Etichetă: erori judiciare

https://youtu.be/rWu_SPxeBew Traducerea înseamnă a transfera un conținut dintr-o limbă (limba sursă) într-o altă limbă (limba țintă). Acest proces necesită o atenție specială pentru a se...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/invitatie-la-la-sesiunea-stiintifica-anuala-a-academiei-germano-romane-din-baden-baden-deutsch-rumanische-akademie-baden-baden-e-v-rumanisches-institut-rumanische-bibliothek-freiburg-e-v/ https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/congresele-internationale-mondiale-contra-pedepsei-cu-moartea-strasbourg-franta-montreal-canada-paris-franta-geneva-elvetia-madrid-spania-oslo-norvegia-bruxelles-belgia-berlin/ https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/caramida-publicistului-galatean-pompiliu-comsa-corespondenta-de-la-profesorul-si-scriitorul-ionel-necula-membru-al-usr-uniunea-scriitorilor-din-romania/?fbclid=IwAR0VeAOqkSqi-B5V8Ct511Pwqx16O6V15uEm0mmArYQK0MPY_LjZrX9KYXA https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/culisele-securitatii-al-profesorului-pompiliu-comsa-cartea-anului-2021/?fbclid=IwAR3EGXknANgGA4Dzfio6MH9ya_LL4L_r4wKtwhCJV2XgewdQ3_VIXmtOi9o https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/ziua-internationala-scriitorilor-incarcerati-scriitori-francezi-celebri-ai-celei-de-v-republici-formati-umbra-vietii-mediul-carceral/ Anexă. Broșura Congresului Universității Apollonia din Iași Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea–dublă campioană a presei de provincie...

Autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François Mitterrand”), Profesorul Thomas CSINTA – un adevărat ambasador al României în străînătate, care face cinste spiritului și inteligenței noastre românești, un adevărat artist al cuvântului din clasa marilor jurnaliști, a adus o importantă contribuție la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, în general și în România, în paraticular. Grație acestor lucrări, timp de un deceniu și jumătate, peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) au fost admiși în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat. În sfârșit, mai multe lucrări de investigație jurnalistică ale Profesorului Thomas CSINTA, au contribuit într-o serie de dosare criminale (de mare anvergură) la restabilirea adevărului istoric, care au permis (direct sau indirect) evitarea unor grave erori judiciare sau repararea acestora. (Generalul (r) Constantin–Bartolomeu Săvoiu Prea Puternic Suveran, Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33° și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat pentru România, Prea Respectabil Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române fondată în 1880, Cel mai onorabil arhonte, deputat în Parlamentul European al Patriarhiei Ecumenice al Constantinopolului, (Co)Președinte Executiv al Uniunii Mondiale Masonice Tradiţionale, (Co)Preşedinte al Alianței Mondiale a Bisericilor Canonice Ortodoxe)

Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze. Incursiune în istoria marilor erori judiciare oficiale și oficioase ale procedurii penale criminale (Subiect de teză de doctorat în matematici aplicate în științe sociale, bazat pe teoria sistemelor complexe, teoria abstractă a categoriilor, teoria grafurilor și topologia rețelelor). Partea IV (Gaston Dominici). Revizuirea condamnarilor penale (ramase definitive) în sistemul judiciar francez este reglementata prin Ordonanta criminala din 26 august 1670 semnata la Saint-Germain-en-Laye (regiunea urbana pariziana, departamentul Yvelines).