, să mergem, comandați foc.
Nu mai departe de cazul Caracal, de pildă. DIICOT-ul a susținut că ar colabora cu FBI-ul, dar nu i-a sunat să le ceară, cu împrumut, un radar care penetreaza solul (GPR-găsiți date pe Wikipedia). Acesta poate fi utilizat în mai multe domenii (de la arheologie până la criminalistică) și pe diverse suprafețe.
Depistează orice anomalie din sol, crăpături, goluri, chestii care în mod normal nu ar trebui să se afle acolo. Ar putea scana fiecare centimetru din curtea presupusului criminal din Caracal, i-ar fi scutit nu numai de săpatul aiurea, plus de acest rechiiztoriu ca un roman de aventuri făcut de procurori înainte de a-l trimite în judecată.
Dar ciocoiii vechi și noi sunt ocupați doar cu ce avem de mâncat, ce bem. Încerc să trăiesc pentru mine, nu să mulțumesc pe alții.
Doar la melțeni am văzut ceasul scos pe dinafară, dar eu așa îl port.
De parcă s-ar fi decis PNL-izarea întregii societăți.
Carnetul de partid ține loc de profesionalism.
Suntem doar țara procurorilor.
Ne intră organu’ pe gârtean direct în inimă.
Puterea umbrei crește diurn.
Am avut o copilărie și cu bune și curele.
Acum românul nu mai are nici un obiectiv.
Noi nu mai luptăm pentru nimic.
Trăim într-o lumea rea, egoistă, nepăsătoare.
În rest e ca o ciorbă reîncălzită.
E clipa când mesajele scrise înlocuiesc comunicarea verbală.
Sigur, ne întrebăm cu toții unde-i omul.
Cei din media au prieteni de conjunctură.
Asta în timp ce oameni cu suflet mare se duc prea devreme.
Mass media este necrofagă și necrofilă, evident la cererea cititorilor și telespectatorilor. Romanilorsatanezi.
Ne este frică de România educată.
Așa se explică dispariția cotidianului print a Evenimentului Zilei.
Doar dacă ne punem de acord în privința trecutului nostru comun, mai putem spera să avem un viitor, ca nație și așa împrăștiată prin lume. O
eventuală concluzie nu lasă mult loc de zâmbet.
Securitatea a câștigat bătălia în încercarea de mistificare a adevărului istoric – și juridic, întrucât Rechizitoriul în dosarul Revoluției este și el o altă mistificare.
Pe Români nu i-a interesat adevărul, au acceptat să fie mințiți frumos.
Am fi vrut o dezbatere de oameni cu idei soluții, nu cu un cor de bocitorii.
În contrapartidă, pentru întâia oară, dictaturile comuniste sunt suite în ring în confruntare cu dictaturile anticomuniste.
Tot o apă și-un pământ. Până astăzi, anticomunismul era considerat a fi probă a democrației, iată, dictatura anticomunistă este mai abjectă sau tot la fel de abject, ca și dictatura comunistă.
Anticomunismul practicat de ignoranți nesăbuiți, zic eu, pune în valoare credința umanistă a pionierilor comunismului.
Dictaturile sunt un fenomen social natural, se nasc prin om, se dezvoltă și tot prin el se strică.
Dictatura comunistă susținută de înaintașii utopici propovăduia credința umanistă în binele omului s-a dezvoltat prin semidocți și a pierit.
Anticomunismul pornit din ură ideologică pură, îndreptățită, a degenerat în barbarie politică, uneori chiar criminală, fiindcă afectează întreaga comunitate.
Am crezut că pășim într-o nouă etapă de bine, dar sunt tot mai dezamăgit de tot ce se întâmplă. Îmi pare rău, eu nu mai cred în bine.
Răspunderea asta colectivă e criminală. Nu eu, ceilalți…
Uneori chiar simt că suntem “prizonieri ai umbrelor.
Dar în România mai este măcar o singură instituție credibilă?
Dacă știți vreuna, dați-i numele! 
  
Cu plecăciune, Pompiliu Comsa
Articolul precedentProtejat: Teoria educației. Metodologia evaluării periodice a personalului didactic universitar (EPPDU)
Articolul următorEsențială rămâne calitatea traducerilor promovate (interviu cu Profesorul George – Valentin  Volceanov)
Fizician teoretician și matematician de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.