Acasă Etichete Agnes le Roux

Etichetă: Agnes le Roux

Protejat: In memoriam Ziarul „Poliția Capitalei-955”. În serial. Selecție de articole...

  Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist      Introducere    Dosarul Agnelet - Misterioasa dispariţie...

Protejat: L-ar fi „plagiat” Cristian Ciocă în dosarul Dispariției lui Elodia...

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Applied Mathematics in Engeneering and Social-Economic Sciences Franța (Le Parisien) Corespondență din Franța Introducere Dosarul disparitiei lui Agnès Le  ROUX -...

Protejat: Procesul secolului. „Războiul cazionourilor” de pe Coasta de Azur în...

În n° 318 (iunie 2007) al ziarului „Poliția Capitalei, precum și în n°6 (iunie 2007) al „Monitorului Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului” am prezentat un studiu aprofundat al „Dosarului criminal Agnelet”, unul dintre cele mai complexe, controversate și ambigue dosare penale franceze legat de „Războiul cazinourilor” de pe Coasta de Azur din anii 1970. Un dosar criminal în care există un suspect inculpat, unul singur, Jean-Maurice Agnelet, considerat de către magistrații însărcinați cu ancheta, că ar fi responsabil de dispariția prietenei (amantei) sale Agnès Le Roux, moștenitoarea Casinoului „Palais de la Méditerranée” din Nisa (considerat „Las Vegas” european), cu 30 de ani în urmă, în octombrie 1977. Un dosar criminal având că obiect de anchetă o crimă de sânge, în care din păcate nu există nici cadavru, niciun mobil real și nicio armă a crimei. Un dosar criminal care de 30 de ani așteaptă o soluție, cu toate că, singurul inculpat în acesta, Jean-Maurice Agnelet, a fost deja de 2 ori achitat: în 1985, respectiv în 2006. Un dosar criminal pe care în Jurnalul Bucureștiului l-am comparat cu cel al lui Cristian Ciocă cu titlul „„L-ar fi „plagiat” Cristian Ciocă în dosarul Dispariției lui Elodia Ghinescu (2007), pe Jean-Maurice Agnelet în dosarul Dispariției lui Agnès Le Roux (1977)? In memoriam „Procesul secolului XX” în secolul XXI, după 40 de ani de la evenimentul istoric!”” Dosarul Agnelet a fost instrmentat începand din 1 martie 1978 și pâna în prezent de către 6 judecători de instrucție care au lucrat efectiv cu câteva zeci de anchetatori, polițiști și jandarmi, primul „non-lieu” (încetarea urmăririi penale !) în dosar fiind pronunțat în 1986 (după achitarea acestuia în 1985). Redeschiderea dosarului, după un deceniu și jumătate (în 2000), a fost posibilă datorită „recalificării” acuzației, la insistențele lui Renée Le Roux, mama disparutei „fără urmă”. Adică, sechestrarea de cadavru fiind „transformată” în omucidere, iar mai târziu, în asasinat. Dar, în decembrie 2006, Curtea cu Jurați (Juriul Popular) din Alpii Maritimi (Nisa) compus din 9 jurați (3 magistrați și 6 persoane alese ad-hoc de pe listele electorale) îl achită (pentru a 2-a oară) pe Jean–Maurice Agnelet (atunci în vârstă de 68 de ani), considerând că el nu se face vinovat pentru dispariția (sechestrarea și asasinarea) lui Agnès Le Roux! În acest articol (care este de referință chiar și în Franța – o simplă căutare Google cu titlul Agnes Le Roux probează acest lucru) am încercat să punem în evidență nu numai complexitatea Dosarului Le Roux-Agnelet (în care investigațiile mele au adus o contribuție importantă), respectiv problemele cu care s-a confruntat jurisdicția în acest dosar, dar și contextul social-istoric în Franța anilor 1970 în care a avut loc dispariția lui Agnès le Roux! Am încercat să prezentăm deasemenea persoanele implicate în acest dosar așa cum au fost și sunt ele în realitate, în urma unor investigații pe care le-am făcut la fața locului sau folosind documente de arhivă unele comunicate presei, altele nu, considerate „secret de instrucție”. Unele cunoscute, altele mai puțin și câteva, chiar deloc. Pe tot parcursul articolului am încercat să fiu imparțial. Chiar dacă consider că beneficiul „îndoielii” ar fi trebuit să profite lui Agnelet, așa cum acesta ar trebui să fie favorabil oricărui inculpat contra căruia nu există probe directe fiabile. Probabil că Agnelet avea interes ca Agnès să dispară pentru totdeauna, în primul rând pentru că avea acces la contul ei pe care se aflau banii „adunați” de la Jean-Dominique Fratoni (atunci PDG al Cazinoului Ruhl), iar în al doilea rând pentru că el făcuse deja o altă cucerire. Este vorba de cea de a doua sa soție, Françoise Lausseure, fosta elevă la Liceul din Monaco și ea (Agnès Le Roux), care în 1984 prin testament „lasă moștenire” lui Agnelet