Înregistrata de catre Parlamentul de la Paris (institutie în timpul monarhiei, înainte de Revolutia franceza între 1789 si 1992 – când are loc abolirea monargiei), aceasta devine un CPC (Cod de Procedura Penala) si intra în vigoare pe 1 ianuarie 1671 (pâna la Revolutia franceza), care permite obtinerea din partea Consiliului Regelui (ansamblu de organisme de tip colegial, institutionalizate), însarcinate cu prepararea (pregatirea) deciziilor Regelui Frantei (care dispare în 1789, dar este restabilit printr-o decizie a Curtii de Casatie în 1800 si consolidat în secolul XIX ( 1808, 1813, 1867, 1895). Conform art.149 pâna la 149–4 si 150 din CPP (conform Legii Elisabeth Guigou: n°2000-1354 din 30 decembrie 2000 si a Legii n°2004-204 din 9 martie 2004, care modifica art.149 dib CPP), orice persoana are dreptul la „repararea prejudiciului sau material si moral” în cazul în care a facut obiectul unei încarcerai abuzive (fie ca prevenit – în cazul unei detentii provizorii, fie ca detinut – ca urmare a unei condamnari ramasa definitiva).Pentru ca persoana în cauza sa poata beneficia de indemnizare (indemnizatie) este necesar ca în dosarul în care este inculpata, sa fie pronuntata încetarea urmaririi penale sau ca urmare a unui proces, sa fie achitata si reabilitata social. Aceasta „reparare” este realizata prin intermediul CNRD (Comisia Nationala de Reparare a Detentiilor) care va statua ca o jurisdictie civila. Este vorba de Juridictia de Apel în cadrul careia a fost pronuntata încetarea urmarii penale (în perioada anchetei premergatoare procesului) sau achitarea (într-un proces), motivata într-o audienta publica. Primul presedinte al Curtii de Apel va fi sesizat prin intermediul unei cereri (petitii) în cel mult 6 luni dupa pronuntarea încetarii penale sau a achitarii. Ministerul Public va fi reprezentat de catre Parchetul General. Indemnizatia (indemnizarea) revine Statului (din banii contribuabililor), mai putin în cazul recursului acestuia contra denuntatorilor de rea vointa sau a martorilor falsi care ar fi contribuit la mentinerea inculpatului în detentie Aceasta este platita ca cheltuieli de justitie criminala, conform art.150 din CPP. Decizia primului presedinte al Curtii de Apel, poate face, în cel mult 10 zile, obiectul unui recurs în fata CNRD. Aceasta comisie plasata pe lânga Curtea de Casatie, statueaza (hotăreste, decide în mod oficial – printr-un statut, printr-o lege) de maniera independenta, iar verdictul acesteia nu este susceptibila de niciun recurs, sub nicio forma.

Rezumat. Dedic acest articol regretatului Nicolae (Nick) Iliescu fost redactor șef al Jurnalului Bucureștiului, decedat, neașteptat, în urmă unui stop cardio–respirator, în ziua alegerilor europarlamentare, pe 26 mai 2019. În timpul procesului arbitrajului în dosarul Adidas–Crédit Lyonnais (la care am asistat), am vorbit cu el de mai multe ori la telefon despre subiect și dacă, el n-ar fi insistat, acest articol nu l-aș fi scris. Îi mulțumesc (adevărat, tardiv) și pe această cale pentru încrederea acordată. Pe Bernard Tapie nu l-am cunost personal (și nici nu am dorit să-l cunosc), deși am avut ocazia (cu mulți ani în urmă), prin intermediul unui prieten foarte bun, apropiat (intim) Yves Cohen (constructor–promotor imobiliar, copreședinte–director general al firmei franco–americane European Homes), cu care am lucrat în Franța, în primii ani după stabilirea mea în Franța, la restaurarea (renovarea) și consolidarea unor clădiri medievale (utilizând modele de structuri mecanice cu distribuție de rezistență complexă) și căruia, printre altele, i-am dedicat și o carte de matematică. Acest lucru însă nu m-a împiedicat să-l admir pe Tapie pentru talentul deosebit și curajul său în afaceri, pentru inteligența să inovatoare și puterea sa de muncă, pentru pragmatismul și simțul său practic, pentru tăria să de caracter și spiritul său de