Tactici de influență din media și politică (părțile 1 & 2). Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi (Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
Ultimii ani au abundat în informații contradictorii, afirmații aruncate cu viteză și convingere, care mai de care mai șocante. Am aflat că această tactică se numește Gish Gallop (Galopul lui Gish) și este, practic, o tehnică de dezbatere prin care o persoană încearcă să-și copleșească adversarul cu un număr mare de argumente, într-un timp foarte scurt. Expresia a fost folosită pentru prima dată în 1994 de Eugenie Scott, antropolog fizic și biolog american, asociată cu National Center for Science Education din SUA,care a numit-o astfel după Duane Gish, un creaționist ce folosea frecvent această metodă în dezbaterile despre teoria evoluției.
Tactica presupune ca, în timpul unei discuții, vorbitorul să-și bombardeze partenerul de dialog cu un flux rapid de argumente slabe, jumătăți de adevăr, date scoase din context și minciuni mai mult decât evidente, livrate într-un ritm alert. Scopul nu este acela de a convinge prin logică, este să facă imposibilă combaterea fiecărui punct în timpul alocat: o minciună poate fi rostită într-o secundă, dar demontarea ei corectă și argumentată poate dura minute întregi–sau chiar ore, dacă e nevoie de context, date și explicații. Această asimetrie între „timpul de atac” și „timpul de apărare” este exact ceea ce face din Gish Gallop o armă atât de eficientă în dezbaterile televizate, în discuțiile politice și, tot mai des, în mediul online, unde ritmul rapid al conversației favorizează cantitatea de afirmații în detrimentul acurateței lor. Un exemplu din România a fost dezbaterea prezidențială organizată de Euronews România pe 8 mai 2025, între George Simion și Nicușor Dan, înaintea turului doi al alegerilor. Echipa de fact-checking a postului a verificat afirmațiile în timp real și a identificat mai multe declarații false sau parțial false făcute de cei doi candidați, majoritatea aparținând lui Simion–de la afirmații economice, precum ideea că România ar fi una dintre cele mai bogate țări din UE (când, de fapt, PIB-ul pe cap de locuitor era de doar 77% din media UE), până la citate atribuite greșit sau negate ulterior. Ritmul alert al schimbului de replici, cu afirmații lansate una după alta, a făcut ca verificarea și demontarea lor completă să fie posibilă abia după dezbatere, prin articole de fact-checking–exact tiparul clasic al Gish Gallop: minciuna se rostește în câteva secunde, corectarea ei cere minute sau ore de documentare.
Nota redacției.PIB (PPC) înseamnă produsul intern brutPIB armonizat cu paritatea puterii de cumpărarePPC. Clasamentul cuprinde o listă de țări în funcție de PIB-ul (PPC) estimat al acestora. Țările sunt sortate în funcție de estimările de prognoză a PIB-ului (PPC) ale instituțiilor financiare și de statistică care calculează folosindcursul valutar oficial de piață sau cel comunicat de guvern. Datele prezentate se bazează pe dolarul internațional, o unitate standardizată folosită de economiști. Anumite regiuni care nu sunt considerate țări, cum ar fi Hong Kong, apar, de asemenea, în listă dacă sunt zone de jurisdicție distincte sau entități economice. Comparațiile între PIB-urile armonizate cu PPC sunt, fără îndoială, mai utile decât în cazul în care se folosește PIB-ul nominalatunci când se evaluează piața internă a unui stat, deoarece PPC ia în considerare costul relativ al bunurilor, serviciilor și ratele inflației locale, mai degrabă decât utilizarea cursurilor de schimb ale pieței internaționale, ceea ce poate distorsiona diferențele reale de venit pe locuitor. Cu toate acestea, apar limitări atunci când se măsoară fluxurile financiare între țări și când se compară calitatea acelorași bunuri între țări. PPC este adesea folosit pentru a măsura pragul sărăciei („poverty threshold”)la nivel global și este folosit de Națiunile Unite pentru a determina indicele dezvoltării umane.Aceste studii, cum ar fi Programul de comparație internațională, includ atât bunuri tranzacționabile, cât și mărfuri necomerciale, în încercarea de a estima un coș reprezentativ al tuturor bunurilor. ConformEurostat, România a ajuns la 78% din media Uniunii Europene în privința PIB-ului per capita la paritatea puterii de cumpărare (PPS). Astfel, aproximativ, cu 32.448 € per locuitor (la o medie UE de 41.600 €), România se clasează pe poziția 21-22, la egalitate cu Croația, depășind state dezvoltate precum Luxemburg,Elveția, Belgia, Singapore, Suedia, Irlanda, Austria, Hong Kong, Israel, Grecia, Portugalia, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Noua Zeelandă, etc., dar și altele din Europa de Est cum ar fi Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Letonia, Bulgaria, etc.
