









OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale). Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.


Dacă într-un stat civilizat sindicatul este scutul angajatului în fața abuzurilor corporației, la noi, a evoluat într-o specie nouă: o căpușă birocratică, hrănită din ignoranță, mulsă cu de-a sila, totul sub privirea galeșă și complice a patronatului. Vreți definiția perfectă a mafiei gulerelor albe din sindicalismul românesc? Priviți speța antologică de la Sindicatul Electrica Transilvania Sud (SETS), unde unui angajat i s-au reținut ilegal mii de lei, iar justificarea oficială primită atinge cote de un tupeu galactic. Este o radiografie perfectă a feudalismului modern, în care iobagul plătește zeciuială boierului de la sindicat, pur și simplu pentru privilegiul de a respira aerul din firmă.
„Semnătura ta e un moft. Noi ți-am dat pufuleți la Crăciun!”
Conform actelor de la dosar, angajatul a avut nesimțirea să ceară socoteală pentru cei 6.029 de lei care i s-au evaporat din conturi în ultimii trei ani, sub formă de cotizație sindicală (acel celebru 1% din brut). Omul a cerut ceva absolut banal: arătați-mi cererea mea de adeziune și acordul meu scris prin care vă las să-mi băgați mâna în buzunar. O solicitare de bun-simț, cerută, de altfel, cu subiect și predicat de propriul Statut al sindicatului la art. 2.1 alin. (1) și de Regulamentul lor de Funcționare, prin faimoasa Anexă nr. 9.
Răspunsul sindicatului SETS?
O capodoperă a cinismului absolut. În loc de documente cu valoare juridică, liderii i-au trimis o scrisoare de mustrare morală, impregnată cu o aroganță de stăpâni de sclavi. Liderul suprem îi explică pe un ton părintesc că reținerea s-a făcut „în conformitate cu clauzele prevăzute în documentele care reglementează raporturile dumneavoastră de muncă” – adică un fel de „lasă, bă, că scrie în Contractul Colectiv, te-am luat la pachet cu restul”. Dar delirul abia acum începe. Pentru a justifica de ce i-au confiscat peste 6.000 de lei, baronii sindicali apelează la șantajul emoțional de cea mai joasă speță: cum adică ceri banii, nu ții minte că ai beneficiat de „cadourile anuale și tichetele/cardurile valorice acordate cu ocazia sărbătorilor”? Citiți și vă minunați! Sindicatul îți fură mii de lei din salariu ani de zile, fără să aibă o adeziune semnată de tine, iar apoi îți închide gura reamintindu-ți că, din banii tăi, s-a îndurat să-ți cumpere un cozonac obosit, un vin de masă și o agendă prăfuită cu sigla lor. Este exact logica tâlharului care îți fură portofelul în autobuz, iar a doua zi îți trimite prin poștă o ciocolată, pretinzând că, de fapt, „raportul de reprezentare s-a derulat cu bună-credință din ambele părți”. Extraordinară generozitate!
O „luptă sindicală” de cinci minute în 2023
Angajatul mai află cu stupoare din același răspuns halucinant că ar trebui să pice în genunchi de recunoștință pentru că, atenție, în data de 16.02.2023, sindicatul i-ar fi reprezentat interesele în fața Comisiei Mixte la o reorganizare a societății. Deci, organizația îți rostește numele odată, într-o ședință obscură acum câțiva ani, și pentru acest efort colosal consideră că are un abonament pe viață la contul tău bancar. Să îți dorești să ieși din sindicat, să soliciți sistarea reținerilor conform legii, devine brusc o dovadă de înaltă trădare. Ai acceptat pomenile din partea noastră, prin urmare ești proprietatea noastră!
Angajatorul–recuperatorul de creanțe al cumetriei sindicale
Acest jaf instituționalizat ar fi imposibil fără complicitatea totală a patronatului. Companiile au dezvoltat un Sindrom Stockholm corporatist, în care departamentul de Resurse Umane sau Salarizare joacă rolul de bătăuș de cartier pentru liderii de sindicat. Deși Codul Muncii interzice ferm orice reținere din salariu fără acordul expres al angajatului, angajatorul acționează butoanele lună de lună, sifonând zeci de mii de euro anual spre conturile sindicatului. De ce se pretează corporațiile și companiile de stat la asemenea ilegalități? Simplu: e prețul liniștii. Patronatul preferă să ignore drepturile individuale ale angajatului pentru a-i ține sătui pe baronii sindicali. Atâta timp cât conturile SETS. se umplu automat prin rețineri pe statul de plată, liderii nu vor avea interesul să organizeze greve, să blocheze activitatea sau să ceară majorări salariale reale. Angajatorul îți reține ilegal banii doar ca să cumpere tăcerea celor care ar trebui, teoretic, să te apere. O frăție toxică, o simbioză perfectă între capitalul corupt și falsa luptă de clasă, plătită integral din buzunarul tău.