luptător și, poate nu în ultimul rând, pentru carisma lui și puterea sa de convingere. Nu știu dacă în bătălia să cu dublul său cancer (de care suferă în prezent) va ieși învingător, dar pentru mine (ca de altfel și pentru mulți alțîi), Bernard Tapie este și va ramâne un supraviețuitor legendar în lupta sa crâncenă cu Statul francez, cu Justiția franceză, pe care pâna la urmă, după un sfert de secol, l-a și câstigat, „no mercy”, „no comment”. Sunt convins că în ciuda greșelilor pe care le-a comis (și pentru care de altfel, a fost sancționat penal), societatea civilă (franceză) a avut mult mai mult de câștigat de pe urmă lui, decât de pierdut. Multe surse mass–media (franceze, dar în special cele străine), atunci când vine vorba de despăgubiri morale și materiale într-un dosar penal (criminal sau corectional–delictual), îl menționează pe Bernard Tapie (nejustificat) în dosarul Adidas–Crédit Lyonnais, ca victima a unei grave erori judiciare. Ori, legat de acest punct de vedere, subliniez faptul că atipicul și controversatul om de afcaeri francez (de mare succes), Bernard Tapie (acum, în vârsta de 76 de ani, fost printre altele om de televizune și om politic), care astăzi suferă de un dublu caner (la stomag și esofag) nu a fost și nu este victima a unei erori judiciare „clasice” care ar putea în fi inclusă în categoria erorilor judiciare prezentate în lucrarea (autrorului, în cca 450 de pagini) „Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze și marile sale erori judiciare, oficiale și oficioase, în procedura criminală (Subiect de teză de doctorat în matematici aplicate în științe sociale, bazat pe teoria abstractă a categoriilor, a teoriei grafurilor și a topologiei rețelelor). Partea I” Epilog În cursul lunii septembrie 2017, cu ocazia mai multor interviuri, Bernard Tapie aduce la cunoștința marelui public că suferă de cancer la stomac. După un tratament clasic anticancer (chimio și radio terapie), Tapie este supus unei complexe și dificile intervenții chirurgicale în cursul lunii ianuarie 2018. Puțin timp mai târziu, el își anunță fanii (în special, pe cei din Marsilia, care aveau un cult deosebit pentru el) de apariția celui de al-doilea cancer, la esofag. După publicarea aceastei lucrări în iulie (în cca 120 de pagini), am aflat că mi-a citit articolul și s-a întrebat că de unde știu așa de multe lucruri despre el, fiind foarte surprins (mirat) de admirația mea, contrar jurnaliștilor politici și a justiției franceze, în general. L-am asigurat de faptul că sursele mele sunt „discrete” dar sigure penbtru că ele provin din mediul carceral, de la infractori încarcerați sau eliberați între timp care l-a cunoscut bine și l-au apreciat. Mulți dintre aceștia erau infractori „mărunți” din cartierele mărginașe defavorizate ale Marsiliei care au fost condamnați la pedepse corecționale mici (de ordinul a câtorva luni sau ani) încarcerați la celebra închisoare Baumettes sau la Aix en Provence, implicați în violență urbană, degradere de bunuri, furturi cu sau violență și poate nu în ultimul rând, în traficul de stupefiante „ușoare”/slabe (cannabis, hașis–obținut din mugurii nefecundați ai plantei femele de cannabis sativa L.ssp indică/cânepă, marijuana–un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semințele și florile uscate ale cânepei indiene/cannabis sativa indică cu aspect de tutun verzui tăiat foarte fin cu conținut de THC–tetrahidrocanabinol, principala substanță psihoactivă a acestor produse vegetale, amfetamină/alfa metilfenetilamină–un stimulent potent al sistemului nervos central descopeii în 1887, utilizat în tratamentul tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție, narcolepsiei, și obezitățîi, etc.). Activitatea mea cu