Etichetă: „Istoria Literaturii Neînregimentate”
Involuția. România are Dumnezeu – Frauda – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație...
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main...
Romanul „Viking” cel de-al 128-lea volum al cineastului și scriitorului (utopist)...
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our...
Protejat: „Păcatele” unui fost președinte de stat francez – „Copilul minune...
În urma dizolvării Parlamentului bicameral francez (conform Constituției din 4 octombrie 1958 a celei de-a V-a Republici și compus din Senatul Franței/Camera superioară și Adunarea Naționlă/Camera inferioară), instituția care exercită puterea deliberativă, puterea legislativă și puterea de a controla activitatea guvernamentală a Franței, pe 9 iunie 2024, pe 30 iunie și 7 iulie 2024 vor avea loc alegeri anticipate. Împărtăsec aici, oareum, convingerile mele politice, în contextul în care mă consider, apolitic, independent („neînregimentat” în sensul lui Grid Modorcea, în cartea sa „Istoria literaturii neînregimentate”), și profund angajat în slujba adevărului (istoric) cu deviza mea: „dacă vreau să fluier, fluier”! Vive la République, vive la France!
Notă. Merită de remarcat faptul că dizolvarea Parlamentului francez nu s-a întâmplat decât în cazuri rare în timpul celei de a V-a Republici franceze fondate în 1958 de către generalul Charles de Gaulle, care a făcut apel la acest concept constituțional doar de 2 ori (în timpul președinției sale timp de un deceniu, între 1959–1969) în 1962, după terminarea Războiului Alegeriei (1 noiembrie 1954–5 iulie 1962) pentru un referendum privind alegerea președintelui Republicii prin vot universal și după evenimentele protestatre studențești, greve generale și manifestații cu caracter anticapitalist, antiimperialist, antiamerican, etc din 1968 (22 martie–30 mai), transformate într-o revoltă populară națională de mare anvergură, (considerată cea mai mare mișcare socială în Franta secolului XX) care necesita dizolvarea Adunării Naționale. Dacă un asemenea eveniment nu a avut loc în timpul președinției lui Georges Pompidou (1969–1974) și a lui Valéry Giscard d'Estaing (1974–1981), succesorul lor, François Mitterrand (1981–1995) a folosit acest „dispoztiv” tot de 2 ori, după alegerea lui și realegera lui în funcția supremă a statului, 10 mai 1981, respectiv, 8 mai 1988, cu scopul diminuării majorității parlamentare care îi era ostilă. Acelaș lucru face și succesorul său Jacques Chirac (1995–2007), pe 21 aprilie 1997, cu alegeri legislative anticipate pe 25 mai și 1 iunie pentru evitarea coabitării cu partidele de „stânga”. În sfârșit, de atunci, timp de 27 de ani acest concept consituțional nu a mai fost utilizat niciodată de către succesorii săi Nicolas Sarkozy (2007–2012) și François Hollande (2012–2017), până astăzi, utilizat din nou, de către actualul președinte Emmanuel Macron (în funcție din 2017), ca un „colac de salvare” contra fostului FN (Front Național, partid de „extremă dreaptă”) devenit RN (Adunare Națională, partid de „dreapta”). La începutul acestui mileniu, l-am considerat, mult timp, pe compatriotul meu Nicolas Sarkozy (cu origini ungurești și evreiești din Budapesta) un „copil minune al secolului XX””, după ce a încercat să reformeze ministerele pe care le-a condus (dar nu cu mare succes): al „Bugetului” (1993–1995) al „Economiei și finanțelor (2004) și, în sfârșit, al „Internelor și Amenajării Teritoriului (2005–2007). Din păcate, după câștigarea alegerilor prezidențiale de către acesta și numirea sa în funcția de președinte al celei de a V-a Republici franceze (16 mai 2007–5 mai 2012) el va călca în picioare cele „1o porunci dumnezeiești” (devenite „păcate”!) ceea ce va avea ca efect prăbușirea imperiului pe care l-a clădit în jurul său, mai mult sau mai puțin, de manieră ilicită. Vorbim aici de „7 păcate capitale capitale”, un „păcat fatal” și alte două „necapitale” dar (deosebit de) grave cu o anexă la fel de gravă (din punctul meu de vedere)!