Un sistem complet putred–„Statutul e pentru fraieri, noi facem regulile”
Când te uiți în hârtiile lor, zici că sunt o democrație elvețiană. Statutul SETS vorbește emfatic despre „libera adeziune” (art. 2.1) și despre obligația unei „evidențe stricte” a membrilor și finanțelor (art. 3.2 pct. 13). Însă, când le ceri să aplice propriile reguli, masca le cade. În fața notificării prin care angajatul solicita dovada financiară a celor 6.029 de lei și actul de adeziune, sindicatul refuză complet să prezinte documentele obligatorii. Evidența lor „strictă” se bazează, de fapt, pe „listele centralizatoare” primite de la patronat. Practic, ei nici măcar nu știu cine le sunt membrii cu adevărat. Știu doar câte CNP-uri le pompează banii în cont.
Epilogul unui sistem de „mulgere”
Ceea ce vedem la SETS nu este o anomalie, ci norma absolută a sindicalismului românesc.Este un model de afaceri parazitar, în care „liderii” se eternizează în funcții plătite regește, feriți de munca propriu-zisă, semnând protocoale de prietenie cu patronatul în detrimentul angajatului. S-a ajuns în punctul în care sindicatul nu mai reprezintă muncitorul, ci îl căpușează cu forța. Dacă vă uitați pe fluturașul de salariu și vedeți acea reținere misterioasă pentru o organizație pe care nu ați împuternicit-o niciodată, să știți că nu e o greșeală. Este taxa pe prostie pe care sistemul se bazează că o veți plăti fără să puneți întrebări. Sunteți doar cifre pe o listă de încasări, iar pentru miile de lei pe care vi le fură, vor avea mereu tupeul să vă privească în ochi și să vă spună: „Dar de ce ești supărat? Doar ți-am dat un calendar și o agendă, suntem chit!”
„Decalogul Sindicatului Electrica Transilvania Sud (SETS)”–lista celor 10 porunci (extrase direct din logica absurdă a documentelor care ghidează funcționarea acestui sistem)
- 01. Să nu ai alt act de adeziune afară de simpla prezență la locul de muncă. Vei ignora cu desăvârșire propriile tale reguli care impun dobândirea calității de membru exclusiv prin „liberă adeziune exprimată în scris”.
- 02. Să iei în deșert Anexa nr. 9 din propriul Regulament. Nu vei cere niciodată angajatului consimțământul expres, asumat sub semnătură, pentru ca lunar să i se rețină contribuția de 1% din venitul brut.
- 03. Să sfințești pungile cu cadouri și tichetele de sărbători. Le vei ridica la rang de contract juridic inatacabil, capabil să justifice mii de lei reținuți din salariul omului de-a lungul anilor.
- 04. Cinstește Contractul Colectiv de Muncă (CCM) ca fiind o formă de adeziune forțată. Vei pretinde că acesta extinde automat „drepturile și obligațiile sindicale” direct în portofelul salariatului, fără a-i cere permisiunea.
- 05. Să ucizi orice solicitare legală a salariatului de a avea acces la proprii bani. Vei răspunde cu o eschivă arogantă la notificarea oficială prin care angajatul cere centralizatorul financiar și dovada acordului său scris.
- 06. Să nu mărturisești cum se aprobă legal o reținere din salariu. Vei pasa responsabilitatea reținerilor financiare pe clauzele generale din Contractul Individual de Muncă (CIM), încheiat între angajat și patronat, nu cu sindicatul.
- 07. Să furi dreptul la liberă alegere al angajatului, rebranduindu-l în „bună-credință”. Vei pretinde că o plată complet nedatorată de peste 6.000 de lei reprezintă un „raport de reprezentare derulat cu bună-credință din ambele părți”.
- 08. Să depui mărturie mincinoasă despre rolul unei ședințe. Vei susține că o asistență izolată, oferită la o comisie de reorganizare (în 16.02.2023), suplinește retroactiv și pe viitor consimțământul scris al unui angajat care îți plătește cotizație lunar.
- 09. Să râvnești la contabilitatea angajatorului pentru a-ți face treaba. Vei folosi serviciul financiar al societății ca pe un perceptor personal, pentru a-ți vira banii direct din salariul brut al omului, pe statele lunare de plată.
- 10. Să consideri ieșirea din sindicat un simplu mit. Vei ignora notificarea expresă a salariatului de a sista reținerile și obligația de a ține evidența strictă a încasărilor.
Corespondență de la Liviu-Cornel Popa, Arbitraj Ad-Hoc, Membru UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România), Senior Editor JB
































[…] Sindicatul-căpușă și Patronatul-casier. România, țara oricărei posibilități și a dialogulu… […]