ei (în cadrul unor cursuri de matemetică și științe fizice) mi-a permis să pbțin o serie de informații inedite despre el, dar șă și înțeleg mai bine, atât complexitatea focarelor cât și a mecanismelor generatoare a infracționalitățîi juvenile. Pentru mulți dintre ei, Tapie era un simbol al reușitei în viață și toți voiau să devină (ajungă) ca Tapie. Mulți dintre ei erau fanii lui din cea de-a două generație (adică, din tată-n fiu) iar părinții lor ar fi fost în „full contact” cu acesta încă de când el făcea parte din categoria „Les (des) petites gens” (persoane cu statut socio–profesional modest, umile și servile ale societății civile, etc.). În luna noiembrie 2019, un apropiat de-ai lui, m-a anuțat că boală lui s-a extins la plămâni, dar că Tapie refuză să considere că ar fi într-o fază terminală a viețîi sale, ceea ce, de altfel, va refuza să creadă chiar și când află vestea (în cursul luni aprilie, de ziua mea de naștere – 23 aprilie) că boală a început să se extindă atât la rinichi cât și la creier, după ce în noaptea de 3–4 aprilie, hoți (cagulați) pătrund în casa lui de la Combs la Ville (departamentul Seine et Marne–regiunea urbană pariziană) și fură ce apucă, nu înainte să-i agreseze fizic (destul de grav) pe el și pe soția sa (cea de-a doua) Dominique Mialet-Damianos (de origine greacă cu care s-a căsătorit în 1987) și să-i lege la mâini și picioare. Evident, hoții, până în prezent nu au fost identificați, dar ancheta este în derulare. Dar cum veștile proaste nu vin niciodată singure, duminică, pe 3 octombrie 2021, în jurul orei 08h30, inima legendarului Bernard Tapie a încetat să bată (la domiciliul său parizian–în imobilul său de lux – „hôtel particulier” din strada Saintes Père de la Paris, aflată la granița sectoarelor 6 și 7), după o lungă bătălie cu boala sa incurabilă, din care, din păcate, nu a putut ieși învingător, ca din altele din viața lui, care au intrat în „mitologia” reușietei cetățeanului de rând pe plan socio–profesional, în lungul și anevoiosul său „drum spre înalta societate”. Ceremonialul funebru va avea loc pe 8 octombrie 2021 în Catedrala Sainte-Marie-Majeure de la Marsilia, după care urmează să fie înmormântat în cimitirul Marzagues. Căsătorit cu Michèle Layec în 1964 (prima sa soție, cu care va avea 2 copii, pe Nathalie și pe Stéphane), Tapie (care lasă în urmă lui o avere de cca 200M€, fără litigiul său cu Credit Lyonnis care, era în derulare, dar în care într-o primă fază el a ieșit, deja, câștigător – obțînând 403M€), are și cu cea de-a două sa soție Dominique Mialet-Damianos (cu care s-a căsătorit pe 23 mai 1987 în Insula Corfu), tot 2 copii și tot o fată și un băiat, pe Sophie și Laurent. Merită se menționez și aici faptul că în cursul anului 1988, Bernard Tapie bate recordul de traversare a Oceanului Atlantic (cu un echipaj) la bordul „monohull-lui” său Club Méditeranée (în 1980)/La Vie Claire (în 1983), numit ulterior Phocéa (după numele așezării grecești Phoée, numită Massalia către 600–Marsilia de astăzi), devenit, ulterior, cel mai extravagant iaht privat din lume, în calitate de „armator” (proprietarul unei nave comerciale care este implicat în navigația maritimă, folosind-o, de obicei, pentru transportul de marfă și încasând o chirie denumită „navlu” ce reprezintă prețul transportului pe apă între două porturi) Fie acest articol un pios omagiu adus legenedarului om de afaceri–indistructibil și invincibil, Bernard Tapie, idolul multor generațîi de tineri din cartierele defavozitate ale marilor metropole franceze („des petites gens”), că simbol al reușitei în viață pe plan socio – profesional.

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Franța (Le Parisien) La vie est imprévisible et elle...

