Acasă Etichete Thomas cinta-Matthieu Moulinas-Agnes Marin-jurnalul bucurestiului-necenzuratmm

Etichetă: Thomas cinta-Matthieu Moulinas-Agnes Marin-jurnalul bucurestiului-necenzuratmm

Protejat: Analiza psihosociologică a Dramei SF2M-A3M (Dosarul A3M, partea II)

În cadrul psihosociologiei matematice, fiecărui CBG (Cod Biogenetic uman „static”, independent de timp), reprezentat într-un spațiu socio-matematic (spațiu vectorial n-dimensional, având că vectorii bazei caracterele individului grupate în „clase de caractere-cu proprietăți matematice de grup” liniar independente), corespunde un CSG (Cod Socio Genetic uman, „dinamic”, variabil în timp), care evoluează conform unor legi statistice (sociale), în funcție de o serie de parametri psiho-sociali, care îl și determina (TFPSM-Teorema fundamentală a Psihosociologiei Matematice) și care poate fi reprezentat printr-un operator de graf probabilist, a cărei matrice probabilistă, numită de „corelație” (asociată individului), deține toate informațiile psohosociologice despre acesta, în blocuri (gen celule Jordan), aflate în interacțiuni, variabile în timp. Valorile proprii ale matricei, determină spectrul operatorului, care corespunde CSG. Un corlar, al TFPSM, ne asigură de faptul că în cazul unui individ uman „normal”, în echilibru stabil cu societatea (raportată la un cod de conviețuire socială și morală), există un izomorfism între clasele (grupurile) de caractere asociate CBS și CGS. Cu alte cuvinte, unui CBG îi corespunde un singur CGS și numai unul. Și reciproc. Un alt corolar, ne asigura de faptul că în cazul comportamentului deviant (individ uman în absența echilibrului stabil cu societatea), unui CBG pot corespunde mai multe CBS, iar în funcție de formă acestora (sub-spectre), ele pot corespunde unui infractor, unei persoane cu tulburări psihice (DDP, TMP, TDI, TBP, etc). În particular, în cazul DDP, unui CBG corespunde un spectru de CGS, cu două sub sepctre (generate de către aceași „tulpină”) liniar independete, care determina un subspatiu vectorial atașat mulțimii claselor de caractere (care apare în matricea de corelație) ale individului și care îl caracterizează complet, din toate punctele de vedere psiho-sociale. Cu alte cuvinte, dacă valorile proprii ale matricei corelație sunt dublu-degenerate (deci spectrul operatorului este dublu-degenerat vorbim de o DDP). Conform legii LFCPSM (Legea Fundamentală a Complementarității din Psihosociologia Matematică), generarea stărilor ego-subconștiente, implică degenerarea stărilor ego-conștiente, având în vedere faptul că, evenimentele corespunzătoare sunt incompatibile și complementarea. Cu alte cuvinte, un individ care suferă de DDP (dedublare de personalitate), nu poate fi simultan, în cele două strări, pe când ‚alterarea discernamanutului, poate fi o combinație ale acestora! În principiu CSG (Codul Socio-Genetic) al individului este suficient de stabil în timp și nu efectuează decât mici „perturbații” (oscilații) în jurul poziției (stabile) de echilibru (de tip Taylor-Young) cu un grup social (în care trăiește, lucrează, etc., ), ceea ce permite ca în analize mai puțin scrupuloase (riguroase, care necesită precizie mai mică), el să poată fi considerat constant. În sfârșit, metodele Psihosociologiei Matematematice (PSM), exact, ca și celelalte metode de expertiză utilizate de către experții-psihiatri, fac apel tot la „test” ca observabilă, care ulterior însă este prelucrat cu metodele analitice ale matematicii, ceea ce mărește considerabil fiabilitatea lui în raport cu celelalte. Contrar metodelor clasice în cadrul analizei PSM, inculpatul necesită izolarea sa de mediul său infracțional (în care acesta este în echilibru stabil), ceea ce îl face „vulnerabil” pentru că stările instabile tind către cele stabile (cu o anumită probabilitate și viteză) specifice individului (în funcție trăsăturile sale fizice, psihice, intelectuale, de parametri infracționali, familial, psihosomatici, etc.) În consecință, subiectul este testat în această stare de vulnerabilitate (instabilă) și nu direct (cum se procedează în cadrul metodelor clasice), ci indirect, printr-un test integrat într-un