Etichetă: Jonathan Osorio Gómez și Agustín García Reyes
Protejat: Infierno mexicano: „Masacrul de la Escuela Normal Rural Raúl Isidro...
Pe 20 octombrie 1981, la puțin timp după alegerea lui François Mitterrand că cel de-al 21-lea Președinte al Republicii Franceze (1916 -1996, în funcție între 1981-1995), în discursul său, cunoscut că cel „de Cancún” (Mexic), acesta spunea: „Salutări celor umiliți, emigranților sau celor exilați de pe bucata lor de pământ, care vor să trăiască și vor să trăiască liberi. Salutări celor care sunt persecutați sau torturați, care vor să trăiască și vor să trăiască liberi. Salutări celor sechestrați sau dispăruți și asasinați, care vroiau să trăiască și vroiau să trăiască liberi. Salutări preoților brutalizati, sindicaliștilor încarcerați, șomerilor care își vând sângele pentru a supraviețui, indienilor vânați pe teritoriile lor, muncitorilor fără drepturi, țăranilor fără pământ, rezistenței neînarmate, care vor să trăiască și vor să trăiască liberi. Tuturor, Franța spune: Curaj, libertatea va învinge! Și dacă Ea spune acest lucru, înseamnă că aici aceste cuvinte au sensul lor.” Dedic acest articol de investigație jurnalistică memoriei unchiului meu Joe Banyay (1920-1997), absolvent al Academiei Tehnice Militare din Viena (Austria), fost membru în Consiliul de Administrație al Companiei Alcan (din 2007, Rio Tinto Alcan) și Senator de British Columbia (Canada), care sub comanda lui Erwin Johannes Eugen Rommel („Der Wüstenfuchs/Vulpea Deșertului”), în cel de-al Doilea Război Mondial a luptat în Nordul Africii (Magreb) și care la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 m-a introdus în haosul labrintului social-politic și economic al Statelor Unite Mexicane (fiind profund atașat de acestea!), o imensă „gaură neagră” în Nouă Ordine Mondială, care din punct de vedere semiotic, nu respectă reguli și nici principii, în care corupția generalizată în cadrul instituțiilor guvernamentale, precum și legăturile lor cu organizațiile criminale de narcotraficanti, respectiv de kidnapping, fac din acestea o lume aparte, fără limite, imposibil de gestionat, indiferent de culoarea politică, respectiv, de credința, leaderilor politici care sunt, sau/și care, ulterior, vor veni la putere! Ironia sorții face că deși eliberarea lui Florence Cassez a fost pusă la cale de către Președintele al Franței Nicolas Sarkozy (n.1955, în funcție între 16 mai 2007-15 mai 2012), care a acționat „energic″ în acest dosar, amenințându-l pe Felipe Calderón Hinojosa (n.1962, în funcție între 1 decembrie 2006 - 30 noiembrie 2012) pe toate planurile (diplomatic, politic, economic și chiar militar !), anulând și festivitatea „Anul Mexicului″ care urma să aibă loc în Franța în 2011 (dedicat lui Florence Cassez), roadele acestui eveniment istoric (atât pentru Franța cât și pentru Mexic), să fie „culese” de către sucesorul său, discipolul preferat a lui François Mitterrand, François Hollande (n.1954, în funcție între 15 mai 2012 - 14 mai 2017), cel mai titrat președinte al celei de a V-a Republicii Franceze (până în prezent).Pe de-o parte, pentru ca acesta a încercat un alt mod de „abordare″ al dosarului (mult mai diplomatic!) cu noul președinte al Mexicului Enrique Pena Nieto (n.1966, în funcție între 1 decembrie 2012 - 1 decembrie 2018), care l-a înlocuit pe Felipe Calderon, cu o orientare politica de stânga, social-democrată, iar pe de alta parte, pentru că în momentul