Printr-o procedura penala intelegem interventia autoritatilor statului, incepand cu depunerea unei plangeri de catre victima (denuntarea sau constatarea unei infractiuni), pana la luarea de...

Résumé. Monsieur le Président de la République, Votre grand prédécesseur socialiste, Monsieur François Mitterrand, „Le dernier des Mohicans” dans son Discours „dit de Cancún”” (Mexique), le 20 octobre 1981 disait: „Salut aux humiliés, aux émigrés, aux exilés sur leur propre terre qui veulent vivre et vivre libres. Salut à celles et à ceux qu'on bâillonne, qu'on persécute ou, qu'on torture, qui veulent vivre et vivre libres. Salut aux séquestrés, aux disparus et aux assassinés qui voulaient seulement vivre et vivre libres. Salut aux prêtres brutalisés, aux syndicalistes emprisonnés, aux chômeurs qui vendent leur sang pour survivre, aux indiens pourchassés dans leur forêt, aux travailleurs sans droit, aux paysans sans terre, aux résistants sans arme qui veulent vivre et vivre libres. À tous, la France dit : Courage, la liberté vaincra. Et si elle le dit depuis la capitale du Mexique, c'est qu'ici ces mots possèdent tout leur sens”. Mais avant, le 16 mars 1981, en pleine campagne électorale pour les élections présidentielles, quand 66 % des Français étaient pour le maintien de la peine de mort, le futur Président déclare clairement qu'il est contre la peine de mort et le 25 mai il gracie Philippe Maurice, „jugé irrécupérable” par la justice française. Grâce à l’arrivée de la gauche au pouvoir, sa peine de mort est commuée en réclusion criminelle à perpétuité.Le dernier condamné à mort de l’Histoire de la France en 1980 (dont la grâce ne fut pas automatique), gracié six mois plus tard par François Mitterrand, tout nouveau président de la République, aujourd'hui en liberté conditionnelle depuis le 8 mars 2000, il est aujourd’hui enseignant-chercheur, un grand historien médiéviste. Grâce à sa persévérance constante, il et devenu l'un des spécialistes les plus „pointus” sur le Moyen Âge et il est également le symbole de l'abolition de la peine de mort en France. La preuve d’une réinsertion socio – professionnelle, d’exception, hors du commun, sans faille. La preuve d’un bien-fondé de sagesse. Par conséquent, Monsieur le Président François Mitterrand ne s’est pas trompé!Bientôt, vous serez, élu Président de la République (les sondages vous sont très favorables !).Votre parcours professionnel „hors normes” (diplômes de HEC, Sciences PO, ENA - promotion Voltaire, sortie 7e, disons que c’est le retour de „grandes - écoliers” à la Présidence de la Ve République!), vous permet certainement d’être digne de votre prédécesseur socialiste, mai à ce titre, je vous demande d'avoir la bienveillance de faire une promesse „hors normes”, également, aux français.Une promesse, d’abord en qualité de candidat à la Présidence de la République Française (comme votre prédécesseur !) et puis en celle de Magistrat de France,  que vous êtes.Cette promesse concerne l’Affaire Criminelle Leprince !Comme vous le savez bien, dans cette affaire il y a de nombreuses zones d’ombre, de nombreuses contradictions et une absence totale de preuves réelles contre Dany Leprince, qui purge une peine de prison à perpétuité avec une période de sûreté de 22 ans.Un Comité de soutien, dirigé par Corinne Justice avec Renée Leprince (la mère de Dany, suicidée en 2007, puisqu’elle nu supporté plus l’injustice!), puis avec Béatrice Leprince (épousée par Dany en prison, en 2008) et l’association Action-Justice de Roland Agret, un autre innocent condamné à tort et incarcéré suite à une erreur judiciaire (ultérieurement, acquitté et réhabilité par la Justice française), ont mené des actions