România nu va deveni niciodată Polonia. Iar comparația poate face României mai mult rău decât bine (Dr. Victor Iancu este consultant în strategie și transformare de business) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)
Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
La paritatea puterii de cumpărare,PIB-ul pe cap de locuitor al României s-a situat la 49.077 $US în 2024, față de 51.263 $US în Polonia, un decalaj de mai puțin de 5%. Dar PIB-ul pe cap de locuitornu îți spune ce fel de economie produce acel venit, cât de stabilă este sau ce infrastructură instituțională o susține. Când te uiți la aceste date, imaginea se schimbă drastic:România și Polonia nu sunt pe același drum, ci pe căi ce se despart exact acolo unde contează, și anume calitatea instituțiilor, complexitatea economiei și cultura politică.
Există o poveste care circulă frecvent în cercurile economice și de afaceri din România. Ea sună cam așa: ,,România recuperează diferența față de Polonia. Decalajul PIB pe cap de locuitor, măsurat la paritatea puterii de cumpărare, s-a redus considerabil. România ar putea chiar să depășească Polonia într-un deceniu”. Este o poveste seducătoare care, în multe aspecte, este greșită sau cel puțin profund incompletă. România și Polonia nu se află pe aceeași traiectorie,separate doar de câțiva ani de decalaj.Se află pe traiectorii diferite, construite pe fundamente diferite, modelate de culturi politice diferite, mergând în direcții tot mai diferite pe variabilele structurale care determină dacă creșterea este durabilă sau fragilă.Comparația flatează România cu un reper pe care s-ar putea să nu-l atingă niciodată.
Finanțele publice.
În 2024 și 2025 România a înregistrat consecutiv cel mai mare deficit bugetar din întreaga Uniunea Europeană, 9,3%, respectiv 7,9% din PIB (Eurostat). Pragul UE este de 3%,iar România îl depășește neîntrerupt din 2019.Datoria publică a urcat de la 35% din PIB în 2019 la 59,3% în 2025 și va depăși 63% până în 2027.Rating-ul de credit este BBB−, ultima treaptă înainte de junk. Costul împrumuturilor a depășit 7%. Cum s-a ajuns aici?Ei bine, nu prin vreun șoc extern, ci printr-o expansiune deliberată a salariilor și pensiilor publice, constant alimentată înainte de ciclurile electorale și plătită, invariabil, cu bani împrumutați. Polonia nu a fost niciodată în această poziție. A gestionat politica fiscală cu disciplină, a păstrat spațiul fiscal pentru investiții productive și și-a construit instituții care fac indisciplina dificilă. România și-a construit și alimentat instituții care o fac posibilă și perpetuă.
Două motoare de creștere diferite. Creșterea PIB-ului Poloniei de 3,6% în 2025 a fost produsul unui motor economiccu adevărat diversificat, construit deliberat de-a lungul a trei decenii. Spre exemplu, sectorul de servicii cu valoare adăugată ridicată generează 42,3 Mld$US în exporturi anual și 5,7% din PIB. Intel, Samsung și Nokia au centre de inovare acolo. Companiile poloneze exportă software în zeci de țări, iar nouă orașe poloneze găzduiesc fiecare peste 10.000 de angajați în servicii de afaceri.
România a crescut rapid,dar nu a crescut inteligent, fiind mai fragilă, bazată de consum, alimentat la rândul său de creșteri salariale din sectorul public, mai degrabă decât de productivitate sau sofisticarea exporturilor.Cheltuielile de cercetare-dezvoltare se situează la 0,46% din PIB,ultimul loc în UE, neîntrerupt timp de un deceniu, în timp ce Polonia înregistra una dintre cele mai mari creșteri de intensitate a cheltuielilor CDI din blocul european în aceeași perioadă.România este constant calificată drept cel mai slab inovator din UE, conform European Innovation Scoreboard.
Industria auto-un punct forte real, cu un plafon structural.
Fabrica Ford de la Craiovași uzina Daciade laMiovenisunt puncte forte reale, cu aproape 2 Mld$US investiți la Craiova, tranziție la vehicule electrice, producție record în 2024.Problema nu este ceea ce produc fabricile astăzi, ci controlul strategic și unde migrează valoarea în timp. Spre exemplu, Renault deține brandul Dacia,planurile de cercetare-dezvoltare și deciziile de alocare a capitalului. În 2025, investițiile la Mioveni au scăzut cu 64%, iar Renault a abandonat expansiunea planificată. Este adevărat ca tabloul industriei auto românești este complex. România găzduiește un ecosistem semnificativ de furnizori OEM (producător de echipamente originale), și zeci de alți producători de componente care au fabrici în special în vestul țării, integrați în lanțurile de aprovizionare ale marilor constructori europeni. Și totuși, distincția față de Polonia rămâne reală.În primul rând, furnizorii OEM din România sunt în majoritate filiale ale unor companii străine, iar deciziile despre ce se produce, unde se investește și ce tehnologii vin în România se iau în altă parte. Polonia a construit în paralel și o clasă de furnizori autohtoni cu tehnologii proprii, companii poloneze care dețin brevete, modele și desene industriale, dezvoltă produse și exportă independent, fără să depindă de o decizie luată la München sau la Tokyo.