Firehosing(sau „furtunul de minciuni”/„furtunul de pompieri al minciunilor”) este o altă tactică modernă de propagandă și dezinformare. Ea constă în difuzarea rapidă, repetitivă și continuă a unui volum uriaș de mesaje false sau manipulative, prin multiple canale media, fără nicio treabă cu adevărul, logica sau consecvența. Termenul a fost definit în 2016 de cercetătorii Christopher Paul și Miriam Matthews de la RAND Corporation,unul dintre cele mai vechi și influente think-tank-uri din lume. Numele instituției provine de la „Research and Development” (Cercetare și Dezvoltare); a fost înființată în SUA în 1948, inițial ca institut de analiză strategică pentru forțele armate americane, devenind ulterior un institut nonprofit independent. Echipa RAND reunește sute de specialiști din diverse domenii–de la matematicieni și statisticieni care construiesc modele de simulare, până la experți în securitate globală, economiști, sociologi și psihologi comportamentali care studiază, printre altele, propaganda și tehnicile de persuasiune.
Paul și Matthews au analizat modul în care mass-media rusă a gestionat propaganda în jurul anexării Crimeei din 2014. Ei au descoperit că populația expusă constant la acest tip de propagandă devine cinică și acceptă mai ușor dezinformarea, chiar și atunci când mesajele sunt evident contradictorii între ele. Scopul tacticii nu este să convingă printr-un argument coerent, este doar să creeze confuzie, neîncredere și dezbinare – atât de eficient încât cercetătorii au concluzionat, memorabil, că „nu te poți aștepta să contracarezi furtunul de minciuni cu pistolul cu apă al adevărului”.
Caracteristici
Volum și viteză extreme–inundă spațiul public cu informații false mai repede decât pot verificatorii de date să le demonteze.
Canale multiple–folosește simultan rețele sociale, site-uri de știri false, platforme video și declarații oficiale.
Inconsecvență totală–nu urmărește să fie credibilă; surse diferite pot lansa în același timp minciuni complet contradictorii, fără ca asta să afecteze eficiența tacticii.
Efectul de epuizare–scopul principal este să obosească publicul și să erodeze ideea că adevărul mai poate fi găsit sau că merită căutat.
Cum poate fi combătută
Ignorarea detaliilor–nu pierde timp demontând fiecare minciună în parte; este o capcană concepută să-ți consume energia și atenția.
Promovarea adevărului–repetă faptele reale și verificate, în loc să amplifici mesajul fals redistribuindu-l sau citându-l.
Dezvoltarea gândirii critice–recunoaște tactica atunci când o vezi și refuză să reacționezi emoțional la fluxul continuu de știri alarmante.