eliberaraii lui Florence Cassez, s-a întâmplat (ca urmare a alegerilor prezidențiale din mai 2012) să fie presedintele Franței, în exercițiu.Nu este exclus nici faptul ca daca Sarkozy ar fi castigat alegerile prezidentiale in 2012, rezultatul sa fi fost acelasi: Eliberarea lui Florence Cassez. Sau din contra, ea sa nu fi fost eliberata, daca Calderon ar fi fost reales. Cu toate ca, cu certitudine, climatul politic din ambele tari (castigarea alegerilor prezidentiale din 2012 de catre stanga !) a favorizat pozitiv acest eveniment, considerat istoric, atat de catre presedentia franceza, pe de o parte, cat si de catre opinia publica franceza, pe de alta parte.Masacrul de la Ayotzinapa a avut loc pe 26 septembrie 2014 la Iguala, în Mexic. Victimele acestuia au fost studenții de la Escuela Normal Rural Raúl Isidro Burgos din Ayotzinapa, care se deplasau la Mexico City la bordul a 3 autobuze confiscate pentru a realiza o inițiativă de strângere de fonduri. Detaliile masacrului sunt încă neclare, însă, după diversele anchete efectuate de procurorul general, s-a ajuns la concluzia că, după răpire, tinerii răpiți au fost predați unor membri ai unui grup criminal cunoscut din zonă, Guerreros Unidos și ucis. (...). Pe 14 octombrie, leaderul Cartelului din Statul Morelos, Benjamin Mondragón, simțindu-se încolțit de către Poliția Federală, se siuncide, iar marți, pe 4 noiembrie 2014, José Luis Abarca și soția să Maria de Los Angeles Pineda, sunt arestați într-un modest apartament, dintr-un cartier popuar la Iztapalapa (Statul/Ciudad de Mexico), el fiind încarcerat într-o închisoare de maximă siguranță, iar ea, ținută în arest preventiv, timp de 40 de zile, fiind eliberată în aceste zile.„Cuplul imperial”, care deținea 17 propietati luxoase în Iguala, lanț de framacii, un mare centru comercial, precum și un lanț de magazine de îmbrăcăminte de lux, dormea pe o saltea gonflabilă (sic!), într-un imobil părăsit (abandonat), practic, în așteptarea arestării și nu a opus niciun fel de rezistență autorităților polițienești federale.Pe 7 noiembrie 2014, într-un comunicat de presă, Procurorul Jesus Murillo Karam anunță că cei trei ucigași, membri al Cartelului GU, Patricio Reyes Landă, Jonathan Osorio Gómez și Agustín García Reyes sunt arestați și că aceștia ar fi făcut dezvăluiri complete, evident, numai legat de ceea ce știau sau cu ceea ce ei ar fi fost însărcinați! Conform declarațiilor celor trei (consemnate în procesele verabale din dosarul de instrucție), operațiunea de „carbonizare” a cadavrelor ar fi durat între 14h00-15h00, începând cu miezul nopții (al aceleași zile, în care a avut loc manifestația), iar corpurile carbonizate nu au putut fi manipulate, încă cca 03h00-03h30 datorită căldurii degajate, până la căderea serii, ziua următoare, pe 27 septembrie. Astfel, rămășițele trupești ale celor 43 de studenți-normalieni sunt adunate (și „mărunțite” cu topoare și cuțite!) în jurul orei 18h00-18h30, iar ulterior, stocate în 8 saci de plastic, care în seara zilei de 27 septembrie, între orele 20h00-21h00 vor fi dispersate în răul San Juan din Cocula. Acest lucru ridică și mari probleme tehnico-medicale, în privința identificării ADN-urilor acestor rămășițe coroprale („pescuite” din rău), ceea ce face că apropiații (rudele) studenților să nu fie convinși (în prima faza) că ar fi vorba de aceștia.
Protejat: „Adios Amigos”. Guerreros Unidos. Masacrul de la Școala Normală Rurală...