curs școlar (de preferință, de matematică, într-un context interdisciplinar), fără că acesta să-și dea seama că este testat. În felul acesta, este exlus subiectivismul expertului și este blocat „sistemul de autoapărare” al subiectului (care se declanșează instantaneu, sub formă de manipulare) atunci când acesta află că urmează a fi testat de către un expert. Cert, un TSM (Test Socio-Matematic), este mult mai dificil de conceput decât un test clasic de exepertiza psihiatrică și necesită intervenția unei echipe de specialiști (profesori, psihiatri, psihologi, pedagogi, educatori) care nu poate fi funcțional la „tarif de femeie de serviciu” (vorba profesorului Jean-Luc Viaux la celebrul proces de pedofilie în „masă”, Outreau, în care 17 persoane au fost inculpate și încarcerate în medie 3,5 ani, în detenție provizorie, în mod abuziv, pentru pedofilie și incest, datorită unei serii de manipulări). Ca observație, menționez aici faptul că în 2010, a fost arestat la Marsilia, un celebru răufactor (C. B), implicat într-o serie de jafuri armate comise asupra băncilor și furgoanelor blindate (transportatoare de bani în numerar) pe Coasta de Azur. Contra acestuia nu există nicio proba materială directă că în zilele de 13-14 decembrie, ar fi participat la un „lanț” de 5 jafuri armate (3 bănci și 2 furgoane). Studiind dosarul acestuia, am descoperit că jafurile au fost comise pe baza unui plan meticulos, conceput (de cineva care avea cunoștințe solide de matematici aplicate) cu ajutorul teoria grafurilor (hamiltoniene și eulierine). Cu alte cuvinte, era vorba de o problemă de cercetare operațională, în care trebuia sustras o suma cât mai mare de bani, într-un interval de timp cât mai scurt, cu restricția de a trece prin anumite „puncte” (bănci, furgoane și alte obiective, noduri ale grafului), pe niște drumuri (lanțuri hamiltoniene și eulirene în graf). Pentru a-l face să-și mărturisească participarea lui activă la „eveniment”, a fost mutat în izolare (timp de o săptămâna), după care, iscris la cursul de matematici. La un seminar am propus deținuților (printre care și lui, prezent!) o problemă din teoria grafurilor (despre care am făcut două cursuri introductive în prealabil, dar știam că mare lucru nu au înțeles din ele), în care am transpus problema jafurilor (dar astfel încât, pentru rezolvarea corectă a problemei să se folosească alt algoritm), la obținerea unei permisii până la 12h00 (asumându-mi un mare risc!), în funcție de realizarea unor obiective administrative (în penitenciar), în timpul cel mai scurt. Cu cât treaba era făcută mai repede cu atât permisia era mai lungă, în caz contrar ea diminua cu timpul necesar rezolvării problemei. Bănuiam că C. B, în cazul în care obține permisia, își va planifică evadarea în cadul acesteia, dar știam că el nu știe mare lucru din teoria grafurilor și dacă va „rezolva” problema, este numai pentru faptul că știe (pe de rost!) algoritmul folosit la spargerea băncilor și nici măcar nu bănuiește că acel agoritm ne se utilizează „copy-paște” în problema propusă. Exact cum am bănuit, așa s-a și întîmplat. C. B., a fost singurul dintre cei 6 prezenți, care a rezovat problema. În mai puțin de 20 de minute. Graful construit de către acesta corespundea cu exactitate grafului utilizat în lanțul de spargeri din zilele de 13-14 decembrie, iar modul operator utilizat în îndeplinirea sarcinilor administrative, era identic. Din păcate, acea era soluția problemei jafurilor și nu soluția rezolvării problemelor administrative în penitenciar, ceea ce l-a dezamăgit profund, la corectarea problemei! În schimb, prin rezolvarea greșită a ei, a confirmat participarea lui activă la jafurile comise în zilele de 13-14 decembrie 2010. Inculpat și condamnat anul acesta pe 27 august la 10 ani de detenție criminală), din care, a și efectuat practic, în detenție provizorie, aproape jumătate din pedeapsa (cu grațiile inchisoarii, condiție necesară în Franța pentru beneficierea libertății condiționate), el este liberabil condiționat (sub control judiciar), anul viitor. Nu știe dacă este la curent cu faptul că inculparea lui s-a datorat sau nu, problemei „permisiei” din 2010.

