Acasă Invatamant, Educatie L’étude des délits et crimes sexuels chez les mineurs à l’aide des...

L’étude des délits et crimes sexuels chez les mineurs à l’aide des systèmes complexes et les méthodes et techniques d’évaluation efficace de la (psycho)sociologie mathématique. Sujets de Thèses de Doctorat en MASS (Mathématiques Appliquées aux Sciences Sociales). [Studiul crimelor sexuale la minori cu ajutorul sistemelor complexe și combaterea lor prin metode și tehnici de evaluare eficace ale (psiho)sociologiei matematice. Analiza (psiho)sociologică a Dramei SF2M-A3M. Subiect de teză de doctorat în Mass (Matematici aplicate în științe sociale)].

Thomas Csinta, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe inginerești și social – economice, Director de Studii CUFR ROMÂNIA

Dacă accesul meu la Dosarul SF2M-A3M (Salomé F.Matthieu Moulinas & Agnès MarinMatthieu Moulinas) n-ar fi fost restricționat, aș fi putut demonstra iresponsabilitatea penală a lui Matthieu Moulinas, ceea ce, cu siguranță, ar fi evitat condamnarea acestuia la închisoare pe viață. Știu că gestul meu pare indecent și imoral (pentru unii!) pentru că lezează, pe de o parte, atât partea civilă, respectiv, opinia publică, cât, pe de altă parte, însăși Justiția, respectiv, instituțiile Statului implicate în dosar (Ministerul de Interne, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Sănătății), care au făcut apel chiar și la anchete administrative intrne pentru determinarea responabilităților în privința disfuncționării lor.  Dar eu sunt angajat în sluja Adevărului! Al acelui adevăr, care nu depinde de numărul celor care cred în el, al acelui adevăr, care este misterios și ușor de pierdut, deci, trebuie recucerit mereu, al acelui adevăr, care nici nu există. Acesta este adevărul!

Acest material face parte din subiectul unei teze (de doctorat al candidatului M. J.), a cărui director (conducător științific) sunt, cu tematica: „Crimele sexuale la minori și combaterea lor prin metode și tehnici de evaluare eficace ale Sociologiei Matematice”. În concluzie, orice comentariu (observație), oricât de (ne)semnificativ(ă) ar fi, care ar putea contribui la ameliorarea acestei problematici, deosebit de complexe, consider binevenit(ă) !

Conform CPPF (Codului de Procedură Penală Francez, art.306-6), autoritățile polițienești și judiciare nu pot face cunoscut (divulga) mijloacelor mass-media numele unui minor judecat de către un Juriu Popular (Curte cu Jurați: 9 Jurați în Prima instanțî și 12 în Apel, dintre care 3 sunt magistrați), inculpat pentru infracțiuni deosebit de grave (crime sexuale, crime de sânge, atentate, terorism, trafic de droguri dure, etc.), într-un proces care se desfășoară cu „ușile închise” (adică, fără accesul mijloacelor mass-media), iar acestea la rândul lor, chiar dacă intră în posesia acestuia din alte (diferite) surse, nu sunt autorizate să-l facă cunoscut publicului. Având însă în vedere faptul, că pe de o parte, acest material apare în presă externă (unde jurisdicția franceză nu are competență teritorială!), iar pe de altă parte, pentru că astăzi inculpatul, rejudecat (în Apel), în cadrul unui proces tot cu „ușile închise“, este major (are 20 de ani), mi-am permis să fac cunoscut numele acestuia (aflat din surse sigure) pentru că am convingerea fermă că acest „amănunt” nu va aduce nuiciun fel de prejudiciu, nici imaginii inculpatului și nici familiei acestuia. Și nu în ultimul rând, pentru faptul că atât primul proces (care a avut loc în perioada 18-27 iunie 2013) cât și acesta în Apel (în perioada 9-10 septembrie 2014) sunt procese cu „ușile închise” numai parțial, un acord la care au ajuns, în sfârșit, părțile constituite în parte civilă, mai ales, pentru determinarea responsabilității instituțiilor statului, care datorită unei disfunctiuni majore ar fi contribuit la producerea unei drame de o asemenea anvergură. Din contră, în ciuda insistențelor mele, în ciuda unor studii laborioase pe care le-am efectuat în domeniul comportamentului deviant și în special, în cel infracțional (atât criminal cât și corectional), în ciuda unei vaste experiențe acumulate de-a lungul timpului în activitatea mea cu infractori de drept comun cu grad ridicat de criminalitate, respectiv, criminali periculoși (cu care de altfel am obținut rezulte deosebite!), respectiv, cu tineri delincvenți recidiviști, aflați în eșec școlar din ZUS (Zonele Urbane Sensibile) ale marilor metropole franceze, posedând grave tulburări de personalitate, accesul meu la acest dosar a fost limitat, din cauza vârstei inculpatului, (fiind minor) în momentul comiterii actelor sale criminale.

