Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
În postura omului rațional consecințele acțiunii factorului întâmplării/imprivizibilului în evoluția traversării tuturor proceselor sale morfologice se soldează în plan socio-politic și economic cu distribuirea inechitabilă și neechilibrată a absolut tuturor bunurilor între membri unei societății, situație care necesită a fi remediată prin și cu ajutorul rațiunii, tocmai pentru acel detaliu datorită căruia, ființa umană se numește om rațional. Pentru ce bun și pentru care scop îi este dată lui rațiunea? De ce ea nu este folosită pentru anularea acestor nedreptăți sociale odată ce ele sunt în cea mai mare parte produsul aceleași rațiuni? Sau poate ele nu țin de rațiune? Oare să fie ispitele nedreptăților mai puternice de căt aceia care le admite, adică decât rațiunea umană? Și ce face ca ea să fie atât de neputincioasă în fața acestor vicii? Să fie oare rațiunea deasemenea un viciu odată ce nu se poate isprăvi cu ispitele vicioase? Sau poate că există ceva mai puternic și „mai” superior, care face rațiunea să fie neputincioasă?
Dacă da atunci ce și care sunt cauzele concrete? Cum se numesc ele? Să fie oare acestea legile fundamentale ale oricărei evolții? Însă și rațiunea în definitiv este un produs al acestor legi. Și deci, prin urmare, dacă totul este controlat și se supune lor atunci de ce multe dintre conscințele evoluției pot fi controlate dar altele nu? Și nu pot fi controlate anume acelea care se opun rațiunii, menținând posesorul ei omul inclusiv și pe ea însuși. Să lucreze rațiunea împotiva propriei condiții? Sau ea este un ceva din afara lăcașului ei? Acestea a fii întrebările care caută răspunsuri cu concluziile de rigoare. Însă dacă vom gândi corect și vom înțelege în pofunzime mecanizmele morfologice ale intrinsecului evoluției ca atare, atunci vom înțelege că omul și rațiunea sa fac parte dintr-o combinație de elemente alcătuitoare a unui înteg ca nivel de realitate biologic uman paralel cu alte planuri de relitate ale Realului -Universului, care fac legătură unele cu altele nu direct, ci prin ceea ce numim transcendență. Nu vom insista aici asupra acestui amănunt deși foarte important.
Este necesar să menționăm, că în cadrual planului realității format din tot ce înseamnă ambianța ființială umană cu colateralele ei se supun legităilor universale ale evolutiei materiei vii/biologie la scară universală, dar și unor reguli proprii nivelului lor de realitate de tip specific. Legităile universale ale evolției le putem numi legi stratgice, iar regulile terțelor planuri de realitate, inclusiv cele biloloice le putem numi legi intrinsece ale nivelului de realitate concretă. Vom determina, așadar, că omul, inclusiv rațiunea sa, formează un subnivel de realitate dintr-un nivel de realitate mai vast-acel al matetiei biologice planetare și el componentă/plan al materiei vii universale. La acest nivel de ralitate concretă a omului și a rațiuni sale funcționeză regulile sale specifice nemijlocite pe care le putem și pe ele diferenția în: 1) legile strategice și 2) legile tactintrinsece planului lor. Din legile strategice ale acetstui plan sunt legitățile care determină în ansamblu evoluția omului și a rațiunii sale pe tot parcursul istoric multimilenar al ei, iar legitățile tactice sunt acelea care determină tansfomătrile lui la o anumită etapă cu cracteristicile sale mai mult sau mai puțin specifice în stare șă le și imprime manifetărilor comportamentului omului și a rțiunii sale față de sine și față de ambintalul său nemijlocit.