Protejat: Analiza psihosociologică a Dramei SF2M-A3M (Dosarul SF2M, partea I)

Dacă accesul meu la Dosarul SF2M-A3M (A3M bis) n-ar fi fost restricționat, aș fi putut demonstra iresponsabilitatea penală a lui Matthieu Moulinas în acest dosar, ceea ce, cu siguranță, ar fi evitat condamnarea acestuia. Știu că gestul meu este indecent și imoral (pentru unii!) pentru că lezează, pe de o parte, atât partea civilă, respectiv, opinia publică, cât, pe de altă parte, însăși Justiția, respectiv, instituțiile Statului implicate în dosar (Ministerul de Interne, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Sănătății), care au făcut apel chiar și la anchete administrative intrne pentru determinarea responabilităților în privința disfuncționării lor. Dar eu sunt angajat în sluja Adevărului! Al acelui adevăr, care nu depinde de numărul celor care cred în el, al acelui adevăr, care este misterios și ușor de pierdut, deci trebuie recucerit mereu, al acelui adevăr, care nici nu există. Acesta este adevărul! Acest material face parte din subiectul unei teze (de doctorat al candidatului M. J.), a cărui director (conducător științific) sunt, cu tematica : "Crimele sexuale la minori și combaterea lor prin metode și tehnici de evaluare eficace ale Sociologiei Matematice". În concluzie, orice comentariu (observație), oricât de (ne)semnificativ(ă) ar fi, care ar putea contribui la ameliorarea acestei problematici, deosebit de complexe, consider binevenit(ă) ! Conform CPPF (Codului de Procedura Penal Francez, art.306-6), autoritățile polițienești și judiciare nu pot face cunoscut (divulga) mijloacelor mass-media numele unui minor judecat de Juriu Popular (Curte cu Jurați: 9 Jurați în prima instanța și 12 în apel, dintre care 3 sunt magistrați), inculpat pentru infracțiuni deosebit de grave (crime sexuale, crime de sânge, atentate, terorism, trafic de droguri dure, etc.), într-un proces care se desfășoară cu "ușile închise" (adică, fără accesul mijloacelor mass-media), iar acestea la rândul lor, chiar dacă intră în posesia acestuia din alte (diferite) surse, nu sunt autorizate să-l facă cunoscut publicului. Având însă în vedere faptul, că pe de o parte, acest articol apare în presă externă (unde jurisdicția franceză nu are competență teritorială!), iar pe de altă parte, pentru că astăzi inculpatul, rejudecat (în apel), în cadrul unui proces în plină desfășurare (derulare, tot cu "ușile închise") este major (are 20 de ani), mi-am permis să fac cunoscut numele acestuia (aflat din surse sigure) pentru că am convingerea fermă că acest "amănunt" nu va aduce nuiciun fel de prejudiciu, nici imaginii inculpatului și nici familiei acestuia. Și nu în ultimul rând, pentru faptul că atât primul proces (care a avut loc în perioada 18-27 iunie 2013) cât și acesta în derulare (29-10 septembrie 2014) sunt procese cu "ușile închise" numai parțial, un acord la care au ajuns părțile constituite în parte civilă, pentru determinarea responsabilității instituțiilor statului, care datorită unei disfunctiuni majore ar fi contribuit la producerea unei drame de mare anvergură. Din contră, în ciuda insistențelor mele, în ciuda unor studii laborioase pe care le-am efectuat în domeniul comportamentului deviant și în special, în cel infracțional (atât criminal cât și corectional), în ciuda unei vaste experiențe acumulate de-a lungul timpului în activitatea mea cu infractori de drept comun cu grad ridicat de criminalitate, respectiv, criminali periculoși (cu care de altfel am obținut rezulte deosebite!), respectiv, cu tineri delincvenți recidiviști, aflați în eșec școlar din ZUS (Zonele Urbane Sensibile) ale marilor metropole franceze, posedând grave tulburări de personalitate, accesul meu la acest dosar a fost limitat, din cauza vârstei inculpatului, acesta fiind minor, în momentul comiterii actelor sale criminale.