Analiza psihosociologică a Dramei SF2M-A3M (Dosarul SF2M, partea I)

În cadrul psihosociologiei matematice, fiecărui CBG (Cod Biogenetic uman „static”, independent de timp), reprezentat într-un spațiu socio-matematic (spațiu vectorial n-dimensional, având că vectorii bazei caracterele individului grupate în „clase de caractere-cu proprietăți matematice de grup” liniar independente), corespunde un CSG (Cod Socio Genetic uman, „dinamic”, variabil în timp), care evoluează conform unor legi statistice (sociale), în funcție de o serie de parametri psiho-sociali, care îl și determina (TFPSM-Teorema fundamentală a Psihosociologiei Matematice) și care poate fi reprezentat printr-un operator de graf probabilist, a cărei matrice probabilistă, numită de „corelație” (asociată individului), deține toate informațiile psohosociologice despre acesta, în blocuri (gen celule Jordan), aflate în interacțiuni, variabile în timp. Valorile proprii ale matricei, determină spectrul operatorului, care corespunde CSG. Un corolar, al TFPSM, ne asigură de faptul că în cazul unui individ uman „normal”, în echilibru stabil cu societatea (raportată la un cod de conviețuire socială și morală), există un izomorfism între clasele (grupurile) de caractere asociate CBS și CGS. Cu alte cuvinte, unui CBG îi corespunde un singur CGS și numai unul. Și reciproc. Un alt corolar, ne asigura de faptul că în cazul comportamentului deviant (individ uman în absența echilibrului stabil cu societatea), unui CBG pot corespunde mai multe CBS, iar în funcție de formă acestora (sub-spectre), ele pot corespunde unui infractor, unei persoane cu tulburări psihice (DDP, TMP, TDI, TBP, etc). În particular, în cazul DDP, unui CBG corespunde un spectru de CGS, cu două sub sepctre (generate de către aceași „tulpină”) liniar independete, care determina un subspatiu vectorial atașat mulțimii claselor de caractere (care apare în matricea de corelație) ale individului și care îl caracterizează complet, din toate punctele de vedere psiho-sociale. Cu alte cuvinte, dacă valorile proprii ale matricei corelație sunt dublu-degenerate (deci spectrul operatorului este dublu-degenerat vorbim de o DDP). Conform legii LFCPSM (Legea Fundamentală a Complementarității din Psihosociologia Matematică), generarea stărilor ego-subconștiente, implică degenerarea stărilor ego-conștiente, având în vedere faptul că, evenimentele corespunzătoare sunt incompatibile și complementarea. Cu alte cuvinte, un individ care suferă de DDP (dedublare de personalitate), nu poate fi simultan, în cele două strări, pe când‚ alterarea discernămânutului, poate fi o combinație ale acestora!

În principiu CSG (Codul Socio-Genetic) al individului este suficient de stabil în timp și nu efectuează decât mici „perturbații” (oscilații) în jurul poziției (stabile) de echilibru (de tip Taylor-Young) cu un grup social (în care trăiește, lucrează, etc., ), ceea ce permite ca în analize mai puțin scrupuloase (riguroase, care necesită precizie mai mică), el să poată fi considerat constant. În sfârșit, metodele Psihosociologiei Matematematice (PSM), exact, ca și celelalte metode de expertiză utilizate de către experții-psihiatri, fac apel tot la „test” ca observabilă, care ulterior însă este prelucrat cu metodele analitice ale matematicii aplicate, ceea ce mărește considerabil fiabilitatea lui în raport cu celelalte. Contrar metodelor clasice, în cadrul analizei PSM, inculpatul necesită izolarea sa de mediul său infracțional (în care acesta este în echilibru stabil), ceea ce îl face „vulnerabil” pentru că stările instabile tind către cele stabile (cu o anumită probabilitate și viteză) specifice individului (în funcție de trăsăturile sale fizice, psihice, intelectuale, de parametri infracționali, familiali, psihosomatici, etc.). În consecință, subiectul este testat în această stare de vulnerabilitate (instabilă) și nu direct (cum se procedează în cadrul metodelor clasice), dar indirect, printr-un test integrat într-un curs școlar (de preferință, de matematică, într-un context interdisciplinar), fără ca acesta să-și dea seama că este testat. În felul acesta, este exlus subiectivismul expertului și este blocat „sistemul de autoapărare” al subiectului (care se declanșează instantaneu, sub formă de manipulare) atunci când acesta află că urmează a fi testat de către un expert. Cert, un TSM (Test Socio-Matematic), este mult mai dificil de conceput decât un test clasic de exepertiza psihiatrică și necesită intervenția unei echipe de specialiști (profesori, psihiatri, psihologi, pedagogi, educatori) care nu poate fi funcțional la un „tarif de femeie de serviciu” (vorba profesorului Jean-Luc Viaux la celebrul proces de pedofilie, Outreau, în care 17 persoane au fost inculpate și încarcerate în medie 3,5 ani, în detenție provizorie, în mod abuziv, pentru pedofilie și incest, datorită unei serii de manipulări).