de sensibilisation de l’opinion publique, via les journaux et la télévision, contre l’injustice dans l’Affaire Leprince.Ce Comité de soutien est créé pour tenter d’obtenir la révision du procès de Dany Leprince.Les parents Leprince engagent le détective Roger-Marc Moreau, à cette époque le directeur d'enquête de l’association Action-Justice, présidée par Roland Agret, qui vont se mobiliser à leurs côtés et mettre en place de nouvelles investigations.Ils recueillent un certain nombre d'informations, fortement favorables à l’innocence de Dany Leprince.En janvier 2008, Roland Agret et Nicolas Poincaré publient un livre: „Condamné à tort. L’affaire Leprince”.Un rapport sur la contre-enquête est déposé à la CRCP (Commission de Révision des Condamnations Pénales), pour appuyer une demande de révision du procès, le 5 octobre 2005.Le 20 mars 2006, une décision de la Commission admet que des éléments introduisent un doute sérieux quant à la culpabilité de Dany Leprince, et un complément d’enquête est demandé contre l’avis du Parquet, le 5 avril.Malheureusement, les scellés en garde au greffe du Mans ont été détruits en 2001.Ils mentionnaient notamment le bouton violet retrouvé près du corps de la petite Sandra assassinée, l’une des petites filles de Brigitte et Christian Leprince.Comme on est également sans trace du couteau de boucher portant l’inscription „Leprince” retrouvé tout à fait par hasard, par des employés d’une entreprise de BTP (dans la proximité des Résidences Leprince) et disparu depuis, on a donc détruit ou égaré au moins deux objets qui auraient pu constituer des pièces à conviction.En 2008, deux scellés sont toutefois retrouvés au CHU de Nantes, où ils avaient été envoyés pour analyse: il s’agit du couteau cassé ensanglanté retrouvé dans la maison du drame, et des cheveux retrouvés dans la main d’une des fillettes.L’empreinte ADN retrouvée sur ce couteau n’appartient pas à Dany Leprince.Quant aux cheveux, qu’on ne pouvait exploiter à l’époque car ils n’avaient plus leurs bulbes, ils seraient désormais exploitables, les techniques ayant évolué depuis 1994.En 2008 également, de nouvelles expertises ont montré que les ADN mêlés retrouvés sur un couteau à manche jaune, retrouvé chez Martine Leprince, seraient compatibles avec le sien et celui de l’une des petites filles assassinées.Le 1er juillet 2010, la Commission de Révision de la Cour de Cassation saisit la Cour de Révision, ce qui laisse augurer une éventuelle annulation de sa condamnation.Elle ordonne également une suspension de peine alors que la décision d'annulation de la condamnation n'a pas été prise, ce qui est rarissime en termes de justice.Dany Leprince sera libéré de la Maison Centrale de Poissy, où il était détenu, le jeudi 8 juillet 2010, après la suspension de sa peine par la CRCP (Commission de Révision des Condamnations Pénales).Le 14 mars 2011, l’Avocat général de la Cour de Cassation, siégeant en sa qualité de Cour de Révision, a demandé la tenue d'un nouveau procès.Dans l'histoire du droit français, c'est la 9e fois qu'une telle procédure de révision aboutit.La décision a été mise en délibéré jusqu'au 6 avril 2011.Après le rejet de sa requête par la Cour de Révision le 6 avril 2011, Dany Leprince est retourné en prison.Incarcéré de nouveau à la Maison Centrale de Melun sous le Numéro d’écrou: 8536, bien qu'il clame toujours son innocence, le deuxième jugement qui était prévu n'aura finalement pas lieu.Le livre du Journaliste bien connu, Franck Johannès (”Le Monde„) paru cette année: „Le couteau jaune” (http://livre.fnac.com/a3470238/Franck-Johannes-Le-couteau-jaune-l-a...; http://www.lexpress.fr/culture/livre/le-couteau-jaune-l-affaire-dan...), met