Fondurile europene-un test pe care România continuă să îl pice.
Polonia a primit aproape 250 de Mld€ în fonduri UE de la aderare, mai mult decât orice alt stat membru. Polish Economic Institute calculează că fără calitatea de membru UE, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei ar fi cu 31% mai mic. La începutul anului 2020, România absorbise doar 29% din alocarea sa de 30,9Mld€, penultima în UE, față de 43,5% a Poloniei. Motivele sunt aceleași de două decenii:corupție în achiziții publice, administrație regională fără capacitate reală, politizarea deciziilor de finanțare. Ciclul actual al PNRR adaugă un alt risc financiar concret. Toate jaloanele trebuie îndeplinite până la 31 august 2026, termen fix. Proiecte de 6,3 Mld€ au fost deja scoase din plan. Prăbușirea coaliției în aprilie 2026 a pus sub semnul întrebării alte 6 Mld€.România riscă să piardă baniinu din lipsă de finanțare europeană, ci din incapacitatea de a-și onora propriile angajamente.
Întrebarea politică-poate o țară să se auto-corecteze? Atât România, cât și Polonia au experimentat valuri populiste și regresii democratice după aderarea la UE. Polonia a traversat opt ani de guvernare PiScu o sistematică demontare a independenței justiției și proceduri europene în temeiul articolului 7 (procedura prin care UE poate suspenda dreptul de vot al unui stat membru, cel mai dur instrument aflat la dispoziție). Dar în octombrie 2023, Polonia s-a corectat singură,printr-un vot decisiv, iar condițiile politice ramân extrem de complicate: coabitare forțată, blocaje constituționale, președinte și premier din tabere opuse. Sistemul a rezistat, iar procedura articolului 7 a fost închisă în mai 2024.
Disfuncționalitatea politică a Românieise manifestă diferit, nu avem un episod acut urmat de corecție, ci o adevarată boală cronică.Clasa politică a tratat în mod repetat statul ca pe o resursă electorală, cu creșteri salariale înainte de alegeri, și o corecție fiscală amânată până când a impus-o Bruxelles-ul.România nu a reușit nici măcar să mențină o coalițiesub presiunea unui pachet de austeritate indispensabil, în timp ce Polonia, în condiții politice la fel de tensionate, și-a menținut disciplina macroeconomică și traiectoria europeană.
Corupția-același diagnostic, pacienți diferiți.
Ambele țări au corupție, Polonia având un scor de 53 în Corruption Perception Index 2025 (locul 52 mondial), România 45 (locul 70). Dar un scor al percepției nu îți spune dacă achizițiile publice funcționează, dacă instanțele sunt credibile sau dacă fondurile europene ajung unde trebuie.
Sub guvernarea PiS,Polonia a avut corupție politică reală.Dar structurile statului au continuat să funcționeze, cu achiziții profesioniste și administrație regională capabilă. Când guvernul s-a schimbat, infrastructura era încă acolo. În România, substratul instituțional însuși rămâne incomplet, cu un raport taxe/PIB a atins doar 28,8% în 2024, al doilea cel mai scăzut din UE (Eurostat). Nu este o alegere de politică fiscală, ci un veritabil eșec de guvernanță; același eșec care explică și absorbția cronică scăzută a fondurilor europene.
Mai există speranță?
România nu este complet pierdută. Avem avantaje locale reale, cum ar fi un sector tech competitiv, aderarea la Schengen din 2025 ce a eliminat o fricțiune reală în logistică, călătoriile de afaceri și lanțurile de aprovizionare transfrontaliere, o poziționare strategică ce aduce investiții NATO, sau o societate civilă activă și mobilizată. Dar orizontul de timp pentru transformarea structurală care ar face comparația cu Polonia relevantă se îngustează cu fiecare ciclu electoral ratat, și cu fiecare criză politică ce distruge încrederea populației.
Problema nu e lipsa resurselor sau a planurilor, ci lipsa consecințelor. Clasa politică a învățat că poate cheltui cu nesăbuință banii publici, lăsând factura generației următoare, fără să plătească niciun preț electoral real.Sistemul nu eșuează din ignoranță, ci pentru că în România nimeni nu plătește niciun preț pentru eșec. Prin urmare, România nu are nevoie de o comparație cu Polonia.Are nevoie de ceea ce Polonia a construit în timp, și anume o cultură politică și socială în care eșecul are, în cele din urmă, un preț real.
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.