Procesul de pedofilie Outreau! Un proces fără sfârșit. Cea mai gravă eroare judiciară din istoria tuturor timpurilor. „Capitularea” sistemului juridic francez!

 

Corespondență din Franța: Dosarul (criminal) de pedofilie Outreau. Cea mai gravă eroare judiciară franceză din istoria tuturor timpurilor. „Capitularea” sistemului juridic francez!

 

Ca observație, menționez aici faptul că în 2010, a fost arestat la Marsilia, un celebru răufactor (C. B.), implicat într-o serie de jafuri armate ale unor bănci și furgoane blindate (transportatoare de bani în numerar) pe Coasta de Azur. Contra acestuia nu exista nicio probă materială directă că în zilele de 13-14 decembrie, ar fi participat la un „lanț” de 5 jafuri armate (3 bănci și 2 furgoane blindate). Studiind dosarul acestuia, am descoperit că jafurile au fost comise pe baza unui plan meticulos, conceput (de cineva, care avea cunoștințe solide de matematici aplicate) cu ajutorul teoriei grafurilor (hamiltoniene și eulierine). Cu alte cuvinte, era vorba de o problemă de cercetare operațională, în care trebuia sustras o sumă cât mai mare de bani, într-un interval de timp cât mai scurt, cu restricția de a trece prin anumite „puncte” (bănci, furgoane și alte obiective, noduri ale grafului), pe niște drumuri (lanțuri hamiltoniene și euleriene în graf). Pentru a-l face să-și mărturisească participarea lui activă la „eveniment”, a fost mutat în izolare (timp de o săptămână), după care, înscris la cursul (meu) de matematici. La un seminar am propus deținuților (printre care și lui, prezent!) o problemă din teoria grafurilor (despre care am făcut două cursuri introductive în prealabil, dar știam că mare lucru nu au înțeles din ele), în care am transpus problema jafurilor (dar astfel încât, pentru rezolvarea corectă a problemei să se folosească alt algoritm), pentru obținerea unei permisii până la 12h00 (asumându-mi un mare risc!), în funcție de realizarea unor obiective administrative (în penitenciar), în timpul cel mai scurt. Cu cât treaba era făcută mai repede cu atât permisia era mai lungă, în caz contrar, ea diminua cu timpul necesar rezolvării problemei. Bănuiam că C. B., în cazul în care obține permisia, își va planifica evadarea în cadul acesteia, dar știam că el nu știe mare lucru din teoria grafurilor și dacă va „rezolva” problema, este numai pentru faptul că știe (pe de rost!) algoritmul folosit la spargerea băncilor și nici măcar nu bănuiește că acel agoritm ne se utilizează „copy-paste” în problema propusă. Exact cum am bănuit, așa s-a și întîmplat. C. B., a fost singurul dintre cei 6 prezenți, care a rezovat problema. În mai puțin de 20 de minute. Graful construit de către acesta corespundea cu exactitate grafului utilizat în lanțul de spargeri din zilele de 13-14 decembrie, iar modul operator utilizat în îndeplinirea sarcinilor administrative, era identic. Din păcate, acea era soluția problemei jafurilor și nu soluția rezolvării problemelor administrative în penitenciar, ceea ce l-a dezamăgit profund, la corectarea problemei! În schimb, prin rezolvarea greșită a ei, a confirmat participarea lui activă la jafurile comise în zilele de 13-14 decembrie 2010. Inculpat și condamnat anul acesta pe 27 august la 10 ani de detenție criminală, din care, a și efectuat practic, în detenție provizorie, aproape jumătate din pedeapsă (cu grațiile închisorii, condiție necesară în Franța pentru a beneficia de libertăte condiționată), el este liberabil condiționat (sub control judiciar), anul viitor. Nu știe dacă este la curent cu faptul că inculparea lui s-a datorat sau nu, problemei legată de obținerea „permisiei” din 2010.