Așadar vom constata, că compotamentul omului, inclusiv al rațunii, răspund și acționează confom acestor reguli și vor căpăta aceași coloratură speifică comportamentală. Rămâne, așadar, doar de precizat faptul, că legitățile ce guvenează nivelul de realitate al omului și rațiunii sale la etapa actulă încă nu- i permite rațiunii să contoleze proprul comportamnt față de uportul său ființal, inclusiv comportamentul ființei umane față de sine și față de ambiantalul său, inclusiv, față de rațiune. Însă actualitatea este de așa natură încât arată, că o parte din omenire se află evolutiv la sfârșitul acestei etape, când unele dintre neajunsurile condiției umane încă nu pot fi dirigate de rațuine, iar altele își pregătesc abia arealul pentru a purcede spre o nouă etapă unde rațiunea va fi în stare să-și evaluieze prestația față de sine și față de lăcașul ei omul, corectând-o și îmbuntățind-o.
Astăzi o bună parte din omnire se află în preambulul unei altei etape a devenirii celei precedente-aceea de valorificare activă a posibilităților pe care i le va oferi caracterele aflate și ele în dezvoltare avansată a unor noi tipurii de relații interumane, fondate pe asumarea valorilor moral-creștine și introducerea lor în toate sferele sale de activitste, dar în prmul rând a celor ce țin de prestația responsabilității, demnității și implicării fiecărui om în viața socială a comunităților. Este de menționat deci, că procesele transformărilor necesită foarte mult timp, sunt foarte anevoioase și pline de obstacole de toate tipurile în finalitatea cărora reuzultă efectele avansate ale schibărilor. De subliniat deasemenea, că rațiunea omului nu se rupe de suportul ei ființal uman, de gradul atins de morfologizare a evolției ei, ci se găște într-o legătură permanentă directă sinergică cu acest suport biologic ființial.
De aceea înțelegând aceste adevruri nu avem de ce să cerem mai mult rațiunii/conștiinței decât îi permite gradul de dezvoltare a ei la etapa respectivă a proceselor evolutive ale suportului ei ființial. Ori ceea ce se petrece cu rațiunea oamenilor în toată această perioadă evoluționisă este căpătarea, acumularea, concentrarea, învățarea, analizarea, manifestarea, selectarea concluziilor și aplicarea învățămitelor–situație numită dezvoltare și acumulare a unor experiențe de viață motivate istoric și evolutiv acumulate și formatoare de potențial de gândire critică umană. Atunci când acest potențial de gândire critică va cuprinde cele mai active părți din soieățile organizte statal ale lumii, atunci va avea loc minunea schimbărilor fundamentale și transformărior radicale ale modului de a vețui și convețui a popoarelor. Așadar lucrurile nu trebuie forțate artificial inutil și pertirbate brutal venită chiar din ninteriorul lor, căci oricum nu vor corespunde legilor de bază ale evoluției în ansamblul lor, dar nici nu trebue lăsate la voia întâmplării pentru a le îngreuna și complica condița sau chiar a le stopa evoluarea.
Aplicând aceste percepte la distribuția bunurilor materiale și nemateriale într-o comunitate umană se pot trage concluziile de rigoare. Pe parcursul proceselor evoltive ale relațiilor interumane de toate felurile, așadar, se implică în desfășurarea lor factori imprivizibili ai purei întâmplări în acțiunele cu caracter intern, în urma cărora ei fac ca să se ia din prinosul biologic al unora și să se facă plinul altora, fapt care a dus la diferențiera necontrolată absolut inerentă proceselor evolutive naturale ale capacităților fizice dar și intelectuale ale unora în dauna altora și paupetizarea acestora atât fizică cât și intelectuală. Toți cei care au beneficiat și beneficiază absolut întâmplător din cauza acestor lucruri pe sema prinosului celora cărora li s-a luat și li se ia, trebuie să realizeze și să conștientizeze acest adevăr în cunoștință de cauză, în postura înțelegerii, că acest prinos nu este meritul lor personal cert, ci incert, rezultat al acțiunii legilor gnerale ale evolției.