Mitul „ambulanței negre care răpește copii pentru organe” este exemplul perfect de manual pentru modul în care un ecosistem de dezinformare se transformă dintr-o simplă postare online într-o tragedie violentă cu urmări penale în lumea reală. Cazul a escaladat dramatic, arătându-ne exact cum funcționează firehosing-ul la nivelul maselor. Acest mit nu este nou–datează din anii 80–90, a mai circulat, în variante asemănătoare, în anii 2004-2011 și în Cehia sau Polonia, nu doar la noi. Mecanismul modern de propagare l-a făcut însă mult mai periculos datorită amplificarea prin TikTok și AI. Spre deosebire de trecut, când legenda se transmitea prin viu grai sau prin Facebook, în zilele noastre, conturile de TikTok au folosit imagini și clipuri video generate sau modificate cu inteligență artificială, unele chiar marcate ca atare de platformă. Acestea arătau mașini de culoare închisă și scenarii alarmante, oferind publicului credul o „dovadă vizuală”.
Efectul de firehosing.Un singur videoclip, filmat inițial într-o altă localitate (Glina) dar prezentat fals ca fiind din zona atacului, a strâns rapid aproape 800.000 de vizualizări și peste 6.000 de distribuiri, în timp ce alte postări mutau „pericolul” și prin alte județe–exact tiparul unui volum masiv de mesaje contradictorii, greu de contracarat în timp real.
Urmările – violență extremă în lumea reală
Atacul de la Recea-Cristur(Cluj, 8 august 2026), O ambulanță reală, aflată în misiune și transportând un pacient către spital, a fost blocată intenționat pe drum de două autoturisme și atacată cu bâte, topoare, o lopată și pietre de un grup de localnici panicați. Șoferul ambulanței a suferit un traumatism ocular grav, în urma spargerii parbrizului cu o piatră, și a avut nevoie de operație de urgență, plus cel puțin trei luni de recuperare. Șapte persoane (șase bărbați și o femeie) au fost arestate preventiv pentru 30 de zile, fiind puse sub acuzare pentru distrugere, lovire sau alte violențe și tulburarea ordinii publice. Reacția autorităților.DSU (Departamentul pentru Situații de Urgență), MAI (Ministerul Afacerilor Interne) și CNA (Consiliul Național al Audiovizualului) au condamnat public incidentul, subliniind că în România nu a fost înregistrat niciodată vreun caz real de răpire legat de ambulanțe.
Notă istorică.Fenomenul de isterie colectivă a mai provocat victime și în trecut. În iulie 2018, prin zona Gării de Nord din București, scriitoarea Doina Popescu-Brăilaa fost agresată, lovită și arsă cu țigara pe față de un grup care a crezut că vehiculul ei -o fostă ambulanță pe care o folosea pentru proiectul cultural „Ambulanța pentru Literatură”-este acea „ambulanță neagră” din legendă. Cazul s-a soluționat definitiv abia în 2023, prin decizia Curții de Apel București. Dar de ce funcționează atât de bine aceste tactici-de ce câștigă, de cele mai multe ori, minciuna în fața adevărului? Răspunsul stă într-un principiu formulat cu mai bine de un deceniu în urmă, care explică matematic și psihologic dezechilibrul fundamental dintre a minți și a demonta o minciună: Legea lui Brandolini.