Analiza psihosociologică a Dramei SF2M-A3M (Dosarul A3M, partea II)

În privința dosarului criminal în cauză SF2M-A3M, Justiția a transformat și ea aceasta într-o problemă tot de „cercetare operațională”, pe care a rezolvat-o, în mod eficace, dar nu a rezolvat-o corect din punct de vedere juridic, ceea ce contează mult mai puțin. În mod eficace, pentru că considerându-l cu discernământul alterat (din punct de vedere psihiatric), pe Matthieu Moulinas, ea nu a ținut cont de acest lucru în momentul pronunțării sentinei și l-a condamnat la o pedeapsa maximă (închisoare pe viață), urmată de un sejur pe o perioada nedeterminată într-un centru socio-judicar. Făcând acest lucru, s-a asigurat că Matthieu Moulinas, chiar dacă va fi eliberat condtionat vreodată (cel puțin, după 18 ani de recluziune criminală, deci începând din 2030, cu vârstă de 36 de ani), sejurul său, după eliberarea lui, într-un centru socio-judiciar (care poate fi și închis!) pe perioada nedeterminată, pe de o parte, îl va împiedica pe acesta să recidiveze (să mai comite crime sexuale și asasinate), iar pe de altă parte, va satisface dorința de răzbunare, atât a părții civile cât și a opiniei publice. În plus, costurile într-un penitenciar, pentru un deținut sunt în medie/zi, de cca 10-12 ori mai mici decât într-un spital psihiatric, unde condițiile sunt mai puțin restrictive, existând și șansă punerii în liberate a bolnavului, după un timp mult mai scurt, imediat după ce acesta devine: „readaptabil social” și „nu mai prezintă niciun pericol pentru societate” (ca să-l citez pe expertul-psihiatru Claude Aiguesvives, care a contribuit la eliberarea lui Matthieu Moulinas de la înschisoarea Le Pontet-Avignon, în starea SF2M). Ceea ce ar fi „inflamat” atât partea civilă cât și opinia publică. Justiția nu a rezolvat însă problema „corect” pentru că, stările lui Matthieu Moulinas, SF2M și A3M, așa cum am explicat, sunt stări în care discernământul acestuia era absent, cu alte cuvinte, sunt stări de iresponsabilitate penală, ceea ce conform Legii Dați din 25 februarie 2008, face din el un „nevinovat” și incondamnabil, în concordanță cu CPF. În sfârșit, așa cum am subliniat în repetate rânduri, toate elememtele dosarului SF2M-A3M, pot fi reprezentate și analizate într-un spațiu tridimensional de „adevăruri” filozofice (virtuale) cu ajutorul celor „vectori” filozofici (virtuali) „liniar” independenți: adevărul este independent de numărul celor care cred în el (vectorul Ibsen), adevărul este misterios și ușor de pierdut, deci trebuie recucerit mereu (vectorul Camus) și adevărul este că nu există adevăr (vectorul Neruda).

Acesta este adevărul!

Analiza psihosociologică a Dramei SF2M-A3M (Comentariul Autorului, partea III)

Epilog

Pe 11 iulie 2014, ca urmare a dramei, Colegiul  Cévenol (aflat deja în dificultate finaniară) a fost,  închis, definitiv, după 76 de ani de funcționare.

În 2016, soții Moulinas  (Sophie și Dominique) publică cu titlul Parents à perpétuité (în Editura Flamarion) în care descriu calvarul pe care îl trăiesc alături de fiul lor Matthieu Moulinas (condamnat pe 28 iunie 2013 la închisoare pe viață), ceea ce va revolta familia lui Agnès Marin.

Pe 24 aprilie 2017, TGI (Tribunalul de Înaltă Instanță) Paris condamnă statul francez pentru neglijență asimilabilă cu greșală gravă îin dosarul SF2M-A3M și a solicitat despăgubirea familiei lui Agnès Marin (părinții și bunicii, respectiv, fratele ei) cu suma de 185.000€.

Bibliografie

Premieră mondială absolută: „Investigații jurnalistice în seial” Vol.10 Educație și Învățământ. Subiecte de Teze de Masterat de Cercetare şi de Doctorat în Științe Sociale. Studiul fenomenelor socio–juridice cu ajutorul teorei ergodice, a haosului (Sisteme complexe) și a sistemelor formale (de tip Gödel)