Drept rezultat pe baza acstui adevăr incontestabil trebuie să fie fundamentă distriburea mai echitabilă a tuturor bunurilor. Nerspectrea lui a adus, duce și încă va mai duce în continuare la toate relele și nedreptățile sociale: conflictele, diferite forme de teroare, ură, invidie, răzbunare, asuprire, îngânfare, fățărnicie, războae, umilință, lingușire, conformism, slugărnicie și pauperizarea condiției și demnității umane.
Omul rațional urmează pe baza acestor considerente, aflat în această anticameră a începutului perioadei de deșteptare etico-morală creștinească, să corecteze, remodeleze, redimensoneze atât substanțial cât și esențial cât se poate mai bine, legitățile ce guvernează relația om-rațiune-rațiune–om în vederea armonizării ei de către istorie astfel ca să permită curățirea și eficentizarea parcurgerii căii perfecționării condiției umane în noul ambiantal oferit de timpul operativ al evoluției, mofificânfd astfel corelația dintre ființa umană și rațiune, până acum lucrativă mai mult în folosul biologicului ei și direcționând-o spre folosul rațiunii sale cu rezultate noi conforme noilor caracteistici mai desăvârșite ale noii peioade a dezvoltării și propășirii omului. Atunci el va ocupa și se va stabili în poziția sa privelijiată, bazată pe conștiință și o raițune avansată numită gândfire critică atribuită lui de către Divinitate în postura echilibrată și echitabilă de om proprietar și omproprietate–o simbioză sufletească substanțilizată și esnțializată în noul și mult aștptatul său comportament atât individual cât și social, în stare să eficentizeze și să suficientizeze corelația Om–Proprietar–Divinitate–Proprietate–Om–Divinitate. Toate aceste lucruri sunt posibile numai respectând întocmaiai prevderile noilor concepte expuse aici înaintate și impuse implementării de timpul operativ al evoluției.
În acest fel se vor putea opera revizuiri radicale ale legilor arbitrar formulate stabilite preponderent artifcial pe baza manipulării și interpretărilor în abstract a adevărului și a adevăratelor opotunități pe care le pune la dispoziția comunităților sociale noile viziuni aspra condiției umane individuale și a celei sociale comunitare. În acest fel se va evita injustiția în distribuirea bunului comuitar prin participarea conștientizată a celor care au beneficiat de capriciile evoluției și și-au umplut nemeritat avutul din prinosul celor mulți și defavorizați de ele, astfel echilibrând balanța diferrnieilor sociale și individuale. În această ordine de idei, în noile construcții sociale astfel ordonate milionarii, miliardarii și stăpânii împroprietăriți de legile istoriei în inopotun, mod conștient vor trebui să contribuie masiv la eficintizarea întregului ansamblu economico-financiar al comităților în care își desfășoară activitățile pe baza noilor principii și concepte ale unei rațiuni colective comunitare avansate, corect implementate în rezolvarea tuturor problemelor apărute pe acet fundal. În cele expuse aici și în eseul „Omul proprietate și omul proprietar” publicat anteior în „Jurnalul Bucureștiului!” am stăruit să aduc dezlegare, claritate și justiție în abordarea și rezolvrea uneia dintre cele mai mari Dileme în care se zbate omul și înreaga omenire – aceia a relației lui/ei cu sine/ea însuși/însăși îl lumina Învățăturii creștine a lui Dumnezeu.
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Notă. Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii, a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionului cu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centrale a țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:
- „Animus+Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
- „Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
- „Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
- „Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
- „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
- „Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
- „Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
- „Gândirea critică filosofică”, în pregătire
Notă. Articolele autorului Dr. Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
[…] „Rolul factorului rațional în conduita socială a omului” – cu Jurnalul Bucureștiului (publ… […]
[…] „Rolul factorului rațional în conduita socială a omului” – cu Jurnalul Bucureștiului (publ… […]
[…] „Rolul factorului rațional în conduita socială a omului” – cu Jurnalul Bucureștiului (publ… […]