Legea lui Brandolini (cunoscută și sub numele de Principiul asimetriei dezinformării sau al „prostiei”)a fost formulată în ianuarie 2013 de Alberto Brandolini,un programator și consultant italian, într-un mesaj scris pe Twitter. Brandolini a mărturisit ulterior că a fost inspirat de lectura cărții lui Daniel Kahneman,„Thinking, Fast and Slow”, chiar înainte de a urmări o dezbatere televizată aprinsă dintre fostul premier italian Silvio Berlusconi și jurnalistul Marco Travaglio.Legea sună cam așa:„Cantitatea de energie necesară pentru a respinge o prostie este cu un ordin de mărime mai mare decât cea necesară pentru a o produce.” Cu alte cuvinte, este incredibil de ușor, rapid și ieftin să inventezi o minciună, dar este extrem de greu, lent și costisitor să demonstrezi, cu dovezi și argumente logice, că acea informație este falsă. Legea lui Brandolini este motorul matematic și psihologic din spatele ambelor tactici la care ne-am referit. Ea explică de ce dezinformarea funcționează atât de bine, prin trei mecanisme fundamentale:
Dezechilibrul de timp și energie–Dezinformatorul are nevoie de doar câteva secunde și zero efort pentru a lansa o afirmație-bombă, de exemplu: „Guvernul folosește antenele 5G pentru a ne controla gândurile prin cipuri injectate.” Verificatorul (fact-checker-ul), pentru a demonta această afirmație, trebuie să investească ore sau zile întregi: să explice ce sunt undele electromagnetice, cum funcționează tehnologia celulară, ce dimensiuni au microcipurile și de ce un asemenea scenariu este biologic imposibil. Rezultatul:până când apare explicația corectă, dezinformatorul a lansat deja alte zeci de minciuni.
Capacitatea limitată de atenție a publicului–Oamenii au o „lățime de bandă” mentală limitată. O minciună simplă și șocantă generează o reacție emoțională puternică și se propagă instant. În schimb, un text lung, tehnic și dens, scris pentru a demonta acea minciună, va fi citit de foarte puțini oameni. Publicul obosește repede, iar dezinformatorii profită tocmai de această această atenție de scurtă durată.
Efectul de influență continuă și costul reputațional–Odată ce o afirmație falsă a fost lansată în spațiul public, ea creează o primă impresie care rămâne fixată în memorie -fenomen documentat în psihologia cognitivă sub numele de „efectul de influență continuă” (continued influence effect). Studiile arată că, deși ulterior este demonstrat 100% că a fost o minciună, o parte din public rămâne totuși cu ideea inițială sau cu o urmă de suspiciune („Nu o fi chiar așa, dar ceva-ceva tot o fi adevărat acolo”). Costul „curățării” imaginii sau al restabilirii adevărului este uriaș în comparație cu costul minim al atacului inițial.
De ce a învins Legea lui Brandolini în acest caz?
Atunci când Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) au emis, în sfârșit, comunicate oficiale clare–prin care explicau că, în România, nu a fost înregistrat niciodată un caz de ambulanță implicată în răpiri de copii–răul era deja făcut. Efortul statului de a dezminți, de a explica rațional și de a liniști populația a necesitat conferințe de presă, anchete și comunicate oficiale–resurse uriașe, mobilizate după producerea atacului. Pentru comunitățile vulnerabile sau izolate, însă, un simplu clip de 15 secunde pe TikTok avusese deja o forță de convingere mult mai mare decât toate comunicatele oficiale la un loc, generând o reacție de autoapărare violentă, bazată pe o frică complet imaginară. Gish Gallop, Firehosing și Legea lui Brandolini sunt, de fapt, aceeași poveste spusă de trei ori: o minciună se naște în câteva secunde, dar adevărul are nevoie de ore, instituții și conferințe de presă ca să o ajungă din urmă. De cele mai multe ori, nu reușește să ajungă la timp.
Cazul „ambulanței negre” de la Recea–Cristur ne arată cât de scump se poate plăti această întârziere. Un clip de 15 secunde, distribuit de sute de mii de ori, un șofer de ambulanță a ajuns pe masa de operație mai repede decât a ajuns orice comunicat oficial la mintea unei comunități speriate. Comunicatele MAI și ale DSU au venit, corect și documentat, dar prea târziu ca să mai conteze pentru cei șapte oameni arestați sau pentru medicii atacați cu topoare. Întrebarea care rămâne nu este dacă vom mai vedea un asemenea caz–istoria arată că îl vom vedea, sub o formă sau alta – sau dacă, data viitoare, vom fi noi cei care apăsăm „distribuie” înainte să verificăm, sau cei care se opresc o secundă în plus înainte să acționeze impulsiv.
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.