Corespondenta din Mexico. „Săracul Mexic, este atât de aproape de SUA dar atât departe de Dumnezeu” (Expresie populara mexicana)Mulțumesc prietenilor mei fideli Y. Cohen (Franța) și J.-F. Dupire (Elveția), fără sprijinul cărora, realizarea acestui material, nu ar fi fost posibilă.Dedic acest articol articol de investigație jurnalistică memoriei unchiului meu Joe Banyay (1920-1997), absolvent al Academiei Tehnice Militare din Viena (Austria), fost membru în Consiliul de Administrație al Companiei Alcan (din 2007, Rio Tinto Alcan) și Senator de British Columbia (Canada), care sub comandă lui Erwin Johannes Eugen Rommel („Der Wüstenfuchs/Vulpea Deșertului”), în cel de-al Doilea Război Mondial a luptat în Nordul Africii (Magreb) și care la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 m-a introdus în haosul labrintului social-politic și economic al Statelor Unite Mexicane (fiind profund atașat de acestea!), o imensă „gaură neagră” în Nouă Ordine Mondială, care din punct de vedere semiotic, nu respectă reguli și nici principii, în care corupția generalizată în cadrul instituțiilor guvernamentale, precum și legăturile lor cu organizațiile criminale de narcotraficanti, fac din acestea o lume aparte, fără limite, imposibil de gestionat, indiferent de culoarea politică, respectiv, de credință, leaderilor politici care sunt, sau/și care, ulterior, vor veni la putere! Pe 26 septembrie 2014, 43 de studenți al Școlii Normale Rurale „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa (Municipalitatea Tixtla), aflat în Statul Guerrero (sudul Mexcicului), sunt răpiți și sechestrati la Iguala (aflat la cca 130 de km), iar ulterior, masacrați cu bestilitate, incendiati și îngropați într-o fosă din proximitatea orașului Cocula (Statul Jalisco), nu departe de Iguala.Programul educațional al acestei școli (plasată într-una dintre statele cele mai sărace ale Mexicului), care permite absolvenților săi să devină învățători (cu o orienntare politică de stânga) în învățământul primar, se înscrie într-un model de educație progresistă și laică, având ca ideologie „stângismul” mexican cu imaginea lui Ernesto Che Guevara, bazată pe teoria marxist-leninistă (cu doctrina ei fundamentală, materialismului dialectic și istoric) și scopul, regenerarea populației de origine modestă, cu precădere, de origine indigenă.Evenimentul, fără precedent, într-o țară în care corupția, sărăcia, eșecul integrării populației indigene și kidnapping-ul sunt fenomene sociale care nu pot fi nici măcar teoretic controlate, în care legăturile criminale de tip mafiot dintre aleși locali (al Poporului!) și traficanții de stupefiante (șefii Cartelurilor de droguri!), fac ravagii, în toate sectoarele de activitate și la toate nivelele, are ca efect o criză politică și morală profundă (de o amploare iesita din comun!), din care, aparent, nici autoritățile politice federale (naționale) și nici cele (ale organizațiilor) internaționale, nu văd nicio ieșire. Fara grave „antecedente” criminale, in momentul de fata, orasul Iguala (Statul Guerrero din sudul tarii, unul dintre cele mai sarace ale Mexicului, cu o rata ridicata a criminalitatii) isi „cauta” primar, dupa ce in urma unei manifestatii de mare amploare a populatiei locale (inclusiv, studentesti) din 26 septembrie 2014, reprimata sangeros de catre Politia Municipala (cu complicitatea membrilor unei grupari armate criminale „Guerreros Unidos”), acesta, José Luis Abarca, impreuna cu sotia sa, Maria de Los Angeles Pineda, aflati in cavala (fuga) au fost retinuti pe 4 noiembrie 2014 la Ciudad de Mexico, pe baza unor mandate de arestare, eliberate de catre autoritatile judiciare federale mexicane.Alaturi de acestia, considerati „ca principalii responsabili de reprimarea sangeroasa a manifestatiei si implicati in activitatile criminale din regiune”, autoritatile federale l-au retinut si pe Felipe Flores, responsabilul municipal cu Securitatate publica, sub comanda caruia ar fi avut loc evenimentul tragic. De fapt, pe 26 septembrie 2014, are loc o manifestatie de mare amploare are loc in municipalitatea Iguala de la Indepedencía (Statul Guerrero, sudul Mexicului), un oras de talie medie (cca 145.000 de locuitori, al doilea ca marime dupa capitala Chilpancingo de los Bravo), aflat la 170 de km de Capitala tarii, Ciudad de Mexico (Mexico City) si la ceva mai putin de 200 de km de Acapulco, la care trei autobuze (autocare) transportau 