Recent, într-o dezbatere televizată, el susținea că dacă ar fi rămas el președintele Republicii timp de două mandate, fostul Front Național (creat pe 5 octombrie 1972, de extremă dreaptă) devenit RN (Adunarea Națională, pe 1 iunie 2018), prezidat de către Jean-Marie Le Pen (1972-2011, președinte–fondator), Marine Le Pen (2011-2021) și și Jordan Bardella (începând cu luna septembrie 2021), nu ar fi reușit să se impună pe scena politici franceze, dar RN, într-adevăr, nici nu mai este FN (care s-ar fi schimbat mult de-a lungul anilor). Atunci însă când făcea această afirmație, a uitat să menționeze faptul că datorită celor 10 păcate (grave) comise în timpul primului său mandat, a fost o mare dezamăgire pentru societatea civilă franceză și nu avea cum să fie reales. Nicolas Sarkozy este primul președinte al Republicii a V-a care a propus o reforma de fond a Codului de Instrucție Criminală francez din 1808 moștenită de la Închiziție și adoptată de către Napoléon Bonaparte, care nu este decât o reactualizare a Ordonanței de Procedura Criminală din 1670. În cadrul acestei reforme el propune suspendarea Judecătorului de Instrucție, un magistrat independent, însărcinat de către Procurorul General al Republicii cu instruirea (instrumentarea) dosarelor penale corecționale și criminale, precum și înlocuirea Juriului Popular în Procedura Juridică Penală Criminală (PJPCri), cu un Complet de Judecată, ca și în Procedura Juridică Penală Corecțională (PJPCor), format din 5 magistrați (3 în PJPCor). Această reformă de fond el justifică prin faptul că Judecătorul de Instrucție (considerat cel mai puternic om al Republicii încă de către Napoleon !) are puteri, practic „nelimitate" (ceea ce nu se mai justifică în mileniul III !) și instruirea (instrumentarea) dosarelor durează prea mult în timp (cca 1 an în PJPCor și în medie 3-4 ani în PJPCri), iar în PJPCri, Juriul Popular (compus din 3 Magistrați și 6 Jurați aleși de pe listele electorale, arbitrar, în prima instanța și 9 în Apel), este deseori influențat de către mass-media (și sensibilizat de către apărare !), ceea ce conduce în nenumărate cazuri la un verdicat necorespunzător, nefavorabil părții vătămate, respectiv, civile. În repetate rânduri, într-o serie de articole, am arătat că această reforma nu este necondiționat, una bună („O reformă fără formă și fără fond", „Șacalii", „Revizuirea condamnarilor în PJP–Procedura Juridică Penală”) un punct de vedere susținut și de către înalți magistrați, membri ai SNM (Sindicatulului Național ai Magistraților) precum și de către avocați penalisti reputați. Menționez aici faptul că începând de la 1 ianuarie 2023, în afară de Curtea Corecțională (care judecă delicte, compusă, obligatoriu, din 3 magistrați în cazul în care pedeapsa pronunțată depășește 5 ani de detenție, care pronunță sancțiuni cu maximum de 10 ani de detenție) și Curtea cu Jurați (care judecă crime, compusă din 3 magistrați și 6 jurați aleși de pe listele electorale în prima instanță și din 9 în Apel și care pronunta sentințe de la 10 ani de detenție criminală până la închisoarea pe viață) a fost creată și Curtea Criminală (compusă din 5 magistrați), un fel de „plombă” în cadrul juridicției franceze, între cele două, care judecă tot crime (dar de mai mică anvergură) care sunt sancționate penal cu pedepse cuprinse între 20-25 de ani de recluziune criminală. Astfel, Curtea cu Jurați (Juriul Popular), în această nouă structură administrativ-judiciară judecă numai crime grave și deosebit de grave care sunt sancționate penal cu peste 20 de ani de recluziune criminală. Tot în acest conext, competența Curții Corecționale se va prelungii „prin continuitate” atât în materie delicte cât și în materie criminală la sacțiuni penale până la 15 ani de recluziune criminală. Nu pot să nu fac mențiunea aici a faptului că această nouă reorganizare a jurisdicției francceze, are o importantă componentă prevăzută în „păcatele" capitale ale lui Sarko (Nicolas Sarkozy).
Confesiune esențială – Mircea Dinescu (Poetul care „dă cu cornul”). Corespondență...
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed....
Arca lui Niki – Elogiu lui Nicolae Manolescu (Corespondență de la...
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe (ECMFCEE)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed....
