Acasă Etichete Ilich Ramírez Sánchez (Șacalul) – jurnalul bucurestiului-thomas csinta-Varoudjan Garbidjan – Jacques Vérges – Carlos- Isabelle Coutant-Peyre
Etichetă: Ilich Ramírez Sánchez (Șacalul) – jurnalul bucurestiului-thomas csinta-Varoudjan Garbidjan – Jacques Vérges – Carlos- Isabelle Coutant-Peyre
Protejat: „Allah(o)u Akbar” (الله أكبر). Partea VII. Lumpenterorismul. Terorismul modern, contemporan...
Încă din 1986-1987 (când Franța a cunoscut un val de atentate teroriste fără precedent), pentru a lupta cu eficacitate contra terorismului, Ministerul Justiției a „instaurat” o jurisdicție specializată compusă din 9 Magistrați și 8 Judecători de Instrucție care pot sesiza direct, diferite servicii ale Poliției Naționale responsabile cu combaterea (reprimarea) acestuia, precum și a crimei organizate (marii criminalitati): PJ-Poliția Judiciară, BAC-Brigada Anticriminalitate, BRI-Brigada de Căutare și Intervenție, BRB-Brigada de Reprimare a Bandidtismului, RAID și GIPN-unități de lupta, de elită a Poliției Naționale, GIGN-unitate de lupta de elită a Jandarmeriei Naționale, respectiv DGSI-Direcția Generală a Securității Interne (fosta DCRI-Direcția Centrală de Informații Interne, creată după restructurarea serviciului RG-Informații Generale. A se vedea pentru detalii și articolul autorului: „Edvige și Cristina noile fișiere ale Direcției Centrale de Informații Interne”).
Îmi aduc aminte de această reforma (radicală) pentru că în această perioada (1986-1988) am frecventat des Consultatul Francez (legat de stabilirea mea definitivă în Franța) iar acesta era în alertă maximă datorită valului de atentate teroriste care a avut loc în 1986 (dezlănțuit încă din 1985, de către teroriștii de prima generație, după un alt val de atentate separatiste corsicane între 1981-1986), printre care cele mai semnificative ar fi: pe 23 februarie 1985, explozia unei bombe în Magazinul Marks & Spencer din bulevardul Haussmann (Paris) soldată cu un mort și 14 răniți; pe 7 decembrie 1985,două explozii la Galeriile Lafayette și la parterul Magazinului Printemps Haussmann, soldate cu 43 răniți, revendicate de către organizația teroristă Hesbollah („Partidul Domnului”, o mișcare politică șiită libaneză cu ramură armata Al-Muqawama al-Islamiyya/Rezistență Islamică, fondată în 1982 în Liban, după invazia acestei țări de către Israel); pe 3 februarie 1986, explozia unei bombe în galeria comercială din Hotelul Claridge de pe Champs-Élysées, în care moare o persoană, iar pe 4 februarie, explozia unei bombe la „Megalopolul” de anticariate (cărți de ocazie) Jibert Jeune (Place Saint Michel, cartierul Latin, Paris) rănește alte 5 persoane, pentru că pe 5 februarie, o explozie a unei alte bombe, tot la Paris, în magazinul Fnac-Sport du Forum des Halles, să rănească alte 22 de persoane; pe 20 martie, explozia unei bombe cu ciclonita (C3H6N6O6 de tip C4), utilizată și în atentatele „11M” (din 11 martie 2004 la Gara Atocha- Madrid, în care 191 de persoane sunt ucise și 1.858 sunt rănite) în Galeria comercială Point Show pe Camps Elysée, face 29 de răniți și 2 victime, printre care și Nabil Dagher (militant comunist libanez membru FARL-Fracțiunea Armata Revoluționară Libinaeza, Jabhat al-Musalha al-Thawri al-Lubnaniyya, fondată în 1979 pentru combaterea prezenței franceze, americane și evreiești în Liban și crearea Statului Palestinian, de către Georges Ibrahim Abdallah/n.1951, militant comunist libanez considerat leader al FARL-anihilată în 1986, arestat la Lyon pe 24 octombrie 1984 și condamnat pe 10 iulie 1986 la 4 ani de închisoare pentru deținere de documente false de identitate și arme de foc fără autorizație, respectiv, pe 28 februarie 1987, pentru acte de terorism și complicitate la asasinat, menținut încă în detenție și astăzi în ciuda a 9 solicitări de eliberare condiționată sub control judiciar între 1999-2014, ultima fiindu-i refuzată în apel pe 26 februarie 2015, în ciuda faptului că el este liberabil, conform CPPF încă din 1999); pe 9 iulie, explozia unei bombe la etajul 4 a BRB (Brigada de Reprimare a Banditismului) la Paris face o victima, un polițist, atentatul fiind revendicat de către organizația teroristă anarho-comunistă și anti-frachista Action Directe (fondată în 1979, cu 180 de membri și activă timp de un deceniu, până în 1987, responsabilă de asasinarea a 12 persoane și rănirea a altor 29, a se vedea pentru detalii și articolul autorului „Action Directe”); pe 8 septembrie, explozia unei alte bombe artizanale în Biroul Poștal al Primăriei generale de la Paris, face o victima și 21 de răniți; pe 12 septembrie, explozia unei alte bombe la Cofetăria-Barul Magazinului Casino al centrului comercial „Les Quatre Temps” (La Défense, cartierul de afaceri al Parisului, cel mare la nivel european), rănește 54 de persoane, dintre care 17 grav și foarte grav; pe 14 septembrie, explozia unei bombe la Pub Renault tot pe Camps Elysée, descoperită de către Jean-Claude Blanger, administratul unității, ucide doi polițiști, Bernard Gautier și Jean-Louis Breteau, chemați în urgență pentru dezamorsarea ei, pentru că pe 15 septempbrie o altă bombă să explodeaze la Prefecura Paris, (Île de Cîté de pe Sena, sectoarele 3 și 4), făcând o victima și 45 de răniți. În sfârșit, pe 17 septembrie, are loc un ultim atac terorist deosebit de sângeros, când o bombă explodează tot la Paris (în sectorul 6), în față unui magazin „Tati” (de pe stradă Rennes), lângă sediul general al Jurnalului „Le Point”, ucigând 7 persoane și rănind alte 55.