suma de 1,5 MFFr (cca 900.000€PPA) și jumătate din averea ei în Canada. Dosar de o mare complexitate, în încercările noastre de a găși o pistă care ar putea conduce la descoperirea adevărului, am fost obligați să recurgem la investigații cu totul ieșite din comun, nu rareori lipsite de legalitate juridică și nu rareori fiind amenințați chiar și cu moartea. Avem certitudinea că nu am aflat tot ceea ce se cunoaște în acest dosar, însă cunoaștem foarte multe „amănunte” pe care puțin sunt cei care le cunosc. Care niciodată nu au fost comunicate presei și televiziunii, care niciodată nu au fost analizate, fie din lipsa de interes, fie din motive, poate și politice. Avem convingerea că am descoperit și unele „amănunte” care nu au fost cunoscute nici de către autoritățile polițienești și judecătorești care s-au ocupat de acest dosar de-a lungul timpului, pentru că ele au urmat nu rareori piste false care au eșuat, întotdeauna. Autorul acestui articol a adresat și o varianta în limba franceză sub formă de memoriu Tribunalului de Înalta Instanța Aix en Provence (Aix-Marseille) în care expune detaliat aceste „amănunte”, nu pentru a-l dezvinovăți pe Agnelet sau a-l acuza pe Fratoni dar cu scopul căutarea adevărului. Deși nu a fost dat publicității și nici comunicat presei, am aflat din surse apropiate dosarului că avocatul general al acuzării se baza pe faptul că în 2003 a fost lansată o pistă, pistă „Korriganilor” (după numele unui CAT-Centru de Ajutor pentru Muncă) ca urmare a investigațiilor efectuate de către PI (Private Investigator) Bernard Narranjo (în 2002), ceea ce a permis redeschiderea dosarului lui Agnelet pe 19 martie 2004. Conform acestei piste, un fost salariat al CAT, astăzi decedat, ar fi menționat (confirmat) într-un proces verbal lui Narranjo că în 1977 ar fi primit ordin din partea conducerii să sape 2 gropi „în care urma să fie depozitate carne vie”. Verificând însa procesul verbal, nu există nicio dovadă a faptului că salariatul de la CAT ar fi spus adevărul. Și nici că acest proces verbal ar fi autentic. În plus, studiind depoziția lui cu atenție, el indică (cu o mare incertitudine) că la fața locului, în noaptea premergătoare dispariției lui Agnès, ar fi „zărit”, 2 persoane, un cuplu care „putea să fie Agnelet și Le Roux”. În ciuda acestei piste lansate cu (prea) mult „entuziasm” de către magistrați, evident, Agnelet, va apare din nou în boxa acuzaților între 22 noiembrie– 23 decembrie 2006 și este din nou achitat, fiind în continuare considerat nevinovat în dosar chiar și prin „recalificarea” acestuia. Însa, din păcate pentru el, acest moment de „extaz” a fost de scurtă durată pentru că Parchetul (la insistențele părții vătămate, a făcut apel la această sentință. Procesul urma să fie rejudecat în fața unui Juriu Popular la TGI (Tribunalul de Înalta Instanța) din Aix-en Province (Métropole de Aix-Marseille) care, în prealabil, a și ordonat încă de la începutul lunii iulie „cercetarea minuțioasă a zonei și analiza ADN a resturilor de carne vie care ar fi fost îngropată cu cca 3 decenii în urmă”. Însa, înainte ca procesul lui Agnelet să fi fost redeschis, am aflat deja (din surse apropiate dosarului) că noua pistă lansată de către Bernard Narranjo în 2002, era o pistă falsă. Pentru că din procesele verbale de laborator (pe care le-am primit) reieșea că în probele „materialule” recoltate la locul indicat de către fostul salariat CAT nu s-au găsit nici urmă de sânge și nici de ADN. Nici măcar rămășițe sau celule osoase umane. În ciuda acestui rezultant „șocant” și „demoralizant” pentru Parchet (și partea vătămată, reprezentată de către Renée Le Roux, mama victimei), Ministerul Public reprezentat prin avocatul general al acuzării, Pierre Cortès, a ordonat deschiderea procesului lui Agnelet, luni, pe 17 septembrie 2007. Ca urmare a acestuia, fostul avocat Jean-Maurice Agnelet, (vârstă de 69 de ani) cu o oarecare notorietate la Nisa și Preșdintele (local) al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului, a fost condamnat, pe 12 octombrie 2007, la 20 de ani de recluziune criminală, pentru asasinarea lui Agnès le Roux (atunci în vârstă de 29 de ani), în timpul vacanței de toamnă „Toussaint”! Aceași pedeapsă la care a fost condamnat și medicul veterinar Jean-Louis Turquin, tot la Nisa, în martie 1997, pentru asasinarea băiețelului sau Charles-Edouard (atunci în vârstă de 8 ani în 1991), corpul căruia nu a fost niciodată găsit ! (A se vedea și articolul: „Crimă fără cadavru, fără mobil, pedeapsa pe măsură”).