De ce nu poți fi un Eminescu „deplin” în România ...
https://www.youtube.com/watch?v=E8S_DueRyHA
Așa l-a numit Constantin Noica pe Eminescu, „omul deplin al culturii românești”. Și o singură poezie de ar fi scris, Eminescu tot era „poetul...
Lumea e mai săracă cu un mare critic literar – dispariția...
Cumplită vestea dispariției criticului Alex Ștefănescu, de care mă leagă o lungă relație, amestec de prietenie și respect reciproc, presărat cu o generoasă ironie...
Dreptul la replică. „Lumea II” a marelui intelectual român Grid Modorcea...
În lumea asta măreață, plină de bresle și literați, cărora le-am dăruit Civitas Innocentiae, numai un singur cititor s-a străduit să citească și să...
Târgul de Crăciun al păcătoșilor. Timpul. Colindul simfonic. Indiggo Twins (Skate...
Târgul păcătoșilor (Crăciun, 2023)
Lângă Casa Poporului,/languros,/cică s-a născut Hristos./În zeci de ceaunuri sardanapale,/dansează în sfârieț/cârnați, fleici și sarmale,/dar nici o sarma de post,/ce, ești...
„Premiul inocenței” la Gala premiilor revistei de artă teatrală „Rinocerul” –...
https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lansarea-cartii-istoria-literaturii-neinregimentate-cel-de-al-120-lea-volum-al-scriitorului-si-cineastului-grid-modorcea-dr-in-arte-sua-new-york-corespondent-permanen/
Pe nesimțite, dar sigur, în cultura română s-a impus Premiul „Rinocerul”. Mi s-a acordat și mie pentru cartea „Istoria Literaturii Neînregimentate” cu precizarea „pentru...
La Kulterra, încet, dar sigur, se instalează Kitsch-ul (Corespondență de la...
Luni, 4 decembrie 2023, în cadrul Galei Premiilor revistei teatrale „Rinocerul” 2023, organizată de Fundaţia „Spirit Românesc Pro–Arte şi Caritate” Bucureşti, în parteneriat cu...
„Vânturarița. O nouă geneză – Pelerinaj în Rai”, a 124-a carte...
A apărut Vânturarița, a 124-a carte a lui Grid Modorcea, scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, 47 de...
Raiul nu are indicatoare (Corespondență de la Dr. Grid Modorcea, scriitor...
Cum este raiul? Nu știm. Nu l-a descris nimeni. Nici Iisus. Nici Sf. Pavel. Puține efulgurații mai găsim la Sfinții Părinți, la Sf. Ioan...
Credința simplă. Tinda Raiului de la capătul lumii – Biserica opulenței...
Credința simplă. Ca ex-realizator la „Viața spirituală”, unde am realizat 47 de filme religioase (genul docudrama), colindând mai toate potecile sacre ale țării, precum...
Rinocerul: „Batalionul de elită din Istoria literaturii neînregimentate a celui mai...
https://www.youtube.com/watch?v=2X49BcwdPFY&t=2045s&pp=ygUNR3JpZCBNb2RvcmNlYQ%3D%3D
În războaiele mediatice care se duc cu înverşunare dintotdeauna şi de-a pururi, există victime colaterale şi cadavre literare. Fostul tribun Corneliu Vadim Tudor l-a...
Prima ediție a Târgului Internațional de Artă de la București (de...
În 1913, la New York, a avut loc prima ediție a Târgului de artă „Armory Show”, primul mare târg internațional de artă din America,...
Lansarea cărții „Istoria literaturii neînregimentate” – cel de-al 120-lea volum al...
O asltfel de Istorie a Literaurii
Un mare eveniment editorial mult așteptat este apariția volumului „Istoria literaturii neînregimentate” de Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr....
„La Patinoar sau Lecția de primăvatră”, „Abrambureala D-lui Niki”și Lansarea cărții...
https://www.youtube.com/watch?v=sfaUWHkNSuU
La Parinoar sau Lecția de primăvară
Zilnic mă duc să stau pe o bancă de pe aleea paralelă cu patinoarul, mai ales acum, că e...
„Orbitorincul” (Răspuns la întrebarea lui Ionuț Țene dacă Mircea Cărtărescu merită...
Nota redacției. Mircea Cărtărescu (n.1956, profesor la Universitatea din București și membru al Uniunii Scriitorilor din România) este un poet, prozator, eseist, critic literar...