100-110 studenti (viitoare cadre didactice-invatatori) ai Scolii Normale Rurale „Raul Isidro Burgos” din Ayotzinapa (Municipalitatea Tixtla, Carretera Nacional Chilpancingo-Chilapa Km. 14, Ayotzinapa, 39181 Tixtla de Guerrero, GRO, Mexique), fondata in 1926, in care acestia erau formati in spiritul teoriei marxist-leniniste, al materilsmului dialectic si istoric, elaborat de catre marii teoreticieni germani al Revolutiei Socialiste si al Socialismului, respectiv, al Comunismului (ca oranduiri sociale): Karl Heinrich Marx (1818-1883), economist, filosof, istoric si sociolog, precursor in domeniul stiintelor sociale, Karl Friedrich Engels (1820-1895), economist si filosof, respectiv, Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), revolutionar rus, teoretician politic, fost Presedinte al Consiliului Comisarilor Poporului Republicii Socialiste Federative Sovietice al Rusiei (1919-1924) si Presedinte al Consilului Comisarilor Poporului al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (1922-1924). In sfarsit, in cadrul acestei scoli de viitoare cadre didactice, cu 45 de angajati (dintre care 39 de cadre didactice) si 532 de studenti (in pecial din Montaña, Costa Chica si centrul Statului Guerrero, care prezinta o rata ridicata de analfabetism) s-ar fi format si Lucio Cabañas Barrientos (1938-19874, fost secretar general al Federatiei Studentilor Socialisti din Mexic-FESCS, fost leader al Partido de los Pobres-PDLP/1968-1974), si Genaro Vázquez Rojas, 1931-1972, fost leader sindical al Statului Guerrero si simpatizant PDLP), respectiv, Othón Salazar (1924-2008, fost leader al Sindicato Nacional de Trabajadores de la Educación-SNTE si candidat al Partidului Comunist Mexican-PCM/1919-1981, pentru Guvernul Statului Guerrero), figuri mexicane legendare, care ar fi condus miscari importante de gherila (de orientare de stanga, de tip marxist) in perioada secolului XX.In privinta Cartelului Guerreros Unidos-GU („Razboinici uniti”), organizatia criminala presupasa care ar fi responsabila de rapirea celor 43 de studenti „normalieni” de la Ayotzinapa, acesta ar fi fost fondata in perioada 2008/2009 (dupa uciderea lui Arturo Beltrán Leyva si dizolvarea Cartelului Los Beltrán Leyva), de catre Cleotilde Toribio Rentería (alias „El Tilde”, fost membru al Comandoului de asasini condus de catre Edgar Valdez Villarreal, alias „La Barbie”), avandu-l ca leader pe „El Chucky” si aliat pe José Luis Abarca (fostul Primar al municipalitatii Iguala), iar rival pe Cartelul Los Rojos („Rosiile”), ea fiind specializata in crima organizata, omucidere, rapire si sechestrare de persoane, terorism, extorsiune de fonduri, trafic de droguri (stpefiante), etc., operationala (activa) in statele Morelos si Guerrero (dintre cele 32 federative/unite, mexicane).Conform documentelor oficiale (din baza de date a autoritatilor judiciare mexicane) coroborate cu ceea ce am putut afla din sursele noastre (sigure), prezente la fata locului, dupa interceptarea autobuzelor cu studentii-normalieni, ar fi avut loc puternice confruntari intre acestia si Politia Locala, in urma caruia 6 persoane (mentionate mai sus) ar fi decedat si alte 27 ar fi fost grav ranite. Cei 43 studenti disparuti (ucisi) sunt: Abel García Hernández, Abelardo Vázquez Periten, Adán Abrajan de la Cruz, Alexander, Mora Venancio, Antonio Santana Maestro, Benjamín Ascencio Bautista, Carlos Iván Ramírez Villarreal, Carlos Lorenzo Hernández Muñoz, César Manuel González Hernández, Christian Alfonso Rodríguez Telumbre, Christian Tomás, Colón Garnica, Cutberto Ortiz Ramos, Dorian González Parral, Emiliano Alen Gaspar de la Cruz, Everardo Rodríguez Bello, Felipe Arnulfo Rosas, Giovanni Galindes Guerrero, Israel Caballero Sánchez, Israel Jacinto Lugardo, Jesús Jovany Rodríguez Tlatempa, Jonás Trujillo González, Jorge Álvarez Nava, Jorge Aníbal Cruz Mendoza, Jorge Antonio Tizapa Legideño, Jorge Luis González Parral, José Ángel Campos Cantor, José Ángel Navarrete González, José Eduardo Bartolo Tlatempa, José Luis Luna Torres, Joshvani Guerrero de la Cruz, Julio César López Patolzin, Julio César Ramírez Nava, Leonel Castro Abarca, Luis Ángel Abarca Carrillo, Luis Ángel Francisco Arzola, Magdaleno Rubén, Lauro Villegas, Marcial Pablo Baranda, Marco Antonio Gómez Molina, Martín Getsemany Sánchez García, Mauricio Ortega Valerio, Miguel Ángel Hernández Martínez, Miguel Ángel Mendoza Zacarías si Saúl Bruno García.