encore une fois en évidence, sérieusement et rigoureusement, la non culpabilité de Dany Leprince, voire, même sa mise hors de cause, dans l’affaire.Les preuves matérielles, réelles, sont inexistantes.Aucune trace d’ADN appartenant à Dany Leprince, ni de sang sur ses vêtements.Pourtant, les victimes se sont débattues dans des conditions épouvantables.Et, conformément à la loi, quoi qu’il en soit, le doute doit être bénéfique à l’inculpé, c’est à dire, à Dany Leprince.Moi, personnellement, je connais dans les moindres détails le dossier (j’ai beaucoup écrit sur cette affaire dans la presse roumaine et j’ai même fait, mes propres investigations!), par conséquent, et je suis persuadé que Dany Leprince est innocent.Alors que le vrai criminel court toujours.Je pense également que cet homme incarcéré depuis 1994, a également purgé plus de 2/3 de sa peine et qu’il survit grâce à l’amour de sa femme médecin, Madame Béatrice Leprince et au groupe de soutien de Dany, étant tous persuadés (comme d’ailleurs toute la société civile), de son innocence.Je rappelle qu’à l’époque du jugement de Dany Leprince, la Cour d’Assises d’Appel n’existait pas, par conséquent il n’a pas eu la chance d’avoir un jugement équitable, reglementé par le DPE (Droit Pénal Européen)  devant la  CEDH (La Cour Européenne de Droit de l’Homme). Il s'agit d'une juridiction créée par la Loi du 15 juin 2000 sur la présomption d’innocence, de Madame Elisabeth Guigou (en vigeur depuis le 1er  janvier 2001), compétente pour statuer sur les appels formés contre les arrêts rendus par la Cour d’Assisses statuant en première instance.Son rôle est de rejuger entièrement chaque affaire sur le fond, c'est-à-dire qu'elle n'a pas à tenir compte du jugement rendu en premier ressort pour rendre son verdict.La grâce demandée en 2008, par les défenseurs de Dany Leprince, a été refusée le 5 octobre 2011 par le Président de la République Nicolas Sarkozy.Certainement, il avait ses raisons, comme d’ailleurs Monsieur le Président Valery Giscard d’Estaing, Membre de l’Académie Française, qui a refusé la grâce de Christian Ranucci le 26 juillet 1976, et qu’il ne l’a jamais regretté, malgré le „Le Pull-over rouge”, de Gilles Perrault, paru ultérieurement, en 1978.Il est vrai que pour meurtre d’enfant à cette époque-là, dans la Ve République, la justice était impitoyable et la peine capitale était requise systématiquement (Jean-Laurent Olivier, 11 mars 1969, Amiens ; Ali Ben Yanes, 12 mai 1973, Marseille; Christian Ranucci 28 juillet 1976, Marseille; Jérôme Carrein, 23 juin 1977, Douai; même dans l’affaire Dils, une grave erreur judiciaire, reconnue par la justice le 24 avril 2002, presque 16 ans après les faits, le 6 mai 1994, Patrick Dils n’est pas gracié par François Mitterrand. Par contre, il écrit à la famille des victimes, les assurant qu'il n'accorderait jamais sa grâce à un meurtrier d'enfants)Par conséquent, sans preuve matérielle réelles, je pense que l’Affaire Leprince mérite un réexamen approfondi, c'est pourquoi je fais appel à votre générosité, à votre sens de la justice et je vous demande de faire la promesse (digne de celle de François Mitterrand, l’un des plus remarquables figures de l’Histoire de la France et notamment de la Ve République, dont vous étiez très proche !), qu’attendent certainement, les français, aussi: ”Si je suis élu Président de la République Française, je vais gracier Dany Leprince, et je ferai en sorte que dans l’Affaire Leprince, justice soit rendue”.Bref, comptant sur votre bienveillance et le sens de la justice qui vous est cher, je vous prie d’agréer, Monsieur, l'expression de ma plus haute considération.Vive la République, vive la France !